Decizia civilă nr. 63/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/R/2013 Ședința publică din data de 8 februarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul H. D., împotriva sentinței civile nr. 4004/2012 pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul-intimat V. C. Teodor, asistat de avocat Petra V., lipsă fiind reclamantul-recurent H. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că, la data de_ instanța a soluționat cererea de acordare a ajutorului public judiciar în sensul scutirii de la plata diferenței de taxă judiciară de timbru și a timbrului judiciar, adoptând soluția respingerii cererii ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, la data de_, la dosar s-a comunicat prin fax o cerere, într- un singur exemplar, formulată de avocat Kocsis Tibor Jeno, prin care aduce la cunoștința instanței împrejurarea că a încetat colaborarea cu recurentul H. D., contractul de asistență juridică fiind reziliat unilateral și comunicat recurentului.
Reprezentantul pârâtului-intimat, avocat Petra V., reiterează excepția insuficientei timbrări a recursului invocată în ședința publică din 11 ianuarie 2013, solicitând instanței anularea recursului ca insuficient timbrat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, având în vedere că a încetat colaborarea recurentului cu avocatul Kocsis Tibor-Jeno, contractul de asistență juridică fiind reziliat unilateral, văzând că recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a solicita amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare și raportat la faptul că reprezentantul pârâtului-intimat avocat Petra V. a reiterat excepția insuficientei timbrări a recursului, reține pricina în pronunțare cu privire la această excepție.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 4004/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul H. D. împotriva pârâtului V. C., ca fiind neîntemeiată și obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 486/_ de către Biroul notarului public M. S., reclamantul H. D. și soția acestuia, H. Csilla au vândut pârâtului V. C. și soției sale, V. A. Ștefania imobilele casă de locuit în regim de înălțime D+P+M împreună cu terenul aferent în suprafață de 500 mp., înscrise în CF 19460 B. - Viișoara, cu prețul de 70.000 euro (111.440 franci elvețieni), menționându-se că 15.000 euro (22.340 franci elvețieni) au fost achitați anterior din surse proprii, iar diferența de 55.000 euro (89.100 franci elvețieni) va fi achitată de cumpărători dintr-un credit bancar ipotecar acordat de către Banca Românească SA.
În contract s-a menționat că avansul în sumă de 15.000 euro (22.340 franci elvețieni) a fost achitat și că se renunță la luarea unei inscripții ipotecare pentru garantarea diferenței de preț tocmai pentru a se putea obține creditul de 55.000 euro (89.100 franci elvețieni), ceea ce s-a și întâmplat în aceeași zi, potrivit contractului de credit bancar nr. B0029554/_ . Așa cum reiese din extrasul de cont anexat la fila 30 din dosar, la data de_ (la 3 zile după încheierea contractului) suma de 55.000 euro a fost virată în contul reclamantului.
Întrucât în realitate pârâtul nu a avansat reclamantului suma de 15.000 euro la data semnării contractului, iar cursul francului elvețian a fost în continuă creștere, pentru a-i da reclamantului garanția plății diferenței de preț, pârâtul a fost de acord să semneze un contract de împrumut încheiat sub semnătură privată la data de_ (pentru suma de 45.000 euro), având certitudinea că urma să plece în misiune în Afganistan, ocazie cu care va putea obține suma datorată.
Deoarece pârâtul nu a realizat în străinătate suma de bani precizată, iar reclamantul l-a notificat cu privire la punerea în executare a contractului de împrumut (pentru suma de 15.000 euro, rămasă de achitat), la data de_ soția pârâtului, V.
A. Ștefania a procedat la vânzarea către reclamant a apartamentului proprietate personală, situat în B., str. A. M. u, nr. 13, sc. C,ap. 48, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 683/_, în act stipulându-se prețul de 80.000 lei (în prezent echivalent a cca. 19.000 euro).
Nu există niciun considerent pentru care să poată fi admisă cererea reclamantului de "validare a contractului de împrumut"; încheiat la data de_, deoarece actul în discuție nu este un contract real, ci unul fictiv, încheiat pentru garantarea achitării în întregime a prețului din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 486/_ (respectiv suma de 15.000 euro). Deși reclamantul susține că "suma de bani"; a fost predată în fața martorilor semnatari ai contractului de împrumut (Sermeșan Florin și M. M. ), acești martori, cu ocazia audierii lor în instanță nu au confirmat faptul predării banilor, mai mult martorul Sermeșan Florin a arătat că atunci când a semnat contractul, acest act era deja semnat de părți, iar martora M. M. a susținut că nu îl cunoaște pe celălalt martor (spune că l-ar chema "P. ";) și nici pe pârât, arătând că nu poate afirma 100% că acesta, prezent în instanță, ar fi cel care a semnat convenția.
Nici susținerea că suma de bani menționată în act a fost în parte compensată prin cedarea în proprietate a apartamentului soției pârâtului, nu poate fi primită deoarece însuși reclamantul a recunoscut la întrebarea nr. 4 din interogator că vânzarea a fost făcută în contul datoriei de 45.000 euro, astfel că nu mai avea de unde
să rezulte o diferență de 20.000 euro pretinși prin prezenta acțiune. De altfel, în cuprinsul notificării comunicată prin S.C.P.E.J. Andronesi V. n D. & Andronesi
D. a se arată că pârâtul îi mai datorează reclamantului suma de 15.000 euro, din cei
45.000 euro menționați în notificare.
În condițiile în care pârâtul îi era dator reclamantului cu suma de 15.000 euro rezultată din vânzarea imobilelor situate în Viișoara, este greu de crezut că i-ar mai fi acordat pârâtului încă un împrumut de 45.000 euro, fără nicio garanție, în plus, înscrisul intitulat "contract de împrumut"; nu menționează în el suma de 20.000 euro, pretinsă prin acțiune, nu este redactat de pârât, nu are mențiunea "bun și aprobat"; pentru suma solicitată - formulă cerută de lege pentru valabilitatea unui act sub semnătură privată.
Față de cele expuse mai sus, și reținând că în speță este vorba despre un act fictiv lipsit de orice valoare juridică (deoarece operația pe care o atestă nu s-a realizat în realitate),văzând și prevederile art. 969-985, art. 1176-1180 din Codul civil vechi (aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum), instanța a respins acțiunea formulată, ca fiind neîntemeiată, obligându-l pe reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H. D.
solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacată, în principal: trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru completarea probațiunii cu un supliment de interogator și proba testimonială și efectuarea unei expertize de evaluare imobil (pentru compensarea efectuata) iar in subsidiar, admiterea recursului formulat în termen, casarea în totalitate a hotărârii și rejudecând, admiterea acțiunii ca temeinică și legală. Cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în recurs reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorar de avocat.
Pârâtul V. C. Teodos
a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurent ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a depus alăturat cererii chitanța privind achitarea sumei de 100 lei cu titlul de taxă de timbru
. În sarcina sa s-a stabilit obligația achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.546 lei și a timbrului judiciar de 5 lei,
în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 1 din
O.G. nr. 32/1995, acesta având cunoștință despre necesitatea achitării taxelor în cuantumul mai sus amintit, formulând în acest sens cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere care prin încheierea pronunțată la data de 18 ianuarie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Până la acest termen de judecată,_, recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată.
În ședința publică din 11 ianuarie 2013
reprezentantul pârâtului-intimat a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului, excepție reiterată și în cadrul ședinței de judecată din_ .
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și art.35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, conform art. 9 alin.. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării
dispozițiilor privitoare la plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu anularea cererii.
Având în vedere faptul că, până la termenul de judecată stabilit,_, recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina lui, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 tribunalul va anula recursul formulat de reclamantul H.
D., împotriva sentinței civile nr. 4004/2012 pronunțată la data de 0_ în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca insuficient timbrat.
Urmare a admiterii excepției, nu se impune analizarea motivelor de recurs și nici a apărărilor formulate de intimat.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul îl va obliga pe recurentul H. D. să plătească intimatului V. C., suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat (f.16).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția insuficientei timbrări a recursului, excepție invocată de intimatul V. C. .
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamantul H. D., cu domiciliul în B., Str. CR V., nr.4, Bl4, ap. 25, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 4004/2012 pronunțată la data de 0_ în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
Obligă recurentul H. D. să plătească intimatului V. C., domiciliat în
B., Str. T., Nr. 5, jud. B. -Năsăud, suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. S. | S. | I. | N. | C. |
GREFIER
E. M. M.
Red./Dact. B.I.S./E.M.M., 2 ex.
Judecător fond: O. G.
| ← Decizia civilă nr. 974/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 165/2013. Pretenții → |
|---|
