Sentința civilă nr. 1315/2013. Exequator - recunoasterea hotararii judecatoresti straine
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1315/F/2013 Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | I. B. | , judecător |
GREFIER: N. | G. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantele P. L. A. și P. F. împotriva pârâtului B. E. G. , având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamante avocat Kocsis Tibor-Jeno, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantele și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantelor, avocat Kocsis Tibor-Jeno, arată că susține acțiunea așa cum a fost formulată în scris și nu formulează cereri prealabile dezbaterii cauzei în fond.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării cauzei, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul reclamantelor, avocat Kocsis Tibor-Jeno, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantele P. L. A. și P. F. în contradictoriu cu B. E. G. , au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună recunoașterea sentinței nr.61/2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori Brescia la data de_, în dosarul nr. 1467/2009, definitivă la data de_, prin care s-a dispus adopția numitei P. L. A., născută la data de_ în Timișoara de către B. E. G. născut la_, rezident în P., BS ,str. Bardinelli, nr. 26, arătând în motivare că pârâtul este soțul reclamantei P. F. și prin hotărârea arătată care este definitivă s-a dispus adopția de către acesta a fetiței sale, reclamanta P. L.
A. și că hotărârea fiind dată de instanța italiană este necesară recunoașterea, în vederea prezentării acesteia la autoritățile române.
În drept s-au invocat dispozițiile art.165 din legea nr.105/1992.
Reclamantele au atașat cererii: sentința nr.61/2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori Brescia la data de_, în dosarul nr. 1467/2009, în traducere legalizată(f.3-9 ) și în copie certificată, în limba italiană
Cauza s-a soluționează cu citarea părților și urmare a primirii citației, prin declarația autentificatăf.45, tradusă în limba română 8f.47) pârâtul arătând că este de acord cu recunoașterea sentinței de adopție dată în Italia
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentinței nr.61/2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori Brescia la data de_, în dosarul nr. 1467/2009, definitivă la data de_, s-a dispus adopția numitei P.
L. A., născută la data de_ în Timișoara de către B. E. G. născut la _
, rezident în P., BS ,str. Bardinelli, nr. 26 iar din conținutul hotărârii judecătorești prin
care s-a decis adopția rezultă că adoptata este fiica naturală a soției adoptatorului, numita
P. F., fetița devenind majoră după începerea procedurii de adopție și că pentru adopție și-au exprimat consimțământul: reclamanta P. F., în calitate de mamă a fetiței, precum și în calitate de soție a adoptatorului, adoptatorul și adoptata, reclamanta pop L.
F. , fiind menționat faptul că adoptata nu a fost recunoscută de tatăl biologic.
Adoptata este cetățean român și la data adopției avea domiciliul în Italia împreună cu mama și adoptatorul(soțul mamei), nefiind probat faptul că deplasarea în Italia, în timpul minorității, s-a efectuat cu mai puțin de 12 luni anterior adopției, în vederea adopției, în condițiile în care hotărârea de adopție, se face mențiunea că fetița locuiește cu mama și soțul acesteia în Italia de câțiva ani iar soțul mamei exercită efectiv funcția de părinte față de fetiță de câțiva ani.
Potrivit art.3 alin.1 litera "c"; din Legea nr.273/2004, privind regimul juridic al adopției, este adopție internă - adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România și conform literei "d"; adopția internațională este adopția care, în condițiile acestei legi, nu este adopție internă.
Convenția asupra protecțiilor copiilor și cooperării în vederea adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr.84/1994, în art.1, prevede că această convenție se aplică în cazul în care în care un copil având reședința obișnuită într-un stat contractant (statul de origine) a fost, este sau urmează a fi deplasat către un alt stat contractant (statul primitor), fie după adopția sa în statul de origine de către soți sau de către o persoană având reședința obișnuită în statul primitor, fie în vederea unei asemenea adopții în statul primitor sau în statul de origine.
Cum, în speță, reclamanta majoră adoptată în Italia de un cetățean italian, cu domiciliul în Italia, avea anterior adopției domiciliul în Italia și stabilirea domiciliului ei în Italia nu a avut loc ca urmare a deplasării ei din România în Italia, în vederea adopției lor în Italia, adopția acesteia nu are caracteristicile unei adopții internaționale în sensul Convenției de la Haga, anterior arătată.
Totodată, chiar dacă atât România cât și Italia sunt membre UE cum, în privința recunoașterii hotărârilor judecătorești de adopția, nu există un regulament ( recunoașterea adopției fiind exceptată de la aplicarea Regulamentului CE nr.2201/2003), cererii de recunoaștere în România a hotărârii de adopție dată în Italia îi sunt incidente dispozițiile Legii nr.105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
Pentru a putea fi recunoscută în România hotărârea judecătorească dată în Italia trebuie îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.167 din Legea nr.105/1992 respectiv. a) hotărârea să fie definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată; b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să judece procesul; c) există reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea și dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Totodată se impune să nu fie incidente situațiile de excepție prevăzute de art.168 din aceeași lege care pot determina refuzul de a recunoaște o hotărâre străină: respectiv
1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate; 2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoașterii încălcarea dispozițiilor art. 151 privitoare la competența exclusivă a jurisdicției române; 3. procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se afla în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine. Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
În speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.167 întrucât, hotărârea este definitivă și verificând competența instanței străine de soluționare a cererii de adopție tribunalul reține că nu sunt incidente în cauză dispozițiileart.151 din Legea nr.105/1992 ce reglementează competența exclusivă a instanțelor române în ce privește încuviințarea adopției, având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ cerințele pct.2 din acest articol, care prevede competența exclusivă pentru încuviințarea adopției dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România și este cetățean român sau străin fără cetățenie, respectiv reclamanta adoptată nu avea domiciliul în România. De asemenea ambele părți au fost prezente la dezbaterea procesului iar reciprocitatea nu a fost contestată.
În cauză, recunoașterea hotărârii nu poate fi refuzată chiar în cauză este vorba de recunoașterea unei hotărâri ce privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român și instanța italiană a aplicat o altă lege decât cea de drept internațional privat român întrucât soluția adoptată nu diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
Astfel, potrivit art.30 din Lege anr.105/1992(legea de drept internațional privat român) condițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt stabilite de legea națională a adoptatorului și a celui ce urmează să fie adoptat. Aceștia trebuie să îndeplinească și condițiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naționale arătate.
Cum adoptatorul este cetățean italian iar adoptata este cetățean român, referitor la condițiile de fond pentru adopție, în privința adoptatorului, trebuie îndeplinite atât cerințele legii italiene cât și cerințele obligatorii din legea română iar în privința adoptatei trebuie îndeplinite cerințele de fond din lege aromână precum și cerințele obligatorii din legea italiană.
Legea națională a adoptatorului este legea italiană, în sentința de adopție nefiind făcută nicio mențiune cu privire la diferența de vârstă impusă între adoptator și adoptat, în timp ce legea română prevede diferența de vârstă de 18 ani între adoptator și adoptat și, pentru motive temeinice, poate fi încuviințată adopția și în situația în care diferența de vârstă este mai mică de 18 ani, dar nu mai mică de 15 ani, astfel că, pentru recunoașterea hotărârii străine între adoptator și adoptată trebuie să fie o diferență de cel puțin 15 ani, condiție îndeplinită, având în vedere că adoptatorul este născut_ (f.6) iar adoptata la_, fiind o diferență de 29 de ani.
Legea națională a adoptatei este legea română(fiind cetățean român) și, cum adoptata era majoră la data adopției, potrivit legii române pentru a putea fi încuviințată adopția se impune ca adoptata să fi fost crescută în timpul minorității de către adoptator. Și această cerință este îndeplinită, din conținutul sentinței a cărei recunoaștere se solicită rezultând că reclamanta adoptată a fost crescută în timpul minorității de către adoptator, care "a exercitat funcția de părinte față de L. A. "; .
De asemenea, a fost exprimat consimțământul la adopție atât de către adoptator, de către mama adoptatei, anterior devenirii majore a adoptatei, cât și de către adoptată.
Astfel și potrivit legii române cererea de adopție ar fi fost admisă.
Față de aceste considerente tribunalul va admite cererea de recunoaștere a sentinței nr.61/2010 pronunțată de Tribunalul pentru minori Brescia la data de_ în dosarul nr. 1467/2009, definitivă la data de_ prin care s-a dispus adopția numitei P.
L. A., născută la data de_ în Timișoara de către B. E. G. născut la _
, rezident în P., BS ,str. Bardinelli, nr. 26, Italia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite cererea formulată de reclamantele P. L. A. și P. F., ambele cu domiciliul ales în municipiul B., strada Alba I., nr.4-A, județul B. Năsăud la Cabinetul avocatului Kocsis Tibor Jeno în contradictoriu cu B. E. G., domiciliat în Italia, P., BS ,str. Bardinelli, nr. 26 și în consecință:
Dispune recunoașterea sentinței nr.61/2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori Brescia la data de_ în dosarul nr. 1467/2009, definitivă la data de_, prin care s-a dispus adopția numitei P. L. A., născută la data de_ în Timișoara, de către
B. E. G. născut la_, rezident în P., BS, str. Bardinelli, nr. 26, Italia. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Red.BRI/_
Dact.BRI/_ /4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 367/2013. Exequator - recunoasterea... | Sentința civilă nr. 309/2013. Exequator - recunoasterea... → |
|---|
