ICCJ. Decizia nr. 2135/2000. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2135
Dosar nr. 1047/1/2000
(nr. vechi 6052/2000)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.T. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Bucureşti restituirea în proprietate a unui teren în suprafaţă de 300 mp rămas neutilizat după exproprierea acestuia şi a construcţiei ce a fost demolată, situat în Bucureşti.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 152 din 7 februarie 2000 a respins acţiunea formulată de recurenţii S.G. şi S.M., moştenitorii lui S.T., împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local sector 1 Bucureşti, SC H.N. SA, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că autorul reclamantei iniţiale, numitul Z.M. nu a avut în proprietate legală terenul în discuţie la data decesului, astfel că prima reclamantă, soţie supravieţuitoare, nu putea moşteni imobilul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia civilă nr. 440 din 13 septembrie 2000 a respins ca nemotivat în termen apelul declarat de reclamanţi.
Reclamanţii S.G. şi S.M.A. au formulat prezentul recurs susţinând că au calitate procesuală activă în calitate de soţ supravieţuitor şi respectiv fiu ai defunctei S.T.
Prin încheierea din 12 octombrie 2001 a fost suspendată judecarea recursului în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 10/2001. Recurenţii, prin cerere scrisă, au arătat că au declanşat procedura administrativă în baza Legii nr. 10/2001, transmiţând notificarea nr. 1535 din 25 iulie 2001 la Primăria Municipiului Bucureşti.
Cauza a fost repusă pe rol pentru verificare la 13 ianuarie 2006. Recurenţii au arătat că „notificarea" nu a fost soluţionată şi că renunţă la cererea de suspendare a judecării prezentului recurs.
Examinând recursul instanţa constată că acesta este fondat, ţinând seama de actele depuse în instanţa de recurs.
Terenul în litigiu a aparţinut din anul 1965 numitului Z.M. Este adevărat că terenul a intrat în patrimoniul acestuia fără respectarea strict formală a normelor existente în „epocă", dar dreptul său de proprietate nu numai că nu a fost contestat, dar a fost recunoscut inclusiv de autorităţile statale (deschidere de rol fiscal, plata impozitelor, răspunderi la diverse cereri).
În urma decesului lui Z.M., rămâne ca unică moştenitoare soţia supravieţuitoare Z.T. care obţine certificatul de moştenitor nr. 984 din 12 aprilie 1972, unde, la masa succesorală, este menţionat terenul în litigiu şi o construcţie edificată pe acesta.
Prin Decretul nr. 39 din 12 februarie 1975, sunt expropriate unele imobile. La ordinea nr. 19 se menţionează ca fiind expropriat de la Z.T. un imobil situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 361 mp şi construcţii în suprafaţă de 72 mp.
Z.T. se căsătoreşte cu S.G. şi au un fiu S.M.A.
La 31 decembrie 1997 S.T. decedează şi prin sentinţa civilă nr. 2649 din 25 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti se stabileşte că au calitate de moştenitori reclamanţii în calitate de soţ supravieţuitor, respectiv fiu.
Faţă de cele arătate rezultă că reclamanţii au calitate procesuală activă.
În consecinţă se impune rejudecarea cauzei pe fond.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis. Va fi casată atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei la prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi indicaţiile de fond stabilite de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 730 din 2 februarie 1999, prin care s-a încheiat primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.G. şi S.M.A. împotriva deciziei nr. 440 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 152 din 7 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2000. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4466/2000. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
