Decizia civilă nr. 466/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 466/R/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul S. L. împotriva sentinței civile nr. 1216/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Giurgean A. pentru reclamantul-recurent Șteiner L., avocat S. M. pentru pârâții-intimați P.
D. și P. O., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a comunicat poștal, personal de către recurentul Steiner L., o cerere de recurs semnată, în original, prin aceasta se confirmă declararea recursului.
Reprezentantul pârâților-intimați, avocat S. M., arată că cererea comunicată nu este cererea originală, este o cerere depusă după termenul de recurs, semnătura fiind diferită, se observă foarte clar că cererea comunicată nu este originalul copiei de la dosar.
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A., solicită ca reprezentantul pârâților-intimați să precizeze dacă se înscrie în fals și să dovedească susținerea cum că cererea a fost făcută de altcineva.
Tribunalul, după deliberare, având în vedere că cererea de recurs existentă este semnată, deși semnătura nu este în original, reținând că dispozițiile art. 133 alin.2 Cod procedură civilă se referă la lipsa semnăturii, iar prin cererea comunicată prin poștă personal de către recurent semnătura este executată în original, că cele două cereri de recurs, atât cea inițială cât și cea comunicată prin poștă atașată la dosar la filele 27-29 au același conținut sub aspectul criticilor și motivelor de recurs, fiind îndreptată eroarea doar în ce privește numele recurentului, constată că cererea de recurs este semnată, sens în care respinge excepția nulității recursului, iar în măsura în care intimatul înțelege să conteste semnătura arată este o altă procedură.
Reprezentantul pârâților-intimați, avocat S. M., arată că nu contestă realitatea semnăturii.
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul pârâților-intimați, avocat S. M., arată că a ridicat de la dosar în această dimineață un exemplar al răspunsului la întâmpinare. Depune la dosar un
extras de CF eliberat la data de 30 iulie 1998 din care rezultă că în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2,353/2 sunt înscriși proprietarii P. D. și soția P. Otilia cu Încheierea nr. 2346/1996. Arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A., solicită admiterea recursului declarat, în principal solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reconvenționale, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.
Reprezentantul pârâților-intimați, avocat S. M., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacată ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs, sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1216/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, în baza art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea pârâților
- reclamanți P. D. și P. O. la judecarea cererii de chemare în garanție formulată împotriva pârâților G. V. și G. E. .
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul S.
L.
, în calitate de moștenitor legal al numitului S. Wolf împotriva pârâților P.
D. și P. O.
și în consecință :
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți
P. D. și P. O.
împotriva reclamantului - pârât S. L.
, în calitate de moștenitor legal al numitului S. Wolf și în consecință:
Au fost obligați pârâții - reclamanți P. D. și P. O. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului - pârât S. L. asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2 și în Cf 182 T., nr. top 350 și 354.
A fost obligat reclamant - pârât S. L. să plătească pârâților - reclamanți P.
D. și P. O. suma de 50.844 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2.
A fost instituit un drept de retenție în favoarea pârâților - reclamanți P. D. și P. O. asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2, până la momentul achitării de către reclamantul - pârât S.
L. a sumei de 50.844 lei.
S-a dispus evacuarea pârâților - reclamanți P. D. și P. O. din imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2 la momentul achitării de către reclamantul - pârât S. L. a sumei de 50.844 lei.
A fost respins ca fiind rămas fără obiect petitul privind înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al numitului S. Wolf asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2 și în Cf 182 T., nr. top 350 și 354.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantul - pârât și de către pârâții - reclamanți până la concurența sumei mai mici de 5.048 lei, iar în final obligă reclamantul - pârât S. L. să plătească pârâților - reclamanți suma de 884 lei cu titlu cheltuieli de judecată .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administra, a reținut următoarele.
Potrivit actului de parcelare teren și contractului de vânzare cumpărare (f.20) autentificat de B.NP. C. I. sub nr. 1800/_ numiții G. V. și G. E.
și-au partajat imobilele cu nr. top 351, 352 și 353 T. și au vândut pârâților - reclamanți P. D. și P. O. terenul de natură grădină în intravilan în suprafață de 465 m.p. cu nr. top noi 351/2, 352/2 și 353/2.
Ulterior, pârâții - reclamanți au înscris în cartea funciară imobilele de natură casă de locuit și anexe gospodărești, astfel că potrivit extrasului de CF nr. 4360 T. nr. top.351/2, 352/2 și 353/2 (f.5) imobilele de natură grădină în intravilan în suprafață de 465 m.p., casă de locuit și anexe gospodărești sunt proprietatea tabulară a pârâților - reclamanți cu titlu cumpărare bun comun și înscriere construcții, ambele înscrieri datând din anul 1996.
Prin Dispoziția nr. 488/_ a Primarului com. T. (f.4) s-a restituit în proprietatea reclamantului imobilele construcții și teren înscrise în CF 182 T., nr. top 352/2, 353/2, 350, 354 și 351/2, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001. Această dispoziție a fost contestată, iar contestația a format obiectul dosarului nr. 3616/2002 al Tribunalului B. Năsăud, iar prin Decizia nr. 9347/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menținut ca legală și temeinică dispoziția contestată .
Din coroborarea declarațiilor martorilor Vila Pavel, Giurgean G., Tătar I.
, Bonea A., Pupeză N., Pupeză Dorel și Scuturici Luca (f.108,176,177,204.205,209 și 212), rezultă că începând cu anii 1995- 1996 pârâții- reclamanți au efectuat mai multe lucrări la casa de locuit și anexele pe care le foloseau, respectiv cu ajutorul martorului Giurgean G. și a fratelui acestuia Giurgean D. au refăcut în întregime instalația electrică la casa de locuit de la nr. administrativ 553 și au tras coloană de alimentare cu energie electrică de la firidă la tabloul de siguranță pentru branșarea anexelor gospodăriei la curentul electric . De asemenea pârâții - reclamanți au amenajat cu ajutorul martorului Tătar I. gardul de împrejmuire din țeavă dreptunghiulară și tablă pe postament din beton, precum și o poartă și portiță din țeavă dreptunghiulară și tablă .Cu ajutorul martorului Bonea
A. și a tatălui acestuia, pârâții - reclamanți au schimbat acoperișul casei de locuit fiind achiziționat un nr. de 137 coli de tablă și alte accesorii de tablă . Cu ajutorul martorului Pupeză N. pârâții - reclamanți au refăcut grajdul și șura ce se află sub același acoperiș, fiecare având dimensiuni de 5/4 metri, ocazie cu care au fost înlocuite grinzile, cornii, întreaga șarpantă, acoperișul și au fost montate alte porți. De asemenea, au fost podite 2 camere cu scândură de lemn de molid, după ce anterior s-au turnat șape, s-a înlocuit toată scândura la țârnaț, s-a turnat trotuar pe lângă casă și scări de ciment pentru a ajunge în târnaț . În final, s-a schimbat gardul
pe o latură a terenului fiind montați stâlpi din stejari și lețuri de molid pe o lungime de 30 de metri .
Cu ajutorul martorului Pupeză Dorel, pârâții - reclamanți au efectuat lucrări pentru aducțiune apă potabilă, au racordat canalizarea la canalizarea veche existentă în comună,au instalat obiecte sanitare pentru baie într-o cameră cu instalațiile aferente, au montat o chiuvetă de bucătărie cu instalațiile aferente și au montat o cișmea în curte care a fost racordată la instalația de apă.
Cu ajutorul martorului Scuturici Luca pârâții - reclamanți au edificat o magazie o baie și o bucătărie, pe care le-au acoperit și au tencuit baia și bucătăria.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expert tehnic A. D. și a completării la acest raport (f.121-129 și 146-
148) rezultă că prețul de circulație al lucrărilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele din litigiu este de 53.573 lei din care trebuie scăzute lucrările pretins executate de Primăria com. T., lucrări evaluate la suma de 2.729 lei (suma de 187.500 lei vechi din anul 1995 actualizată). Astfel expertul a identificat și alte lucrări ce au fost efectuate de către pârâții - reclamanți, cum ar fi: a fost executat un perete despărțitor (tencuit, zugrăvit, montat uși ) la camera 4 care a fost compartimentată în bucătărie și cămară, au fost montate dușumele în toate camerele, inclusiv șapă, s-au montat o sobă de teracotă și o sobă din cărămidă plină și șamot, s-a tencuit și zugrăvit fațada, s-a edificat un șopron pentru lemne .
În ceea ce privește lucrările de reparații efectuate de Consiliul Local T. la casa de locuit din litigiu, acestea au constat din lucrări de demolare acoperiș de la anexele casei de locuit (grajd și coteț), așezarea cornilor și a lețurilor pe corni și acoperirea acestora cu șindrilă, lucrări în valoarea de 187.500 ROL (lei vechi) potrivit convenției nr. 990/_ (f.59).
În consecință, pârâții-reclamanți au efectuat lucrări de reparații și îmbunătățire la imobilele din litigiu în valoare de 50.844 lei .
Din analiza înscrisurilor și a declarațiilor martorilor, prima instanță a reținut că pârâții - reclamanți au efectuat aceste lucrări în calitate de proprietari ai imobilelor construcții și terenuri, iar nu în calitate de chiriași și că aceste lucrări au fost efectuate înainte de anul 2001, când numitul S. Wolf a solicitat retrocedarea imobilelor în temeiul Legii 10/2001, perioadă în care reclamantul - pârât susține că pârâtul - reclamant P. D. deținea funcția de viceprimar al Comunei T., situație în care se presupune că avea cunoștință de această solicitare.
Raportat la cele arătate, instanța de fond a apreciat că în speță patrimoniul reclamantului s-a mărit cu suma de 50.844 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele construcții și teren sus - arătate, iar patrimoniul pârâților - reclamanți a fost micșorat cu suma de 50.844 lei, ca o consecință a măririi patrimoniului reclamantului - pârât, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim.
De asemenea, instanța a reținut că pârâții reclamanți nu au la îndemână o altă cale pentru valorificarea dreptului lor la reparațiune.
Ca urmare a creării dezechilibrului patrimonial prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altuia, se naște un raport juridic obligațional, în temeiul căruia cel al cărui patrimoniu s-a mărit devine debitorul obligației de restituire, către cel care, în mod corespunzător și-a micșorat patrimoniul și care devine la rândul său creditor al aceleiași obligații.
Deși în principiu, restituirea trebuie să se facă în natură, în speță, restituirea urmează a se face restituirea prin echivalent, deoarece cel care și-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie decât în măsura creșterii patrimoniului său, iar această creștere trebuie apreciată la momentul intentării acțiunii, iar cel care și-a micșorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său, căci altfel s-ar îmbogății fără temei legitim.
Având în vedere în vedere faptul că în prezent proprietarul tabular al imobilelor din litigiu este defunctul S. Wolf, iar reclamantul - pârât S. L. este moștenitorul legal (fiul ) acestuia, instanța de fond, în baza art. 480 Cod Civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul S. L. și a obligat pârâții - reclamanți P. D. și P. O. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului - pârât S. L. asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2 și în Cf 182 T., nr. top 350 și 354.
În temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți P. D. și P. O. și a obligat reclamantul - pârât S. L. să plătească pârâților - reclamanți P. D. și
P. O. suma de 50.844 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T.
, nr. top 351/2, 352/2 și 353/2.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect in virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva,pe care trebuie să-l restituie,are dreptul să țină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea lui, până ce creditorul titular al bunului ii va plăti sumele de bani pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun.
Deși dreptul de retenție nu este recunoscut expres de vechiul Cod Civil, acesta este recunoscut de doctrină și de practica judecătorească, astfel că instanța a instituit un drept de retenție în favoarea pârâților - reclamanți P. D. și P. O. asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2, până la momentul achitării de către reclamantul - pârât S. L. a sumei de 50.844 lei.
Pe cale de consecință, instanța de fond a dispus evacuarea pârâților - reclamanți P. D. și P. O. din imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2 la momentul achitării de către reclamantul
- pârât S. L. a sumei de 50.844 lei.
Instanța a reținut că parcursul judecării prezentei cauze, dar în timpul vieții, reclamantul S. Wolf și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor din CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2, potrivit susținerilor reclamantului S. L. din cuprinsul concluziilor scrise (f.217), astfel că acest petit din acțiunea principală precizată a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare .
În baza art. 274 și urm. Cod procedură civilă, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantul - pârât și de către pârâții - reclamanți până la concurența sumei mai mici de 5.048 lei, iar în final a obligat reclamantul - pârât S. L. să plătească pârâților - reclamanți suma de 884 lei cu titlu cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul - pârât a efectuat cheltuieli în cuantum de 5048 lei ce se compun din 1471 lei taxă judiciară de timbru (f.27), 1576 lei taxă judiciară de timbru (f.43), 2000 lei onorariu avocat (f.218) și
timbru judiciar 1 leu (f.2) și că pârâții - reclamanți au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 5.932 lei ce se compun din 3177 lei taxă judiciară de timbru (f.97), 2000 lei onorariu avocat (f.233 și 234),750 lei onorariu expert (f.102) și timbru judiciar în cuantum de 5 lei (f. 102).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului
, iar în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În acest sens, s-a reliefat faptul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu reiese cu certitudine modalitatea concretă prin care imobilele casa de locuit și anexe gospodărești au trecut în proprietatea tabulară a pârâților. De fapt, așa cum rezultă din contractul de închiriere încheiat între Primăria T. și P. D. în anul 1994, pârâții au folosit inițial imobilele în calitate de chiriaș. Din adresa nr.1699/_ emisă de Primăria comunei T. se comunică faptul că imobilele casă de locuit și anexe restituite reclamantului prin dispoziția nr.488/2002 au figurat în patrimoniul primăriei până la data restituirii în anul 2002, arătându-se în adresă că în anul 1998 printr-un proces verbal aceste imobile în valoare de 8486 lei au fost scoase din categoria mijloacelor fixe din inventarul Consiliului local T., însă nu au fost predate lui P. D., nereieșind dovada plății chiriei către pârâți din adresă.
Recurentul a susținut că în baza rolului activ, chiar fără o solicitare din partea părților, trebuia să se edifice asupra modalității în care imobilele au devenit proprietatea tabulară a pârâților și care a fost perioada în care au fost chiriași.
În ce privește lucrările de reparații reținute de prima instanță ca efectuate în perioada 1995-1996, recurentul a susținut că la acea dată imobile casă și anexe erau proprietatea Primăriei comunei T. și potrivit reglementărilor legale în vigoare proprietarul ar fi trebuit să efectueze reparațiile capitale necesare pentru asigurarea locuinței, caz în care singurele reparații necesare pentru folosirea normală a imobilelor conform destinației erau cele indicate și efectuate de primărie, celelalte lucrări făcute ori nu erau necesare ori au fost datorate culpei pârâților, ori au fost făcute în contul chiriei datorate.
Mai mult, în ce privește construcțiile noi acestea au fost edificate de către pârâți prin încălcarea legii, neavând autorizație de construcție pentru acestea.
Recurentul a susținut că din lucrarea de expertiză și completarea acesteia nu rezultă în ce an au fost făcute lucrările pretinse a fi efectuate de către pârâți, caz în care multe pot fi făcute după anul 2002, când imobilele au fost restituite de drept reclamantului, dar nu erau eliberate de pârâți. Din înscrisurile existente la dosar reiese că în anul 1998 o comisie al cărei președinte era pârâtul imobilele în litigiu au fost evaluate la prețul derizoriu de 8486 lei, în condițiile în care primăria efectuase în anii 1995-1996 lucrări de 1. lei, iar pârâții ar fi efectuat tot în aceeași ani investiții substanțiale la aceste imobile.
În ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a răspuns superficial obiectivelor stabilite și a supraevaluat contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilele din litigiu, expertul nu a detaliat lucrările efectuate, nu a indicat materiale folosite la aceste lucrări, nu a indicat vechimea lucrărilor efectuate, iar pârâții n-au prezenta vreo probă scrisă a faptului că ei ar fi efectuat vreo lucrare, nefiind depusă la
dosar vreo chitanță, factură sau alt înscris din care să reiasă că au achiziționat materiale de construcție.
A mai susținut că și reclamantul a solicitat audierea de martori pentru a fi lămurite aspectele enumerate anterior, dar prima instanță nu i-a audiat, motiv pentru care consideră că se impune efectuarea noi expertize tehnice și administrarea altor probe cu înscrisuri și cu martori, caz în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, s-au invocat 312 alin.1-3 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți reclamanți reconvenționali P. D. și P. O. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat în principal anularea recursului ca nefiind semnat de recurent, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice f.21-23 .
În ce privește nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii s-a susținut că semnătura depusă la cererea de recurs este scanată și că demersurile în cauză se fac de către o persoană interesată din T., numele recurentului fiind indicat incorect, scriind S. în loc de Steiner, ceea ce conduce la concluzia că recursul a fost formulat de altă persoană decât reclamantul.
În ce privește fondul cauzei, a reliefat că au făcut dovada dreptului de proprietate potrivit extrasului de carte funciară, că nu era nevoie să facă dovada plății chiriei pentru imobilul în litigiu, că lucrările de reparații și investiții la imobile le-a făcut după ce le-au cumpărat în anul 1996, caz în care susținerile recurentului că aceste lucrări le-a făcut în calitate de chiriaș sunt neîntemeiate. A reliefat faptul că în anul 1996 suma de 1. lei era derizorie, reprezentând cca.60 mărci germane, iar după o asemenea reparație nu e de mirare că au făcut investiții substanțiale.
În ce privește criticile recurentului referitoare la raportul de expertiză efectuat în cauză acestea nu mai pot fi avute în vedere, reclamantul a fost reprezentat la fond de avocat care nu a avut obiecțiuni când s-a pus în discuție raportul de expertiză.
În ce privește valoarea investițiilor efectuate de pârâți au fost dovedite prin raportul de expertiză întocmit, iar lucrările efectuate și plata acestora au fost dovedite prin martorii audiați care au participat la executarea lor. În ce privește susținerea recurentului că nu i-au fost audiați martori propuși acesta este greșită fiindcă reclamantul a solicitat audierea unui singur martor, care nu a putut fi audiat întrucât a decedat și nu s-a solicitat înlocuirea acestui martor cu altul. Faptul că se cer probe noi în recurs nu constituie un motiv de necercetare a fondului cauzei astfel încât să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare
f.31-32 prin care a susținut cererea de recurs a fost semnată de recurent, cererea fiind depusă inițial prin fax, iar ulterior trimisă prin poștă, caz în care nu se impune anularea recursului. În ce privește fondul cauzei a reliefat că menține recursul așa cum s-a formulat potrivit celor indicate în motivarea acestuia, arătând că apărările intimaților nu sunt întemeiate.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței, motiv pentru care recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefundat potrivit celor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis în parte cererea reconvențională și a fost obligat reclamantul pârât S. L. să plătească pârâților - reclamanți P. D. și P. O. suma de 50.844 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2, fiind justificat instituit un drept de retenție în favoarea pârâților - reclamanți P. D. și P. O. asupra imobilelor construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2, până la momentul achitării de către reclamantul - pârât S. L. a sumei de 50.844 lei.
În acest sens, trebuie reliefat că reiese din extrasul de carte funciară depus la dosar depus la dosar odată cu acțiunea f.5, precum și din cel depus în recurs f.33, că intimații pârâți reconvenționali erau proprietari tabulari asupra imobilelor anterior identificate, fiind înscris dreptul de proprietate al acestora ca bun comun prin încheierea de c.f. nr.2347/1996, deci anterior emiterii dispoziției nr.488/_ prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea antecesorului recurentului. Așa fiind, aserțiunile acestuia potrivit căruia prima instanță nu a stabilit modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către intimați sunt lipsite de relevanță, fiindcă ceea ce era important de stabilit era ca pârâții reclamanți reconvenționali să fi dobândit dreptul de proprietate, nefiind esențial modul de dobândire al acestui drept.
Faptul că într-o adeverință emisă de către Primăria comunei T., anume indicată de recurent, s-a indicat că imobilele casă de locuit și anexe restituite reclamantului prin dispoziția nr.488/2002 au figurat în patrimoniul primăriei până la data restituirii în anul 2002, nu poate atrage respingerea cererii reconvenționale, atâta timp cât s-a dovedit neîndoielnic prin extrase de carte funciară că intimații reclamanți reconvenționali au fost proprietari tabulari asupra acestor imobile și nu s-a dispus anularea actului juridic de dobândire a acestora.
Tribunalul arată că nu poate atrage admiterea recursului și respingerea cererii reconvenționale faptul că construcțiile noi acestea au fost edificate de către pârâți, deși nu aveau autorizație de construcție pentru acestea, fiindcă relevant sub aspectul acțiunii în îmbogățire fără justă cauză este ca acestea să fi fost realizate în mod efectiv, adică să se fi diminuat patrimoniul acestora cu contravaloarea sumelor investite, ceea ce s-a dovedit neechivoc, chiar dacă nu au fost autorizate, acest lucru putând atrage eventual sancțiuni de altă natură.
În ce privește criticile recurentului potrivit cărora nu s-ar fi dovedit că pârâții reclamanți reconvenționali ar fi efectuat lucrările de reparații și consolidare la imobile și nici întinderea acestora lucrări, sens în care a solicitat casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, tribunalul arată că acestea nu sunt justificate neexistând motive pentru casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare.
Sub acest aspect, tribunalul arată că reclamantul recurent a fost reprezentat în fața primei instanțe de către avocat care a apărat interesele acestuia, a solicitat probele pe care le-a considerat utile pentru apărarea cauzei reclamantului.
Tribunalul constată că nu a fost audiat martorul Scuturici V. propus de reclamant și încuviințat de prima instanță deoarece acesta a decedat, iar reclamantul nu a cerut înlocuirea acestuia cu alt martor, caz în care solicitarea direct în recurs a completării probatoriului testimonial este tardivă, mai ales în condițiile în care prima
instanță a audiat mai mulți martori în vederea dezlegării raporturilor litigioase dintre părți, iar aceste declarații sunt suficient de lămuritoare pentru soluționarea litigiului.
În același sens, tribunalul constată că în ce privește lucrarea de expertiză tehnică, prima instanță prin încheierea din 30 noiembrie 2011 a încuviințat 6 obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică la cererea reclamantului, sens în care s-a dispus completarea la raportul de expertiză, caz în care sunt nefondate aserțiunile recurentului invocate direct în recurs potrivit cărora expertul a răspuns superficial obiectivelor stabilite și că a supraevaluat contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilele din litigiu.
Tribunalul arată că lucrarea de expertiză a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și obiecțiunilor încuviințate, nefiind posibil ca direct în recurs să se critice această lucrare sub alte aspecte, întrucât sunt aplicabile prevederile art.108 alin.3 Cod procedură civilă, fiind vorba de o nulitate relativă ce trebuia invocată în termen util. De altfel, trebuie arătat că nu este real că expertul nu a detaliat lucrările efectuate, iar faptul că nu a indicat materiale folosite la aceste lucrări și nu a indicat vechimea lucrărilor efectuate se explică prin faptul că nu s-a stabilit vreun asemenea obiectiv, esențial fiind să se determine valoarea lucrărilor de reparații efectuate de pârâții reclamanți reconvenționali ceea ce expertul a făcut.
Trebuie precizat că acest raport de expertiză așa cum a fost completat se coroborează cu declarațiile martorilor audiați de către prima instanță f.108, 176-177, 204-205, 209, 212 care au declarat că au efectuat diferite lucrări de reparații ori îmbunătățiri la imobilele în litigiu la solicitarea intimaților P. D. și P. O., că materialele de construcții necesare au fost puse la dispoziție de intimați, care i-au și plătit pentru lucrările efectuate de fiecare martor, așadar fiind vorba de lucrări efectuate în regie proprie anterior anului 2002. Din aceste declarații de martor reiese în mod cert că lucrările de reparații și îmbunătățire avute în vedere de prima instanță la stabilirea sumei la plata căreia a fost obligat recurentul au fost efectuate de către intimați, iar nu de către Primăria comunei T. .
Așa fiind, în mod legal și judicios prima instanță a constatat că sunt întrunite cerințele necesare pentru admiterea în parte a cererii reconvenționale, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, atât timp cât s-a dovedit că intimații reclamanți reconvențional au efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri la imobilele restituite ulterior antecesorului recurentului, iar ca urmare a creării dezechilibrului patrimonial prin mărirea unui patrimoniului recurentului în detrimentul intimaților pârâți reclamanți reconvenționali ce și-au micșorat patrimoniul cu suma de 50.844 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către pârâții - reclamanți la imobilele construcții și teren înscrise în CF 4360 T., nr. top 351/2, 352/2 și 353/2
, se impune ca reclamantul recurent să plătească suma menționată intimaților pârâți reconvenționali.
În aceste condiții, tribunalul arată că solicitarea recurentului de casare a cauzei și trimiterea spre rejudecare nu se justifică, fiindcă prima instanță a administrat suficiente probe utile pentru justa soluționare a cauzei, inclusiv a cererii reconvenționale, nefiind posibil să se trimită cauza spre rejudecare doar pentru a se administra alte probe, ce nu au fost propuse în fața primei instanțe în termen legal de reclamant, până când s-ar proba eventual varianta susținută de acesta.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul
Steiner L. împotriva sentinței civile nr. 1216/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul, reținând că recurentul se află în culpă procesuală, dat fiind respingerea recursului, va obliga recurentul să plătească intimaților P. D. și P. O. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative de puse la dosar f.34.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Steiner L. , cu domiciliul procesual ales în B., str. Ș. O. I., nr.42A, județul B. Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1216/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimaților P. D. și P. O., ambii cu domiciliul în T., nr. 553, județul B. Năsăud, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
R. | I. B. M. | L. | B. | G. | C. F. | N. | G. |
MLB// 2 ex.// 06 ianuarie 2014Jud. fond G. CM.
| ← Decizia civilă nr. 511/2013. Revendicare imobiliară | Sentința civilă nr. 400/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
