Decizia civilă nr. 611/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 611/R
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător:W. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de către recurentul P. I., domiciliat în localitatea C. nr. 3A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 700 din_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ și a încheierii civile pronunțate la data de 3 octombrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu Lăpuș, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 700/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul P. I. . A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C.
M. în contradictoriu cu pârâtul P. I. . A fost obligat pârâtul P. I. să îi lase reclamantei C. M. posesia terenului în suprafață de 1087 mp, înscris în CF 1910 L., nr. topo. 3967/1, inclus în titlul de proprietate nr. 60095/41 din data de_ eliberat de Comisia județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. și identificat conform planului de amplasament și delimitare anexat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginerul Mocanu I. Marius, prin punctele grafice A-7-8-9-10-11- 12-13-14-15-16-17-B-A. A fost obligat pârâtul P. I. la plata sumei de 3.426,20 lei în favoarea reclamantei C. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș sub nr. _
, reclamanta C. M., domiciliată în localitatea L., nr. 218, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul P. I., domiciliat în localitatea C., nr. 3A, jud.
M., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 22 ari teren aflat în intravilanul localității L., locul numit "Feța Roman";, nr. top 3967, în valoare de 500 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Expunând situația de fapt, reclamanta arată, potrivit titlului de proprietate eliberat la data de_, este proprietara suprafeței de teren revendicate. Părțile au mai avut litigii cu privire acest teren, obiectul fiind stabilirea de mejdă, sens în care anexează sentința civilă nr. 102/2010 pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș în dosar nr._ .
Pârâtul folosește atât terenul aflat în proprietatea sa cât și suprafața de teren alăturată aflată în proprietatea reclamantei.
În probațiune a fost depusă copia titlului de proprietate nr. 1093/83 cod 1. din_, copia titlului de proprietate nr. 60095/41 cod 1. din_, copia sentinței civile nr. 102/2010, copia expertizei efectuată în dosarul nr._ al
Judecătoriei Târgu Lăpuș având ca obiect "grănițuire";.
În drept cererea este motivată pe dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil.
Reclamanta a achitat o taxă de timbru în sumă de 36,20 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Expunând situația de fapt, pârâtul a arătat că nu a folosit și nici nu folosește parcela cu nr. topo 3967 revendicată de reclamantă. Această parcelă nu mai există întrucât a fost dezmembrată în parcelele noi cu nr. topo 3967/1 și 3967/2.
Folosește doar terenul cu nr. topo 3966, aflat în partea estică a liniei de hotar, pe aliniamentul punctelor 76-68-65-64-63-62-61-60-59-58-57-99-98-97- 56-100-96-101-102-95-103, identificat cu linie roșie în anexa nr. 2 din raportul expertiză întocmit de către expertul Kalmar Tiberiu în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș, linie de hotar stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 102 din_ pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș, în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 125/A/_ de către Tribunalul Maramureș și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Parcela cu nr. topo 3966 folosită de pârât și antecesorii săi din totdeauna, este clar delimitată de parcela cu nr. topo 3967 printr-un hat înalt, pârâtul netrecând de acel hat înalt în parcela reclamantei. Prin urmare, este total nereală susținerea reclamantei din acțiunea introductivă.
Pârâtul este îndreptățit să-și folosească terenul cu nr. topo 3966 în baza titlului de proprietate nr. 60442/96 cod 1. eliberat la data de_ în favoarea mamei pârâtului, P. D. Ana, dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris în C.F. 1909 L., nr. topo 3966.
Din titlul de proprietate eliberat la data de_ invocat de către reclamantă, nu rezultă că terenul ce îl revendică este cel folosit de pârât.
Titlul de proprietate invocat de pârât este mai puternic, mai bine caracterizat, fiind mai vechi cu circa 6 ani și înscris în cartea funciară din _
. Titlul de proprietate invocat de către reclamantă a fost eliberat ulterior, cu încălcarea legii, cu largul sprijin al Comisiei Locale C. .
Părțile au mai avut un litigiu având ca obiect revendicarea terenului cu nr. topo 3966 finalizat prin pronunțarea sentințe civile nr. 653 din_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș, în dosarul nr. 921/1999, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului. În baza acestei hotărâri, s-a procedat la executare silită, pârâtul C. Grigore și pârâta Petriman M. fiind obligați să-i lase pârâtului din prezenta cauză, P. I., în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 2590 mp situată în extravilanul localității L. la locul numit "Feța Roman"; și identificat în C.F. 1909 L., nr. topo 3966.
Cu privire la același teren "Feța Roman"; în suprafață de 2600 mp, înscris în titlul de proprietate emis pe numele defunctului P. I., soțul reclamantei, C. Grigore a fost condamnat penal la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 76/2006 pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr. 950/2005 pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Reclamanta C. M. și pârâtul P. I. au mai avut un litigiu având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți ale părților, litigiul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș sub nr._, așa cum s-a arătat anterior.
După consumarea a cinci procese distincte cu privire la același teren
"Feța Roman";, în suprafață de 2600 mp, în care reclamanta C. M., respectiv soțul acesteia, C. Grigore, s-au aflat în culpă procesuală, reclamanta a promovat prezenta acțiune în speranța că va obține o hotărâre favorabilă astfel încât să folosească din terenul la care este îndreptățit doar pârâtul.
Deși, scriptic, în acțiune reclamanta ar revendica parcela topo 3967, faptic reclamanta revendică chiar parcela pârâtului, cu nr. topo 3966 iar cu privire la această parcelă se judecă din anul 2000.
Hotărârea pe care urmează să o pronunțe instanța în prezenta cauză se cuvine a fi în consens cu hotărârile judecătorești anterioare, pronunțate în cele cinci procese distincte, astfel încât să nu se aducă atingere hotărârilor anterioare intrate deja în puterea deplină a lucrului judecat.
În măsura în care terenul revendicat de reclamantă este suprapus pe nr. topo 3966, invocă excepția puterii de lucru judecat întrucât părțile au mai avut
un litigiu având ca obiect revendicarea terenului cu nr. topo 3966 iar prin sentința civilă nr. 653 din_ pronunțată de judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 921/1999 ,irevocabilă prin respingerea recursului, și pusă în executare silită pârâtul C. Grigore și Petriman M. au fost obligați să-i lase pârâtului P. I. în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de teren de 2590 mp situată în extravilanul localității L., la locul numit "Feța Roman"; și identificat în C.F. nr. 1909 L., nr. topo 3966. Există putere de lucru judecat chiar dacă în acel proces pârâtul din prezenta cauză a avut calitatea de reclamant iar actuala reclamantă nu a fost parte în proces fiind suficient că aceleași apărări, argumente și dispoziții legale sunt valabile și incidente și în cazul actualei reclamante.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune a fost depus titlul de proprietate, proces verbal de punere în posesie, C.F. nr. 1909 L., certificat de moștenitor, hotărârile judecătorești menționate, expertize efectuate în dosarul cu revendicarea și cu grănițuirea, solicitându-se instanței acvirarea dosarelor nr. 921/1999 și_ ale Judecătoriei Târgu Lăpuș. De asemenea, s-a solicitat interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
La cererea reclamantei, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, care a fost efectuată de către expert Mocan I. Marius și depusă la filele 108 - 111 și 129-130 dosarul de fond.
La ședința de fond, reprezentanta reclamantei a învederat instanței că acțiunea dedusă judecății reprezintă în fapt o acțiune posesorie.
Analizând excepția puterii de lucru judecat, în raport cu dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 166 Cod de procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat se poate ridica de părți sau de judecător în orice fază a pricinii, chiar în fața instanțelor de recurs. Deci autoritatea de lucru judecat este o excepție de ordine publică, reglementată prin norme imperative.
Pentru a exista putere de lucru judecat, este necesar ca între hotărârea judecătorească pronunțată și noua cerere de chemare în judecată să existe identitate de părți, de obiect și de cauză, elemente care sunt prevăzute în art. 1201 Cod civil. Prin urmare această triplă identitate de elemente face să funcționeze excepția puterii de lucru judecat, care paralizează cea de-a doua acțiune introdusă în condiții identice cu una anterioară rezolvată irevocabil.
Instanța de fond a anlizat în continuare conținutul sentinței civile nr. 653/_ pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș în dosar nr. 921/1999 ( filele 43- 44), devenită irevocabilă la data de_ prin respingerea recursului, și cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, pentru a stabili dacă există tripla identitate de elemente.
Se constată că părți în prezenta cauză sunt: reclamanta C. M., și pârâtul P. I., care au fost părți și în dosarul cu nr. 921/1999 al Judecătoriei Tg. Lăpuș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 653/_ .
Prin parte în sensul art. 1201 cod civil se înțelege persoana care a figurat ea însăși în proces, sau prin reprezentant. Atunci când partea este reprezentată în proces prin mandatar legal sau convențional, efectele hotărârii se produc în persoana reprezentatului și nu a reprezentantului.
În ce privește obiectul prezentei cererii, instanța de fond a constatat că acesta diferă de cel care a făcut obiectul dosarului cu nr. 921/1999. Prin acțiunea civilă dedusă judecății, reclamanta C. M. a solicitat obligarea pârâtului P. I. să îi posesia suprafeței de 22 ari teren aflată în intravilanul localității L., locul numit "Feța Roman";, nr. top 3967, în timp ce, acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 921/1999, formulată de pârâtul din prezenta cauză, a vizat obligarea numitei C. M. și a defunctului ei soț, de a lăsa pârâtului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 2590 mp, identificat în C.F. nr. 1909 L., nr. topo. 3966.
Al treilea element care trebuie analizat este cauza celor două acțiuni civile, fundamentul legal al dreptului invocat (fundamentul pretenției) sau altfel spus, situația de fapt calificată juridic iar, în speță, se constată că temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este diferit.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză, în sensul art. 1201 Cod civil, obiectul și cauza celor două cereri de chemare în judecată care au fost analizate fiind diferit, astfel că urmează să respingă excepția analizată.
Trecând la soluționarea cauzei deduse judecății în raport cu probațiunea administrată, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul P. I. să fie obligat să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 22 ari teren aflat în intravilanul localității L., locul numit "Fețe Roman";, nr. top 3967. Ulterior, prin reprezentant, reclamanta a arătat la ședința de fond că acțiunea dedusă judecății reprezintă în fapt o acțiune posesorie, motiv pentru care, instanța se va raporta la dispozițiile legale în această materie.
Potrivit raportului de expertiză topografică judiciară întocmit în cauză de către expert Mocanu I. Marius, terenul revendicat de reclamantă și folosit de pârât la data expertizei se identifică corect cu nr. topo. 3967 înscris inițial în
C.F. nr. 1779 L. cu suprafața de 2230 mp. Ținând seama de punerea în posesie a terenului inclus în titlul de proprietate nr. 60095/41 cod 1. din_ emis în favoarea numitei Petriman M., parcela A-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16- 17-B-A din anexa grafică 1 se identifică cu nr. topo. 3967/1 în suprafață de 1087 mp, înscris în C.F. nr. 1910 L. .
Același expert a constatat că terenul revendicat de reclamantă nu se suprapune cu terenul inclus în titlul de proprietate nr. 1093/83 cod 1. din_ emis pe numele defunctului Petriman Zachei, care, conform cu amplasamentul nr. topo. 3966 se situează la est de aliniamentul I-13-14-15-16-17-B-C-D-E-F-G- H-I din anexa grafică 1 la raport.
La momentul pronunțării sentinței civile nr. 102/_, J. ecătoria Târgu Lăpuș a reținut în considerente faptul că terenul inclus în titlul de proprietate nr. 60095/41 cod 1. din_ se afla în posesia reclamantei, aspect necontestat de părți, posesie dobândită în baza unei înțelegeri cu familia titularei dreptului de proprietate - Petriman M., cumnata reclamantei.
Deși reclamanta și-a întemeiat în scris cererea pe dispozițiile art. 480 Cod civil, reprezentanta acesteia a învederat instanței la ședința de fond că acțiunea dedusă judecății este o acțiune posesorie.
Raportat la probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că, în speță, este vorba despre acțiune posesorie specială sau în reintegrare, utilizată de reclamantă în condițiile în care deposedarea acesteia a avut loc prin violență, respectiv prin ocuparea imobilului în litigiu de către pârât, fără permisiunea posesoarei.
Constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 674 alin. 2 și 676 Cod procedură civilă iar pârâtul nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la terenul identificat cu nr. topo. 3967/1 în suprafață de 1087 mp, înscris în C.F. nr. 1910 L., teren pe care de altfel îl folosește, instanța de fond a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul P. I. să îi lase reclamantei C. M. posesia terenului în suprafață de 1087 mp, înscris în CF 1910 L., nr. topo. 3967/1, inclus în titlul de proprietate nr. 60095/41 din data de_ eliberat de Comisia județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. și identificat conform planului de amplasament și delimitare anexat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginerul Mocanu I. Marius, prin punctele grafice A-7-8-9-10-11- 12-13-14-15-16-17-B-A.
Instanța de fond în baza art. 274-277 Cod de procedură civilă, a obligat pârâtul la plata sumei de 3.426,20 lei în favoarea reclamantei C. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă din 3 octombrie 2013, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii din ședința publică din data de_ și din sentința civilă nr. 700/_, pronunțate în dosarul nr._, formulate de către petentul P. I., prin avocat P. Petre, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele considerente: Prin cererea formulată de avocat P. Petre pentru pârâtul P. I., s-a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii din ședința publică din_ și din Sentința Civilă nr. 700 din_, pronunțate în
dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș, în sensul înscrierii reale a susținerii avocatei reclamantei privind obiectul acțiunii, acela de revendicare.
Expunând situația de fapt, reprezentantul pârâtului, avocatul P. Petre arată că instanța a consemnat greșit susținerea avocatei reclamantei privind obiectul acțiunii în sensul că ar fi acțiune posesorie.
După ce instanța a acordat cuvântul pe fond, reprezentanta reclamantei din greșeală a solicitat admiterea acțiunii posesorii iar instanța a întrebat-o dacă nu este vorba de o acțiune în revendicare, la care avocata reclamantei a recunoscut că a greșit și a confirmat că este o acțiune în revendicare.
Cererea formulată poate fi dovedită cu înregistrarea ședinței de judecată, notele grefierului, precum și celelalte piese ale dosarului.
Reclamanta nu putea să-și modifice acțiunea abia la cuvântul pe fond, oral și nu în scris, decât cu încălcarea dreptului la apărare a pârâtului, cu încălcarea principiului contradictorialității, cu încălcarea administrării probelor pe acțiune posesorie.
Potrivit art. 281 Cod procedură civilă, constituie eroare materială și cea privitoare la susținerile părților.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 281 Cod procedură
civilă.
În probațiune a fost depusă copie de pe notele grefierului, s-a solicitat
audierea înregistrării ședinței de la termenul de judecată din_, observarea încheierilor anterioare și a sentinței în ce privește consemnarea reală a obiectului acțiunii ca fiind revendicare și nu acțiune posesorie.
Analizând cererea formulată de pârât prin avocat P. Petre, instanța de fond a apreciat cererea formulată ca neîntemeiată, pe următoarele considerente: Raportat la prevederile art.281 din vechiul Cod de procedură civilă, în categoria erorilor materiale nu pot fi incluse erorile ce vizează fondul cauzei, cum ar fi cele referitoare la natura și obiectul acțiunii sau la natura și întinderea drepturilor pentru care acțiunea reclamantului a fost găsită întemeiată sau nu, erori care se încadrează în categoria erorilor de judecată, ce nu pot fi îndreptate
decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Relevantă în acest sens este și practica instanței supreme care a statuat faptul că ,,îndreptarea hotărârilor, așa cum este reglementată de art. 281 C.proc.civ. nu se poate dispune decât pentru situațiile strict reglementate de textul de lege și, în nici un caz, nu poate duce la schimbarea rezolvării problemei de drept sau a părților în contradictoriu cu care au fost pronunțate’’ (ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6199 din 23 octombrie 2008).
Modificarea solicitată de petent, având drept efect schimbarea naturii juridice a cererii de chemare în judecată nu reprezintă o eroare materială ci o problemă de fond ce trebuie supusă dezbaterii în contradictoriu.
Instanța de fond a apreciat că această eroare poate constitui doar motiv de exercitare a căilor de atac (apel, recurs), reprezentând o posibilitate de a obține
o soluție contrară, finalitate ce contrazice scopul procedurii instituite prin prevederile art.281 din vechiul Cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 700/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs recurentul-pârât P. I., solicitând admiterea recursului și în principal, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției puterii lucrului judecat și respingerii acțiunii și în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurentul a solicitat, invocând dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, examinarea cauzei sub toate aspectele.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: Sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
După rămânerea cauzei în pronunțare, prima instanță a modificat unilateral obiectul acțiunii cu care a fost investită în scris, dintr-o acțiune în revendicare într-o acțiune posesorie, încălcând dispozițiile procedurale elementare și principiile de drept procedural elementare, cu toate că înainte de încheierea dezbaterilor obiectul acțiunii era lămurit, ca fiind o acțiune în revendicare.
Astfel, reclamanta, prin avocata ei, prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de_, a investit, în scris, prima instanță cu o acțiune în revendicare, solicitând în petit obligarea recurentului pârât să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 22 arii situat în extravilanul localității L. în locul numit Feța Roman, nr. topo. 3967, în valoare de 500 lei, iar în motivarea acțiunii reclamanta arată că din titlul de proprietate eliberat la data de_ rezultă că ea este proprietara suprafeței de teren revendicat, iar în drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil.
Ulterior, pentru termenul din_, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul Feța Roman, extravilan aflat pe raza localității L. înscris în top., care este tot o cerere în revendicare ca cea din acțiunea introductivă, și nu o cerere posesorie.
În tot cursul litigiului apărările formulate atât de către recurentul pârât cât și de reclamantă au vizat dreptul de proprietate (și nu posesia) cu privire la acest teren, la fel și probele propuse de către ambele părți și care au fost administrate în cauză s-au referit la dreptul de proprietate (și nu la posesie ca o situație de fapt).
De nicăieri nu rezultă că reclamanta și-ar fi modificat acțiunea din revendicare într-o acțiune posesorie. De abia după ce s-a acordat cuvântul pe fond, apărătoarea reclamantei, din greșeală, a solicitat admiterea acțiunii posesorii. Apărătoarea reclamantei a recunoscut că a greșit și a confirmat că este o acțiune în revendicare. De altfel și în concluziile orale puse de apărătoarea reclamantei, aceasta și-a argumentat admiterea acțiunii invocând
aspecte ce vizează proprietate terenului și nicidecum aspecte referitoare la posesie, a se vedea în acest sens pag. nr. 2 din încheiere de ședință din_ .
Prima instanță nu a pus în discuția părților modificarea de acțiune din revendicare în posesorie, care în fapt nici nu a avut loc.
Este nelegală modificarea de acțiune (din revendicare în posesorie, nereală de altfel) întrucât nu a fost formulată în scris și nu i-a fost comunicată pârâtului, prima instanță încălcând și dispozițiile art. 112 (pct. 3, 4, 5 și 6), art. 113, art. 132, din Cod procedură civilă.
Prima instanță i-a încălcat pârâtului dreptul la apărare față de cele arătate mai sus la pct. 1, 2 și 3.
Prima instanță a încălcat și principiul disponibilității, cel al contradictorialității, cel al oralității, față de cele arătate mai sus la pct. 1, 2 și 3.
Este nelegală transformarea acțiunii în revendicare (petitorie) în acțiune posesorie după prima zi de înfățișare fără acordul pârâtului.
În practica judiciară a mai avut loc doar transformarea acțiunii posesorii în acțiune petitorie (în revendicare), și nu invers, însă numai până la prima zi de înfățișare, sau după acest moment numai cu acordul pârâtului, și nicidecum unilateral cum a procedat prima instanță după rămânerea cauzei în pronunțare.
Acțiunea în revendicare are prioritate față de acțiunea posesorie, și nu invers.
Instanța nu are însă posibilitatea de a converti, din oficiu, acțiunea în revendicare într-o cerere posesorie, și nici invers. Dacă o atare transformare se realizează fără acordul părților hotărârea pronunțată este casabilă.
Aceste aspecte sunt incidente și în acest proces întrucât s-au mai judecat o dată pe revendicare în dosarul nr. 921/1999 al Judecătoriei Târgu Lăpuș, respectiv același teren a mai fost odată revendicat în dosarul nr. 921/1999, iar prin sentința civilă nr. 653 din_ a Judecătoriei Tg. Lăpuș, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, și pusă în executare silită, pârâtul C. Grigore (soțul actualei reclamante) și pârâta Petriman M., au fost obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 2590 mp, situată în extravilanul localității L., la locul numit "Fața Roman" și identificat în C.F. 1909, L., nr. top. 3966.
Prin urmare este putere de lucru judecat cu privire la acțiunea reclamantei din prezenta cauză (atât mai mult cu cât este în revendicare, dar și dacă ar fi posesorie).
În mod greșit prima instanță a respins excepția puterii de lucru judecat pe care pârâtul a invocat-o prin întâmpinare, a susținut-o atât în concluziile orale cât și în concluziile scrise.
Dimpotrivă, excepția puterii lucrului judecat trebuia și trebuie admisă, și pe cale de consecință acțiunea reclamantei trebuie respinsă, raportat la argumentele de la pct. 9 de mai sus și cele de la pct. 1 (cu subpunctele sale de la
1.1 până la 1.4.2.) din Concluziile scrise, depuse la prima instanță. Se cuvine a fi admisă excepția puterii lucrului judecat.
Deși scriptic în acțiune reclamanta ar revendica parcela topo 3967, faptic reclamanta revendică chiar parcela sa cu nr. topo. 3966, întrucât numai această parcelă este litigioasă, asupra acestei parcele cu nr. topo 3966 părțile se judecă din anul 2000 încoace.
Faptul că reclamanta revendică parcela nr. topo. 3966 (și nu parcela topo 3967) rezultă din: interogatoriul luat reclamantei, unde la lit. a reclamanta arată că "Revendic o parte din nr. topo. 3966, începând de la pct. 76 ... 61 ... 84, 83, 82, 81,80,79,78, 77,76";, iar la lit. b reclamanta arată că "Nu revendic acest teren";, din context se înțelege că este vorba de terenul situat la vest de linia de hotar care are nr. topo. 3967 dezmembrat în nr. topo. 3967/1 și 3967/2; și la ultimul termen de judecată, din_, reclamanta a indicat instanței (pe aceiași anexă 2 din expertiza efectuată de către expertul Kalmar Tiberiu în dosarul _
, având ca obiect stabilire linie de hotar) că revendică terenul de sub curbură, ce reprezintă linia de hotar, adică că revendică terenul cu nr. topo. 3966, și nu terenul din exteriorul curbei, care are nr. topo 3967/1 și 3967/2.
Se impune a fi înlăturată expertiza efectuată de către Mocan I., întrucât din punct de vedere al numerelor topografice acesta a identificat greșit terenurile părților, respectiv a constatat nereal că terenul folosit de pârât ar avea acuma nr. topo. 3967, ceea ce este o constatare neprofesională bazată pe cu totul altceva (declarații extrajudiciare a părților, a numitului Perhaiță Zachei V., a Primăriei C., a numitei Perța Zamfira, etc, a se vedea observațiile 1-7 din expertiză, pag. 2-3) decât constatări topografice profesionale personale, pornind cu măsurători și identificări topografice de la un reper fix, pe care d-l expert nu le-a făcut în teren.
Constatarea nereală a expertului Mocan I. (că terenul folosit de pârât ar avea acuma nr. topo. 3967 și nu 3966) contravine expertizelor topografice anterioare: prima expertiză efectuată profesional de expertul Kalmar Tiberiu, în dosarul 921/1999, având ca obiect revendicarea aceluiași teren, care la pct. 7 Concluzii lit. D menționează că "Am pornit măsurătorile de la drumul de acces,
..."; deci de la un reper fix și vechi, și a concluzionat la pct. 7, lit. A că "Terenul în discuție se află ... înscrisă în C.F. 1909 nr. topo. 3966 în suprafață înscrisă de 2590 mp, teren trecut în Titlul de proprietate nr. 60442/96 (a lui P. D. Ana)";; a doua expertiză efectuată profesional de d-na expert Suciu M., tot în dosarul 921/1999, care la pag. 2 din expertiză menționează că "... a fost necesar să se măsoare întreaga suprafață din partea vestică a parcelei, teren cuprins între drumul de acces și latura vestică a terenului în litigiu, ..." deci și d- na expert Suciu M. a pornit cu măsurătorile de la un reper fix, drumul de acces, și a concluzionat la pct. 7, pag. 3 din expertiză, că "Terenul din litigiu se găsește
...pe parcela cu nr. topo. 3966 pe care este intabulată reclamanta P. Ana și are Titlul de proprietate nr. 60442/1996";; a treia expertiză efectuată de expertul Kalmar Tiberiu, în dosarul_, având ca obiect stabilire linie de hotar (chiar față de terenul revendicat și în prezenta cauză), care a concluzionat la pct. 7, lit. A că "Parcela pârâtului P. I. se află situată în ... parcela nr. top. 3966
... Parcela pârâtului, nr. top 3966 ... S măsurată conf. Pârâtului P. I. = 2680 mp ... localizată între reperii 103-104-...-68-65-...-102—95-103, teren hașurat cu linie roșie";, iar la lit. B. "Parcela reclamantei C. M. se află situată ...pe parcela nr. top._ /2 ... Parcela reclamantei, nr. top 3967/1, ... S măsurată conf. Reclamantă C. = 2084 mp ... localizată între reperii 95-94-...- 101-102-95. teren hașurat cu linie verde";. De asemenea, nr. top. 3966, 3967/1 și 3967/2 figurează și în anexa 1 și 2.
Pârâtul a folosit și folosește numai terenul în suprafață de 2590 mp, pe același amplasament al nr. topo. 3966, adică același teren revendicat și în dosarul 921/1999 al Judecătoriei Tg. Lăpuș, deci care are nr. topo. 3966 și nu 3967.
Chiar pentru că este greșită expertiza efectuată de Mocan I. a efectuat obiecțiuni la expertiză.
Expertul Mocan I. a răspuns nereal și la obiecțiunile la expertiză, în sensul că în expertiza topografică, efectuată de Kalmar Tiberiu în dosarul _
, având ca obiect stabilire linie de hotar, nu s-ar fi identificat terenurile părților cu numere topografice. Dimpotrivă, prin acea expertiză s-a stabilit numerele topo. ale terenurilor părților, atât în conținutul scris (a se vedea pag. 5, pct. 7, lit. A și B), cât și în anexele 1 și 2.
Întrucât practic reclamanta revendică terenul cu nr. topo. 3966, este întemeiată excepția puterii lucrului judecat, deoarece: același teren (cu nr. topo 3966) a mai fost odată revendicat în dosarul nr. 921/1999, iar prin sentința civilă nr. 653 din_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, și pusă în executare silită, pârâtul C. Grigore (soțul actualei reclamante) și pârâta Petriman M., au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 2590 mp, situată în extravilanul localității L., la locul numit "Fața Roman" și identificat în C.F. 1909, L., nr. top. 3966.
Există putere de lucru judecat (și, deci, nu se poate aduce atingere sentinței menționate) chiar dacă în acel proces recurentul a avut calitatea de reclamant, chiar dacă în acel proces actuala reclamantă nu a fost în concret parte în proces, fiind suficient; că a fost parte soțul actualei reclamante, care s-a apărat cu aceeași pretinsă îndreptățire a soției sale, actuala reclamantă, care astfel a avut știre de procesul din dosarul nr. 921/1999; că în prezenta cauză reclamanta pretinde că este îndreptățită la terenul lui Petriman M. (care a fost parte în dosarul 921/1999) și la terenul lui Petriman Zachei pe care l-ar moșteni; că aceleași apărări, argumente și dispoziții legale sunt valabile și incidente și în cazul actualei acțiunii a reclamantei, și aceasta cu atât mai mult cu cât, pentru terenul în litigiu, de două ori reclamanta C. M. i-a atacat titlul de proprietate și de fiecare dată i s-a respins acțiunea. Prin urmare, pârâtul P. I. este îndreptățit la terenul în litigiu (cel cu nr. topo. 3966, revendicat în fapt de reclamantă) și nu reclamanta C. M. .
De altfel, în analiza excepției puterii lucrului judecat, prima instanță nu a reținut că nu ar fi identitate de părți.
Prima instanță a reținut greșit (pag. 5, alin. 4, din sentința atacată) că "... în speță, este vorba despre acțiune posesorie specială sau în reintegrare, utilizată de reclamantă în care deposedarea acesteia s-a realizat prin violență, respectiv prin ocuparea imobilului în litigiu de către pârât, fără permisiunea posesoarei,,
În primul rând, în cauză reclamanta nici nu a invocat dar nici nu a dovedit vreo deposedare prin violentă. De altfel, în realitate reclamanta nu a posedat terenul în litigiu ci l-a posedat și îl posedă recurentul incontinuu din anul 2006, când soțul reclamantei, C. Grigore, a fost condamnat penal prin sentința penală nr. 76 din_ .
În al doilea rând, prima instanță (cel puțin în această cauză) nu are elucidată noțiunea deposedării prin violentă din moment ce o justifică
,,... respectiv prin ocuparea imobilului în litigiu de către pârât, fără permisiunea posesoarei,,.
Prima instanță a reținut netemeinic că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 102 din_ J. ecătoria Târgu Lăpuș ar fi reținut în considerente faptul că terenul în litigiu se afla în posesia reclamantei.
Nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile acțiunii posesorii generale (nefiind o acțiune posesorie specială întrucât nu a avut loc vreo deposedare prin violență).
Raportat la data înregistrării acțiunii (_ ) a trecut mai mult de un an de când reclamanta, prin soțul ei, C. Grigore, a folosit terenul în litigiu, ultima dată în anul 2005, iar din anul 2006 l-a folosit doar pârâtul incontinuu.
Prima instanță în mod greșit i-a respins cererea de încuviințare a unei contraexpertize, cu toate că se impunea și se impune a fi înlăturată expertiza efectuată de către Mocan I., întrucât din punct de vedere al numerelor topografice acesta a identificat greșit terenurile părților, respectiv a constatat nereal că terenul folosit de pârât ar avea acuma nr. topo. 3967, ceea ce este o constatare neprofesională bazată pe cu totul altceva (declarații extrajudiciare a părților, a numitului Perhaiță Zachei V., a Primăriei C., a numitei Perța Zamfira, etc., a se vedea observațiile 1-7 din expertiză, pag. 2-3, pe care pârâtul le contestă categoric) decât pe constatări topografice profesionale personale, pornind cu măsurători și identificări topografice de la un reper fix, pe care d-l expert nu le-a făcut în teren.
Prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, admițând o cerere posesorie cu care nu a fost investită (realmente/legal), motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 6 Cod procedură civilă.
Prima instanță a interpretat greșit fapta supusă judecății, din încălcarea proprietății (revendicare) în încălcarea posesiei, ca simplă situație de fapt, și nu ca prerogativă, atribut, al proprietății, cu toate că legal a fost investită doar cu
acțiune în revendicare, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 6, Cod procedură civilă.
Sentința atacată este dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, prima instanță a încălcat: - dispozițiile art. art. 480-481, art. 1201- 1202 Cod civil ; - dispozițiile art. 112 (pct. 3, 4, 5 și 6), art. 113, art. 132, art.
129 din Codul de procedură civilă; principiul disponibilității, cel al contradictorialității, cel al oralității ; - dreptul său la apărare.
Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 674 Cod procedură civilă.
Sentința atacată este dată și cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice civile, reglementat de art. 6 din C.E.D.O., întrucât raporturile juridice civile dintre pârât și reclamantă au fost stabilite odată prin hotărârile judecătorești anterioare, intrate în putere de lucru judecat, pronunțate în celelalte procese anterioare (îndeosebi în prima revendicare, nulitate T.P. și grănițuire), care trebuie respectate și nu ocolite prin acțiunea din prezenta cauză și prin sentința recurată.
In drept, recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 6, 8 și 9, art. 304, indice 1, art. 312, alin. 1, 3 și alin. 5, Cod procedură. civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
Intimata-reclamantă C. M. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că hotărârea atacată este temeinică și legală. Intimata a înaintat acțiunea prin care a solicitat ca recurentul să-i lase în posesie terenul de 22 ari teren aflat în extravilanul localității L. locul numit "Fețe Roman"; nr. top. 3967 cu suprafața de 2230 mp.
Din expertiză rezultă că terenul nu se suprapune cu terenul inclus în titlu de proprietate nr. 1093/83 pe numele defunctului Perhaiță Zachei.
Raportat la probatoriul administrat, la precizarea de acțiune, prin care s-a arătat că acțiunea înaintată este o acțiune posesorie, s-a dovedit că terenul în suprafață de 1087 mp identificată în top. 3967/1, intimata a fost deposedată de acesta prin violență, respectiv prin ocuparea imobilului în litigiu de către recurent fără permisiunea posesoarei.
Recurentul nu deține niciun titlu de proprietate cu privire la terenul identificat cu nr. top. 3967/1 în suprafață de 1087 mp.
Recurentul-pârât P. s I. a formulat recurs, în termen legal, și împotriva încheierii din 3 octombrie 2013 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, solicitând admiterea recursului și în principal, modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii
cererii de îndreptare a erorii materiale și în subsidiar, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivele acestui recurs, recurentul-pârât a arătat următoarele: Prima instanță motivează greșit, în încheierea recurată, că eroarea materială, pentru care a formulat cererea de îndreptare, constituie o greșeală de judecată.
Or, consemnarea nereală de către prima instanță (în încheierea din _
, pag. 1, alin. 10, și în sentința civilă nr. 700 din_, pag. 3, alin. 8, pag. 5, alin. 3), a susținerii avocatei reclamantei, aceea de admitere a acțiunii posesorii, în loc de consemnarea reală a susținerii avocatei reclamantei, aceea de admitere a acțiunii în revendicare (așa cum realmente avocata reclamantei în mod expres s-a corectat și a solicitat, după ce cu câteva secunde anterior solicitase greșit pe fond admiterea acțiunii posesorii, urmare a mirării și întrebării instanței fondului că ce acțiune a formulat și ce acțiune solicită să admită instanța) nicidecum nu reprezintă o greșeală de judecată, ci reprezintă o eroare materială întrucât așa reglementează art. 281 Cod procedură civilă: "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere";.
Numai dacă în cererea de îndreptare ar fi solicitat instanței îndreptarea doar a dispozitivului, privitor la obiectul acțiunii, doar atunci ar fi o greșeală de judecată, pentru că instanța fondului a judecat greșit, admițând altceva decât i-a solicitat reclamanta.
Or, recurentul a solicitat îndreptarea erorii materiale din partea introductivă a încheierii unde s-a consemnat greșit susținerea avocatei reclamantei pe fond.
Evident că susținerea avocatei reclamantei, consemnată greșit, nu constituie o greșeală de judecată întrucât provine de la avocata reclamantei care nu are competența de a judeca acțiunea.
Încheierea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă.
Prima instanță a ignorat totalmente probele solicitate în cererea de îndreptare a erorii materiale, astfel că nu a cercetat fondul cererii.
În drept, recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 304, pct. 9, art. 304, indice 1, art. 312, alin. 3 și 5, art.
281).
Intimata a solicitat respingerea și a acestui recurs ca nefondat.
Analizând sentința civilă nr. 700/_ și încheierea civilă din 3 octombrie 2013 ale Judecătoriei Târgu Lăpuș, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurent și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursurile sunt fondate în sensul că se impune casarea sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru următoarele considerente:
Examinând cuprinsul sentinței atacate, actele și lucrările dosarului primei instanțe, se remarcă faptul că, prima instanță, după rămânerea cauzei în pronunțare, a modificat obiectul acțiunii cu care a fost investită, potrivit cererii de chemare în judecată formulate în scris, astfel cum prevăd dispozițiile art. 82, 112, 109 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, dintr-o acțiune în revendicare, obiect ce apare inclusiv în practicaua sentinței 700/_ - fila 165 din dosarul de fond - într-o acțiune posesorie.
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta nu a depus nicio precizare de acțiune, respectiv modificare de acțiune în condițiile art. 82, 109 alin. 1, 112 Cod procedură civilă 1865 prin care să-și fi modificat acțiunea din acțiune în revendicare în acțiune posesorie.
Prima instanță nu a pus în discuția părților modificarea de acțiune, din acțiune în revendicare în acțiune posesorie, modificare ce în fapt nici nu a avut loc, fiind vorba de o calificare dată de prima instanță abia prin considerentele sentinței atacate, cu încălcarea principiului contradictorialității și a principiului respectării dreptului la apărare.
În doctrină s-a arătat faptul că reclamantul, potrivit regulilor de drept comun, are posibilitatea de a-și transforma cererea posesorie într-o acțiune petitorie. Cu acordul pârâtului, o atare transformare a acțiunii poate avea loc și după prima zi de înfățișare.
Instanța nu are însă posibilitatea de a converti, din oficiu, acțiunea în revendicare în cerere posesorie și nici invers. Dacă o atare transformare se realizează fără acordul părților, aceasta atrage casarea hotărârii.
În aceste circumstanțe, rezolvarea dată pricinii de către prima instanță afectează în mod esențial dreptul la un proces echitabil, principiu consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 pct. 3 și 5 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, va fi admis recursul împotriva sentinței civile 700/2012, ce va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pe cale de consecință, va fi admis și recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale vizând sentința casată, cu consecința trimiterii de asemenea spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, va avea în vedere dispozițiile art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă 1865, precum și considerentele ce preced, va lămuri cadrul procesual, calificarea juridică a cererilor părților cu respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității, a respectării dreptului la apărare, ce guvernează procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursurile declarate de către recurentul P. I., domiciliat în C. nr. 3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 700/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ și a încheierii civile pronunțate la data de 3 octombrie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||||
Ț. | DP | M. | B. | , W. | D. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. ecător la fond: B. C.
| ← Decizia civilă nr. 3309/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 127/19. Revendicare imobiliară → |
|---|
