Decizia civilă nr. 342/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.342/R
Ședința publică din 19 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător M. C.
J. ecător Brîndușa G.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul C. I. cu domiciliul în V. de S., str. P. nr. 16, jud. M., împotriva încheierii civile nr. 789/_ pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._ *, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul lipsă, avocat Angelescu Loredana, este lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse prin serviciul registraturii înscrisuri din partea recurentului: decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia civilă nr. 90/R/CC pronunțată de Tribunalul Brașov.
Reprezentanta recurentului, avocat Angelescu Loredana depune la dosar chitanțele nr. 5266/_, 5267/_, 5268/_, 5257/_, 5225/_
, reprezentând taxă judiciară de timbru și ordin de plată în sumă de 500 lei reprezentând achitarea onorariu avocațial.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentanta recurentului, avocat Angelescu Loredana arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului, avocat Angelescu Loredana solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu sentința civilă nr. 974/_ . Arată că executarea viza pe de o parte punerea în posesie asupra terenului în litigiu iar pe de altă parte daune cominatorii. Învederează că executarea silită, respectiv punerea în posesie, trebuia făcută de comisia locală întrucât executorul judecătoresc nu are astfel de competențe. Comisia
poate fi însă constrânsă să-și execute obligația prin aplicarea unei amenzi civile. Executorul judecătoresc poate trimite somația în acest sens comisiei locale doar după ce instanța a încuviințat executarea silită. Solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin încheierea civilă nr. 789/_ pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._ *, s-a respins cererea formulată de creditorul: C. I., domiciliat în V. de S., strada P., nr.16, județul M. și înaintată de către Biroul Executorului J. ecătoresc Vinț A. C., având ca obiect executarea silita a titlului executor: Sentința civilă nr.974/_, pronunțată de J. ecătoria
V. de S. în dosar nr._, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele: Obiectul prezentei cereri de încuviințare a executării silite, așa cum a fost formulată de către BEJ Vinț A. C. privește executarea silită prin
"obligația de a face"; și cheltuieli de executare.
Instanța, văzând cererea de executare silită și actele depuse de către BEJ Vinț A. C., prin prisma prevederilor art. 373 alin.4, pct.1 și 5, C. pr. civ., a respins cererea de față pentru următoarele motive:
Titlul executor ce face obiectul cererii de față, respectiv Sentința civilă nr.974/_, pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosar nr._, are ca obiect "plângere - fond funciar";, procedura de executare a acestui titlu executor este reglementată de prev. art. 116 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991 rep., raportat la prev. art. 34 și urm. din H.G. nr. 890/2005, privind aprobarea regulamentului de aplicare a legilor fondului funciar.
Prevederile art. 116 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep., arată că:
"comisiile prevăzute la alin. 1 vor efectua operațiuni de punere în posesie întocmind în acest scop procese verbale pe care le vor înainta comisiilor județene";.
Art. 34 și următoarele din H.G. nr. 890/2005 reglementează în amănunțime întreaga procedură de punere în posesie, reglementată de legislația fondului funciar .
Cererea de față nu a putut fi admisă pe de altă parte deoarece are ca obiect al executării silite, obligația de "a face";, din dispozitivul titlului executor rezultând obligația comisiilor de a pune în posesie pe creditor. Legea specială respectiv legile fondului funciar, reglementează și procedurile speciale de punere in executare a titlurilor executorii, competența revenind ,așa cum s-a reținut și mai sus, exclusiv comisiilor locale și județene și nu executorilor judecătorești.
Procedurile de executare stabilite de legea specială în cauză sunt aplicabile.
Împotriva încheierii a declarat recurs creditorul solicitând modificarea în totalitate, în sensul admiterii cererii.
Analizând încheierea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cauza se află în al doilea ciclu procesual consecutiv urmare casării cu trimitere în rejudecare decisă prin Decizia civilă nr. 103/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș. În considerentele deciziei sus menționate se arată că încheierea inițial pronunțată este nulă pentru nesemnarea minutei.
Constatând că în al doilea ciclu procesual minuta încheierii poartă semnătura judecătorului, neexistând niciun al motiv de nulitate, pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Instanța în mod netemeinic a respins cererea creditorului cu motivarea că procedura de executare a titlului executoriu este reglementată de dispozițiile art. 116 alin. 1și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată raportat la art. 34 și urm. din HG nr. 890/2005 privind aprobarea regulamentului de punere în aplicare a legilor fondului funciar.
A arătat instanța în concluzie că, prevederile codului de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză și că procedurile de executare stabilite de legea specială sunt aplicabile în cauză.
În realitate, astfel cum însăși instanța a precizat legea specială reglementează executarea însă nu executarea silită, ci executarea în sensul că dispozițiile art. 116 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 stabilesc obligații ale comisiilor de fond funciar.
Executarea silită este reglementată doar în Codul de procedură civilă.
Obligația stabilită prin titlul executoriu este o obligație de a face cu caracter intuitu personae, ea putând fi adusă la îndeplinire numai prin persoana debitorului, spre deosebire de celelalte tipuri de obligații pentru care creditorul poate obține autorizația instanței de executare să îndeplinească el însuși obligația sau prin intermediul altor persoane, pe cheltuiala debitorului, conform art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă.
În privința obligațiilor de a face intituitu personae a căror executare este imposibil de conceput prin constrângere directă asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertății individuale, legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din această categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 580 ind. 3 din Codul de procedură civilă.
În consecință, amenzile cominatorii prevăzute de art. 580 din codul de procedură civilă reprezintă mijloace de constrângere indirectă a debitorului pentru executarea în natură a obligației de a face cu caracter strict personal, constituind veritabile pedepse civile ori sancțiuni juridice procedurale, aplicabile debitorului ce refuză executarea de bunăvoie a obligației stabilite în titlul executoriu și îndeplinesc funcția de presiune prin care se reglementează uneori însăși executarea în natură.
Or, potrivit dispozițiilor art. 373 ind. 1 alin. 1 conținute în Secțiunea II -
"Sesizarea organului de executare. Titlu executoriu"; - Cap.I "Dispoziții generale"; ale Cărții a V-a din Codul de procedură civilă, faza execuțională se declanșează prin cererea de executare silită care se depune la executorul judecătoresc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanței de judecată, încuviințarea executării silite.
Aceste dispoziții generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităților și formelor de executare silită, deci și executării silite directe a obligațiilor de a face cu caracter strict personal.
Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităților de executare - directă sau indirectă - și tuturor formelor de executare, art. 387 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație cuprinzând mențiunile indicate în alin. 1 pct. 1- 6, iar dacă în termenul prevăzut în somație, debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. Așadar, comunicarea somației către debitor, pentru a-și executa de bunăvoie obligația, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât și al debitorului, iar lipsa somației reprezintă excepția.
Cazurile în care executarea se face fără somație sunt expres și limitativ prevăzute de lege, art. 581 alin. 4, art. 454 alin. 1, art. 573 din Codul de procedură civilă, situație în care nu se încadrează și executarea silită directă a obligațiilor de a face intuitu personae.
De altfel, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 572 din Codul de procedură civilă, rezultă că recurgerea la una din formele de executare directă indicate de text în mod alternativ este condiționată de refuzul debitorului de a-și executa obligația, în termenul prevăzut în somație. Pe de altă parte, prevederile art. 580 ind. 2 din Codul de procedură civilă reprezintă, în raport de prevederile art. 572 din același cod, norma specială pentru executarea silită a altor obligații de a face sau de a nu face, iar dispozițiile art. 580 ind. 3 particularizează exclusiv modalitatea de constrângere a debitorului pentru executarea obligației de a face intuitu personae, fără a conține vreo prevedere strictă, derogatorie față de normele legale care îi preced în ordinea logică și sistematică a reglementării.
Odată ce dispozițiile art. 580 ind. 3 din Codul de procedură civilă nu cuprind norme speciale, derogatorii față de normele de drept comun, conținute în art. 3731, art. 387, art. 572 și art. 5802 din același cod, rezultă că, pentru aplicarea amenzii cominatorii în procedura de drept comun, sunt necesare și suficiente deschiderea procedurii execuționale prin încuviințarea executării silite și comunicarea somației către debitor pentru a-și îndeplini de bunăvoie obligația în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 580 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Este evident că și executarea sentinței civile pronunțată de J. ecătoria V. de S. trebuie privită ca parte integrantă a "procesului"; în sensul art. 6 paragraf I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect, în detrimentul uneia dintre părți (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Hotărârea Burdov împotriva Rusiei nr. 59498/2002).
Pentru ca această obligație intuitu personae, de punere în posesie, să poată fi executată silit cu procedura instituită de art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă, este necesară încuviințarea executării silite, a titlului executor Sentința civilă nr. 974/_ .
Dispozițiile art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă dar și ale Deciziei nr. 3/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, condiționează admisibilitatea unei cereri cu privire la aplicarea amenzii civile debitorului de încuviințarea executării silite asupra acestuia și de emiterea somației prevăzută de art. 387, 572 și 580 ind. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul C. I. domiciliat în V. de S. str. P. nr. 16, jud. M. împotriva Încheierii civile nr. 789/_ pronunțată de J. ecătoria V. de S., pe care o modifică în totalitate și în consecință admite cererea formulată de petentul C. I. și dispune încuviințarea executării silite a Sentinței civile nr. 974/_, pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
W. D. | C. | M. | G. Brîndușa | Sas A. |
În C.O.semnează În C.O.semnează vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Red.WD/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 109/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 2516/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
