Decizia civilă nr. 1832/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1832/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANAMRIA C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 881 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. _
, privind și pe reclamanta C. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate C. M., numitul Ștefănescu Alexandru în calitate de mandatar al acesteia, asistat de avocat Trăistaru Cornelia, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în discuția părților prezente Decizia nr. 6/_ pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se statuează că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate. Arată că la fondul cauzei, pârâtului i-au fost comunicate toate actele. Față de probele administrate la dosar pârâtul nu a înțeles să formuleze nici un fel de obiecțiuni, astfel că în recurs nu poate solicita efectuarea unui raport de expertiză, având în vedere că față de raportul de expertiză depus la fondul cauzei nu a formulat nici un fel de obiecțiuni și nici nu l-a contestat, astfel că nu este necesar a se cauza cheltuieli suplimentare reclamantei-intimate.
Apreciază că motivele de recurs referitoare la îndreptățirea reclamantei la despăgubiri sunt nefondate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate și obligarea pârâtului- recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii recursului în parte, și în consecință modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata daunelor morale și menținerii dispozițiilor referitoare la caracterul politic al măsurii administrative constând în urmărirea și supravegherea antecesorului reclamantei în perioada 1951-1953.
Consideră că prin aplicarea prevederilor Deciziei nr. 6/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii statul nu poate fi obligat la despăgubiri în ceea ce privește bunurile mobile. Cu privire la imobile, într-adevăr în cauză s-a administrat în probațiune un raport de expertiză efectuat într-un alt dosar, și acesta este singura probă cu privire la valoarea bunurilor confiscate, mai mult, în speță nu s-a stabilit o valoare certă a bunurilor. Apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar acțiunea reclamantei trebuie respinsă în parte.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mureș la data de_, reclamanții C. M. și Ștefănescu Alexandru au solicitat, in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a F.
P. M., să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin confiscarea în anul 1953 a următoarelor bunuri: o casă de locuit din cărămidă cu 4 camere, verandă, cămară, bucătărie de vară, pivniță, grajd cu 6 încăperi pentru câte 6 vite, șură cu hambare, șopron pentru căruțe, șopron pentru oi, 2 pătule pentru porumb, 2 cotețe pentru porci, 2 vaci, 16 oi, 10 stupi în valoare actuală de 201.704 lei, la care se adaugă dobânda legală începând de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei. S-a mai cerut constatarea caracterului politic al măsurilor de confiscare precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 881 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulata de reclamanta C. M. prin mandatar Stefanescu Alexandru împotriva paratului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat că antecesorul reclamantei Albu V. fiul lui I. și M., născut la data de_ în comuna Pogăceaua, jud. M. a fost supus măsurilor administrative cu caracter politic constând in urmărire si supraveghere in perioada 1951-1953.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 201.704 lei despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul actelor de stare civilă aflate la filele 26-31 dosar_ al Tribunalului M., rezultă că reclamanta C. M. este nepoata de fiică lui Albu V., născut la data de_ în comuna Pogăceaua, jud. M., fiul lui I. și M., decedat la data de_ .
Din cuprinsul dosarului FI 73753/C. transmis în copie certificată de
C.N.S.A.S. rezultă că Albu V. a fost urmărit și supravegheat de organele de securitate în perioada 1951-1953, iar la finalul activității de supraveghere s-a propus cu privire la acesta internarea în unitate de muncă sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani.
Supravegherea și urmărirea a fost determinată de împrejurarea că acesta a fost socotit chiabur, că a făcut propagandă contra gospodăriei colective și ar fi instigat consătenii să nu se înscrie în colectiv, deoarece vor fi deportați în Siberia, că și-ar fi exprimat neîncrederea în statornicia regimului politic actual și speranța că în curând vor veni trupele anglo- americane.
Din declarațiile martorilor Rusa Ștefan și Sava V., consemnate la filele 127, 128 dosar a rezultat că în sat se cunoștea despre activitatea de urmărire și supraveghere la care era supus Albu V., că și acesta avea cunoștință de faptul că este urmărit, iar de frică să nu fie arestat, și-a abandonat toată averea, lăsându-l pe numitul Comșa V. să aibă grijă de gospodărie și a fugit în C. la una dintre fiice.
Martorii au arătat că după cca. o săptămână de la plecarea lui Albu V., gospodăria acestuia a fost preluată de C.A.P.
Martorii au arătat că la acea vreme averea lui Albu V. era alcătuită dintr-o casă mare, cu trei sau patru camere, dintr-o casă mai mică, un fel de bucătărie unde locuiau slugile, o șură mare, pentru furaje, un grajd mare, cotețe, animale, respectiv două vaci, doi porci, 11-12 oi, 10 stupi.
Martorii au precizat că în momentul în care Albu V. a plecat din sat, toate aceste bunuri existau în patrimoniul său.
Prin acțiunea de față, reclamanta, moștenitoare de gradul II al defunctului Albu V. a solicitat să se constate caracterul politic al măsurilor la care a fost supus antecesorul său.
În opinia instanței, solicitarea acesteia este întemeiată prin raportarea la art. 4 din Legea 221/2009 întrucât în mod evident, măsurile de supraveghere și urmărire la care a fost supus în perioada 1951-1953 au avut caracter politic dacă ne orientăm după motivația organelor de securitate care au întreprins această activitate.
Contrar susținerilor făcute de pârât în întâmpinare, Albu V. nu și-a abandonat de bună voie bunurile, ci pentru a nu fi arestat, având exemplul altor consăteni, care aflați într-o situație similară cu a lui, au fost arestați.
În consecință, în temeiul dispozițiilor 4 din Legea 221/2009 instanța a constatat că antecesorul reclamantei, Albu V., fiul lui I. și M., născut la data de_ în comuna Pogăceaua, jud. M. a fost supus măsurilor administrative cu caracter politic constând in urmărire si supraveghere in perioada 1951-1953.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009, persoanele care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, iar după
decesul acestora, soțul supraviețuitor sau descendenții până la gradul II, sunt îndreptățite la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Confiscarea averii lui Albu V. a fost ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic la care a fost supus acesta. Bunurile confiscate nu au fost restituite reclamantei, din adresa Primăriei Păgăceaua (f. 113) rezultând că reclamanta nu a formulat cerere la Legea 10/2001 pentru construcțiile preluate de stat de la Albu V., iar cererea formulată in baza Legii 247/205 a fost respinsă.
Raportând starea de fapt din speță la disp. art. 5 alin 1 lit. b) din Legea 221/2009, instanța a apreciat că reclamanta este indreptățită la despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate de către stat de la bunicul său și nerestituite.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Pop I. (f.70-73), rezultă că valoarea imobilelor confiscate de la Albu V. este de 189.904 lei din care
134.494 lei valoarea casei de locuit cu patru camere, 7357 lei a bucătăriei de vară, 14.714 lei a grajdului, 10.900 lei a fânarului cu șură, 3.188 lei a șopronului de căruțe, 5.356 a ocolului pentru oi, 5.657 lei a șurii pentru oi,
1.380 lei-10 buc. coșuri albine, 2.274 lei-patru pătule porumb, 6.131 lei-2 cotețe porci, 454 lei-latrina.
Raportul de evaluare a fost întocmit in cadrul altui litigiu purtat intre mandatarul reclamantului și Primăria comunei Pogăceaua.
Așa cum rezultă din cuprinsul expertizei, componența, suprafața și celelalte caracteristici ale construcțiilor evaluate au fost au stabilite in acord cu părțile.
Având in vedere că bunurile preluate de la Albu V. au fost in patrimoniul comunei, apreciază că informațiile oferite de primărie in privința componenței și suprafeței construcțiilor la data preluării sunt mult mai pertinente decât cele pe care le-ar fi putut oferi insuși pârâtul din litigiul de față.
Este adevărat că evaluarea a fost făcută la nivelul anului 2009, insă fiind utilizat prețul tehnic, intervalul de timp scurs de evaluare până in prezent nu il prejudiciază pe pârât, căci o evaluare făcută in prezent după același criterii ar stabili o valoarea mai mare urmare a creșterii indicelui de actualizare.
Privitor la animale, martorii au arătat că o vacă valorează în prezent cam 3.500 lei, iar o oaie a fost vândută în sat cu 400 lei.
Așadar valoarea animalelor confiscate de la Albu V. este de 11.800 lei, din care 7.000 lei valoarea bovinelor și 4800 lei a celor 12 ovine.
Apreciind dovedită valoarea despăgubirilor pretinse de reclamantă, in temeiul disp. legale reținute mai sus, instanța a admis cererea acesteia având ca obiect despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia și respingerea acțiunii formulate și în ceea ce privește despăgubirile materiale.
În motivare s-a arătat că suma reprezentând despăgubiri materiale pentru bunurile mobile și imobile confiscate a fost stabilită în condiții de neopozabilitate pentru bunurile imobile, fiind inadmisibilă și nefondată în ceea ce privește bunurile mobile.
Raportul întocmit de către expertul Pop I. este unul extrajudiciar, fiind întocmit în cadrul altui litigiu în care Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte, nefiind comunicat sub nicio formă în cauză.
În ceea ce privește bunurile mobile, valoarea a fost stabilită pe baza declarațiilor unor martori, probe subiective și inadmisibile.
Legea nr. 221/2009 nu prevede de altfel despăgubiri pentru bunurile mobile, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, în mod greșit instanța a constatat caracterul politic al măsurilor administrative constând în urmărire și supraveghere în perioada 1951-1953 a antecesorului reclamantei, Albu V., măsurile neîncadrându- se în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, reclamanții nefăcând dovada că acestea au fost dispuse ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni din motive politice prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1
din OUG nr. 214/1999.
În apărare, reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că raportul de expertiză pe baza căruia a fost pronunțată soluția putea fi atacat de către Ministerul Finanțelor Publice, fiind depus la dosar. Afirmația în sensul că despăgubirile s-au stabilit numai pe baza declarațiilor unor martori nu este reală.
Legea nr. 221/2009 se referă generic la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, iar nu așa cum susține pârâtul.
Analizând recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 881 din_ a Tribunalului C., C. reține următoarele:
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a criticat inclusiv soluția primei instanțe de admitere a petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative constând în urmărire și supraveghere în perioada 1951-1953, se impune în primul rând analizarea acestei critici, celelalte petite având caracter accesoriu, soluția pronunțată în ceea ce le privește depinzând de soluția pronunțată asupra petitului principal.
Din probele administrate în cauză, dosarul C.N.S.A.S. al defunctului Albu V. și declarațiile martorilor Rusa Ștefan și Sava V., a rezultat că într-adevăr Albu V. a fost urmărit și supravegheat de către organele de securitate în perioada 1951-1953. Martorii audiați în cauză au mai precizat că averea acestuia a fost preluată de către C.A.P. după plecarea acestuia din localitatea de domiciliu. Nu s-a făcut dovada că împotriva defunctului Albu
V. au fost luate alte măsuri.
Conform dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele
prevăzute la art.3, pot de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art.1 alin.3 aplicându-se în mod corespunzător.
Conform art.1 alin.3 din lege constatarea caracterului politic este condiționată de urmărirea prin faptele săvârșite a unuia dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O.U.G. nr.214/1999.
Rezultă deci că textele de lege menționate anterior condiționează constatarea caracterului politic de existența unor măsuri administrative luate împotriva persoanei care formulează cererea sau a antecesorului acesteia.. Ori, în cauză, astfel cum a reținut și instanța de fond, împotriva defunctului Albu V. nu a fost luată nici o măsură administrativă cu caracter politic, acesta fiind doar urmărit și supravegheat de către organele de securitate ale statului în perioada 1951-1953. Se apreciază deci că nu sunt îndeplinite condițiile art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 pentru a se constata caracterul politic al măsurilor administrative menționate în cererea de chemare în judecată. Activitatea de urmărire și supraveghere a defunctului Albu V. i-a creat în mod cert acestuia un disconfort dar atâta timp cât aceasta nu s-a concretizat într-o măsură dispusă împotriva acestuia situația sa nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.221/2009(a se vedea în acest sens și decizia civilă nr.1675/2012 a Curții de A. C. ).
Astfel cum s-a precizat anterior, celelalte petite din cererea de chemare în judecată, având ca obiect acordarea de despăgubiri, au caracter accesoriu, în condițiile în care petitul principal a fost apreciat ca nefondat, soluția urmând a fi aceeași și în ceea ce le privește. Nu se mai impune în consecință analizarea criticilor formulate de pârât prin cererea de recurs referitoare la modul de soluționare al acestora de către tribunal.
Prin urmare, în considerarea celor reținute mai sus, C., în temeiul art. 3041coroborat cu art.312 alin.3 C.pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 881 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea reclamantei C. M. prin mandatar STEFANESCU ALEXANDRU împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 881 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C. M. prin mandatar STEFANESCU ALEXANDRU, împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
Președinte,
A. T. N.
Judecător,
M. C. V.
Judecător,
A. C.
Grefier,
M. -L. T.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: C. -Veronica Balint
| ← Sentința civilă nr. 4985/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 5195/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
