ICCJ. Decizia nr. 63/2000. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 63.
Dosar nr. 1181/1/2000
Nr. vechi 6405/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 399 din 25 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de M.I. împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Ministerului Finanţelor Publice şi Muzeului Municipiului Bucureşti, constatându-se nulitatea absolută a titlului statului privind preluarea imobilului compus din teren în suprafaţă de 1784 mp şi construcţii, corpul A, în care funcţionează Muzeul Medrea, situat în Bucureşti. S-a dispus obligarea pârâţilor de a lăsa reclamantului în deplină proprietate şi folosinţă imobilul menţionat.
S-a avut în vedere în esenţă că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 38 din 26 mai 1948, act normativ care contravine Constituţiei din 1948 şi dispoziţiilor art. 481 C. civ., astfel că nu poate constitui titlul valabil de dobândire a proprietăţii.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 590 din 1 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care o a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
Au fost respinse ca nemotivate apelurile declarate de Muzeul Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe.
Au fost avute în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, în sensul căruia fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
S-a considerat că Decretul nr. 38/1948 constituie un titlu valabil pentru dobândirea dreptului de proprietate de către stat, astfel că acţiunea în retrocedare nu poate fi admisă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recursul de faţă în condiţiile art. 304 pct. 4, 5, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa de apel a atribuit în mod greşit capacitate procesuală pasivă Primăriei municipiului Bucureşti, a încălcat mai multe forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi anume asupra excepţiei calităţii procesuale a Primăriei municipiului Bucureşti de a formula şi susţine apelul, a aplicat greşit legea concluzionând că titlul statului de preluare a imobilului a fost valabil. Se arată în motivarea recursului că în mod greşit instanţa de apel a statuat că Decretul nr. 38/1948 este un act de naţionalizare în acord cu Constituţia din 1948.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond respingerea apelului, menţinerea astfel a soluţiei tribunalului.
Prin încheierea din 19 octombrie 2001 a acestei instanţe s-a dispus suspendarea judecării recursului de faţă, în raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, în sensul căruia persoana îndreptăţită putea alege să urmeze procedura acestei legi, renunţând sau solicitând suspendarea procesului.
La 15 noiembrie 2006 reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că imobilul în litigiu i-a fost restituit pe cale administrativă, astfel că rezolvarea pe deplin a solicitării s-a realizat la data de 19 iunie 2006, când Primarul General a rectificat şi completat dispoziţiile anterioare de retrocedare. Se solicită a se constata că acţiunea a rămas fără obiect.
În această situaţie, văzând că cererea de retrocedare ce formează obiectul cauzei de faţă a fost rezolvată pe cale administrativă, în condiţiile Legii nr. 10/2001, că recurentul nu are alte solicitări, recursul de faţă urmează a fi admis conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei recurate, precum şi a sentinţei pronunţate în cauză şi în rejudecare să se respingă acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.S.R. M.I. împotriva deciziei nr. 590 din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 399/F din 25 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti şi pe fond respinge acţiunea reclamantului ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2000. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2135/2000. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
