CSJ. Decizia nr. 1291/2000. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1291Dosar nr. 5033/2000
Şedinţa publică din 26 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 1999 pe rolul Judecătoriei Calafat, reclamanta D.S.V.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al comunei Poiana Mare, judeţul Dolj şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, să-i fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în comuna Poiana Mare, judeţul Dolj, compus din casă de locuit (fostul conac) cu anexe gospodăreşti, gard împrejmuitor şi suprafaţa de 2 ha teren.
Judecătoria Calafat, prin sentinţa civilă nr. 490 din 27 aprilie 1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, având în vedere dispoziţiile art. 2 lit. e) C. proc. civ., imobilul revendicat fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 83/1949.
Astfel investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 264 din 20 august 1999, a respins acţiunea civilă în revendicare formulată de reclamanta D.S.V.E.A. împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dolj, Consiliului Local Poiana Mare şi Băncii Agricole, filiala Poiana Mare, judeţul Dolj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că D.S.V.E.A. nu este moştenitoarea legală a defunctei G.E., ultima proprietară a imobilului revendicat, în condiţiile în care mama sa, în calitate de colaterală privilegiată a defunctei (soră) era în viaţă la data decesului acesteia, astfel că potrivit principiului devoluţiunii legale şi a proximităţii gradului de rudenie a înlăturat-o pe reclamantă de la succesiunea mătuşii sale.
A mai reţinut instanţa că prin scrisoarea din 21 martie 1991 adresată primarului comunei Poiana Mare, mama reclamantei a arătat că nu doreşte să devină proprietara imobilului în litigiu, solicitând ca acesta să fie declarat muzeu.
Totodată, s-a constatat, din înscrisurile aflate la dosar, că imobilul este proprietate publică şi se află înscris pe lista monumentelor istorice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 77 din 7 iunie 2000, a respins ca nefondat apelul.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut, în esenţă, că faţă de actele aflate la dosar, în mod întemeiat tribunalul a respins acţiunea civilă în revendicare formulată de reclamantă, pe excepţie, constatând că aceasta este lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.S.V.E.A., pentru următoarele motive:
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică întrucât a respins apelul ca nefondat dar a reţinut că, în prezent reclamanta, contrar celor susţinute de prima instanţă, poate să invoce calitatea de moştenitoare legală a mătuşii sale G.E.;
- greşit instanţa de apel a interpretat scrisoarea mamei reclamantei, depusă la dosar, ca o renunţare a acesteia la toate drepturile succesorale,
întrucât nu îndeplineşte condiţiile legale de valabilitate.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că reclamanta, în prezent, poate să invoce calitatea de moştenitoare legală a mătuşii sale G.E., decedată la 25 aprilie 1960, însă în privinţa imobilului în litigiu nu are calitate procesuală activă.
În realitate, reclamanta nu poate să invoce calitatea de moştenitoare a mătuşii sale.
Singura care s-ar fi putut prevala de această calitate, potrivit regulii proximităţii gradului de rudenie, era mama reclamantei (colateral privilegiat) dar care nu a acceptat moştenirea.
În consecinţă, primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Astfel, S.N.V., mama reclamantei (decedată la 1 iunie 1996), prin scrisoarea adresată primarului comunei Poiana Mare la data de 18 martie 1991, a arătat că înţelege să renunţe la toate drepturile sale succesorale, exprimându-şi dorinţa ca imobilele care au fost proprietatea familiei sale, situate în comuna Poiana Mare şi în comuna Desa, judeţul Dolj, preluate de către stat anterior anului 1990, să rămână în proprietatea acestor comune.
Cu privire la imobilul din comuna Poiana Mare, revendicat de reclamantă, a precizat, chiar, că doreşte să devină sediul unui muzeu al Independenţei Naţionale.
De altfel, prin adresa nr. 84 din 11 februarie 1999, Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Dolj a confirmat faptul că acest imobil figurează în Lista Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, la poziţia 17.C.004.
Scrisoarea în cauză a fost înregistrată la fostul Consiliu Popular al Comunei Poiana Mare sub nr. 2481 din 21 martie 1991, având astfel dată certă şi poate fi interpretată ca o renunţare a semnatarei la drepturile sale asupra imobilelor la care se referă.
În aceste condiţii, corect instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.S.V.E.A. împotriva deciziei nr. 77 din 7 iunie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1481/2000. Civil | CSJ. Decizia nr. 1248/2000. Civil → |
|---|
