Decizia civilă nr. 1835/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1835/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - GDFP M. ,
împotriva deciziei civile nr. 4359/R din 19 octombrie 2013, pronunțată de C. de A. C., în dosar nr._, privind și pe reclamantul M. NICOALE, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dat de 1 aprilie 2013, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare și
judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Se constată de asemenea că prin memoriul cuprinzând motivele contestației în anulare s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii contestației în anulare.
Apreciază că aceasta este întemeiată deoarece există dovezi în sensul că s-a efectuat comunicarea sentinței pronunțată de prima instanță la data de 29 iunie 2012, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 3 iulie 2012. În consecință solicită admiterea contestației în anulare, declarată împotriva deciziei civile nr. 4352/R/2012 pronunțată de C. de
A. C. și rejudecând, să se respingă recursul declarat de pârâtul S. Român prin MFP. Critica statului este neîntemeiată deoarece în mod corect s-a constatat raportat la actele existente în dosarul CNAS că infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului este una cu caracter
politic, împrejurare față de care sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș este legală și temeinică.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 4359/R din 19 octombrie 2013, pronunțată de C. de A. C., în dosar nr._ s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1081 din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 3 prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicare hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților.
În speță, sentința civilă nr. 1081/_ a Tribunalului M. a fost comunicată pârâtului la data de 19 iunie 2012 așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, anexat la f.138 din dosarul de fond.
Pârâtul a înregistrat cererea de recurs la Tribunalul Maramureș la data de 03 iulie 2012, astfel încât cererea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, însă C. constată că cererea nu cuprinde motivele de recurs și nici dezvoltarea lor în sensul art. 3021alin. 1 lit. c C.pr.civ., întrucât pârâtul s-a limitat doar să solicite modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii cererii de acordare a echivalentului bunurilor confiscate.
În opinia curții, simpla mențiune privind modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de acordare a echivalentului bunurilor confiscate, fără a indica în concret motivele de recurs și dezvoltarea acestora în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare
în fapt și în drept a recursului.
Pe de altă parte, curtea a constatat că prima instanță, prin sentința recurată, a respins pretențiile reclamantului având ca obiect acordarea daunelor morale astfel încât pârâtul recurent nu justifică niciun interes legitim, personal și actual în susținerea criticilor privitoare la modul de soluționare a acestui petit.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei civile și admiterea recursului
formulat împotriva sentinței civile nr. 1081/_ a Tribunalului M., cu consecința respingerii acțiunii formulată de M. N. .
În motivarea contestației în anulare s-a reținut că în mod nelegal instanța de recurs a arătat în considerente că recursul a fost motivat atât în fapt, cât și în drept. S-a arătat că în mod nelegal curtea a reținut că recursul nu a fost formulat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reținând în mod greșit că sentința a fost comunicată la data de_, deși aceasta a fost comunicată atât pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cât și Direcției Generală a F. P. M., la data de_ și nu_, cum greșit s-a reținut.
Întrucât sentința a fost comunicată la data de_, termenul de depunere a recursului s-a împlinit la data de_ potrivit art. 301 Cod proc.civ., iar contestatorul a înregistrat recursul la data de_ la registratura Tribunalului M. .
Contestatorul a arătat că a învederat instanței de recurs că infracțiunile cu caracter politic reprezentau acțiuni împotriva sistemului totalitar care aveau ca scop răsturnarea regimului comunist.
Contestatorul a precizat întemeiată soluția instanțelor care au stabilit că aceste fapte nu au caracter politic și, în consecință a solicitat respingerea acțiunii în constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului dispusă în baza sentinței penale nr. 535/_ .
A fost învederat că prin Decizia civilă nr. 1358/2010 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 3
penal se regăsește între cele enumerate în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Bunurile care i-au fost confiscate tatălui reclamantului se regăsesc în procesul verbal nr. 3/1951 respectiv ½ parte din imobilul înscris în CF 3306 Cehu Silvaniei. În probațiune s-au efectuat rapoarte de expertiză asupra cărora contestatorul a formulat obiecțiuni și au vizat imobilul situat în Cehu Silvaniei str. Libertății nr. 95 în suprafață de 1100 mp care a fost evaluat la 8818 euro, iar în urma completărilor aduse expertizei aduse de expertul Țapu Mihai față de construcțiile care au fost confiscate, acestea au fost evaluate la 50.055 lei fără TVA.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a constatat caracterul politic față de M. G., obligând pârâta la 4.404,50 euro și 25.027,5 Ron reprezentând ½ parte din contravaloarea bunurilor confiscate și 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Contestatorul în apărarea intereselor sale a făcut următoarea precizare cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, arătând că acțiunea reclamanților s-a prescris cu mult înainte de data înregistrării cererii de chemare în judecată, invocând în acest sens art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
S-a arătat că a fost stabilit de Curtea Constituțională că reclamanții nu pot susține că au speranță legitimă ca cererile lor să fie soluționate în temeiul unei legi după invalidarea acesteia. De asemenea, reclamanții nu pot spera ca soluționarea cererii să se facă în temeiul unor legi în forma de la data introducerii cererii, iar nu în forma de la data soluționării acesteia.
În ce privește dreptul de acces la un tribunal și respectarea principiului securității juridice, reglementat de art. 6 din Convenție, contestatorul a susținut că s-a afirmat de către Curte Constituțională că în principiu punerea legislativă nu este împiedicată să reglementeze în materia civilă, introducând noi dispoziții normative cu efect retroactiv.
În concluzie, contestatorul a arătat că probele din dosar sunt insuficiente în dovedirea caracterului politic al faptei.
S-a mai invocat faptul că, contestatorul este o instituție publică și nu are prevăzute fonduri pentru plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod proc.civ.
În apărare, intimatul M. N. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. A apreciat că înaintarea contestației este abuzivă, iar soluția pronunțată în recurs, corectă.
Analizând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Dispoziția legală mai sus arătată, reglementează două motive de contestație, primul când dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și al doilea motiv de contestație, când instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs invocate.
În prima parte a contestației în anulare contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocă eroarea materială a instanței de judecată, întrucât în considerentele deciziei s-a reținut că sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de_ .
Verificând susținerile contestatorului, curtea constată că într-adevăr, în considerentele deciziei civile nr. 4359/R/_ (alin. 6 f.7 din decizie) se menționează că sentința civilă nr. 1081/_ a Tribunalului M. a fost comunicată pârâtului la data de 19 iunie 2012, însă instanța de recurs reține că recursul declarat de pârât la data de 3 iulie 2012 a fost declarat în termen.
Este evident că atâta vreme cât instanța de recurs nu a invocat excepția tardivității recursului, din contră, în (alin. 7 f.6 din decizie), se arată că recursul este declarat în termen, mențiunea datei de 19 iunie 2012 este o simplă eroare materială care nu a afectat soluția pronunțată în recurs.
Nu orice eroare materială poate fi invocată ca motiv de contestație în anulare, deoarece eroarea materială cu privire la data comunicării recursului nu a avut ca rezultat respingerea recursului ca tardiv, deci nu a avut efect asupra dezlegării date pricinii de către instanța de recurs.
Așadar, curtea constată că nu este incident primul motiv de contestație prevăzut de art. 318 Cod proc.civ.
Al doilea motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 Cod proc.civ., vizează situația în care instanța de recurs nu a cercetat vreunul din motivele de recurs invocate.
Verificând memoriul de recurs cu care pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a investit C. de A., curtea constată că în acest memoriu recurentul invocă faptul că intimatul a suferit o condamnare
pentru refuzul de a efectua stagiul militar "condamnarea suferită nu poate fi înțeleasă ca o afectare a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din rațiuni politice, deoarece în acea perioadă Constituția garanta libertatea conștiinței, dar în același timp prevedea și obligativitatea stagiului militar";. Recurentul a apreciat întemeiate soluțiile instanțelor care au stabilit că aceste fapte nu au caracter politic și în consecință, au solicitat instanței să respingă acțiunea în constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului dispuse în baza sentinței penale nr. 244/1971";.
C. constată că aceste motive de recurs sunt străine de prezenta cauză, deoarece în speță nu reclamantul este cel care a fost condamnat, ci tatăl reclamantului și nu pentru că a refuzat efectuarea stagiului militar, ci pentru delictul de omisiune a denunțării unei organizații politice paramilitare prev. și ped. de art. 209 pct. III C.penal.
Totodată, este de remarcat că în memoriul de recurs recurentul a invocat sentința penală nr. 244/1971 care nu are nicio legătură cu prezenta acțiune, tată reclamantului, M. G. a fost condamnat la doi ani închisoare corecțională prin sentința penală nr. 535/_ pronunțată de Tribunalul Militar C. . În recurs pârâtul a invocat faptul că nu se pot acorda daune morale, deoarece prin decizia civilă nr. 1358/_ Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale, însă cu privire la această critică, în ședința publică din_ curtea din oficiu a invocat excepția lipsei de interes a pârâtului în criticarea hotărârii sub aspectul daunelor morale, deoarece acest petit a fost respins de instanța de fond.
În ceea ce privește daunele materiale, curtea a constatat că pârâtul nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate care ar justifica neacordarea daunelor materiale, situație în care, referitor la acest aspect, a invocat excepția nulității recursului, deoarece nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate sau netemeinicie.
Soluția pronunțată de instanța de recurs a fost de constatare a nulității recursului, ca nemotivat pentru daunele materiale și ca lipsit de interes pentru daunele morale.
Așadar, considerăm că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de pârât în recurs, situație în care nu este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a doua Cod proc.civ.
Într-adevăr, în cadrul contestației în anulare formulată de pârâtul recurent S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice contestatorul apreciază că nu are caracter politic fapta pentru care a fost condamnat reclamantul în baza sentinței penale nr. 535/_, însă curtea constată că această susținere este străină de motivele contestației în anulare, pe de o parte și incorectă, pe de altă parte, deoarece nu reclamantul a fost condamnat în baza sentinței penale nr. 535/_, ci tată său, M. G. . Pe de altă parte, critica referitoare la faptul că pârâtul a contestat rapoartele de expertiză efectuate în cauză, este formulată pentru prima dată în cadrul contestației în anulare și nu în recurs, unde pârâtul nu a dezvoltat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie referitor la modul în care s-au stabilit despăgubirile materiale.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, reglementată expres și limitativ de lege și în cadrul acestei căi de atac nu pot fi invocate alte motive, decât cele prevăzute de dispozițiile legale care o reglementează.
Contestația în anulare nu poate fi transformată într-un recurs la recurs, cum încearcă contestatorul prin motivele invocate în această cale de atac.
Pentru considerente mai sus reținute, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 4359 din_ a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. A. C.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. recurs: C.M.Conț, I.D.C., A.A.Pop
| ← Încheierea civilă nr. 275/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 4985/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
