CSJ. Decizia nr. 3581/2000. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 3581

Dosar nr. 1865/2000

Şedinţa publică din 23 septembrie 2003

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 1999 sub nr. 2392 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi S.C. „T.C." S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 673 m.p. şi construcţie.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că este proprietara imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare şi că în baza Decretului nr. 69/1960 a fost expropriată, dar imobilul nu a fost preluat efectiv, ea folosindu-l în continuare în calitate de chiriaşă.

Pârâta S.C. „T.C." S.A. a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că imobilul revendicat împreună cu un întreg perimetru de imobile cuprins între străzile Th.Burada şi Labirint a fost expropriat şi a intrat în sistematizare, în vederea construirii Gării CFR şi Autogării Constanţa Sud, iar din terenul revendicat o suprafaţă de 124 m.p., este ocupată de un depozit de carburanţi.

La termenul din 29 septembrie 1999 intervine în cauză şi M.E. în calitate de reclamantă.

Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 833 din 6 octombrie 1999 a admis în parte acţiunea formulată de către reclamante şi a obligat pe pârâţi să lase acestora în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 547 m.p. situată în Constanţa, (colorată în galben în raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic B.D.).

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că imobilul, proprietatea reclamantei a fost expropriat în baza Decretului nr. 69/1960 pentru utilitate publică, care însă nu s-a realizat deoarece o parte din suprafaţa totală de 673 m.p., respectiv 547 m.p., au rămas în folosinţa reclamantei.

În aceste condiţii această suprafaţă de 547 m.p. teren urmează să-i fie retrocedată reclamantei, reţine instanţa de fond, întrucât nu s-a realizat utilitatea.

Pentru suprafaţa de 125 m.p. pe care se află un depozit de carburanţi s-a realizat utilitatea publică, şi ca atare această suprafaţă nu a fost retrocedată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Consiliul local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar care nu au fost motivate şi reclamantele M.A. şi M.E., care susţin că în mod greşit acţiunea a fost admisă numai în parte, în cauză nefăcându-se dovada utilităţii publice pentru suprafaţa de 125 m.p. şi nici că aceasta ar fi proprietatea S.C. „T.C." S.A.

Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 76 din 4 aprilie 2000, a respins toate apelurile ca nefondate.

Motivându-şi hotărârea, instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie ca şi instanţa de fond, apreciind de asemenea că pentru suprafaţa de 547 m.p. utilitatea publică nu s-a realizat, iar pentru suprafaţa de 125 m.p., prin construirea depozitelor de carburanţi, utilitatea publică pentru care s-a făcut exproprierea, s-a realizat.

A mai reţinut instanţa de apel că prin Legea nr. 15/1990 S.C. „T.C." S.A.(succesoarea lui ITA Constanţa) a devenit proprietara acestei suprafeţe de teren neretrocedate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.

Se susţine că instanţa a interpretat eronat probele reţinând că pentru suprafaţa de teren de 125 m.p. s-ar fi realizat utilitatea publică şi totodată a apreciat greşit că pârâta S.C. „T.C." S.A. ar fi devenit proprietara acestei suprafeţe de teren în baza Legii nr. 15/1990.

De menţionat că pe parcursul soluţionării recursului, reclamanta M.A. a decedat la data de 27 martie 2001.

Conform certificatului de moştenitor nr. 174/2001 au rămas ca moştenitori M.E. şi M.I. (care au înţeles să continue acţiunea şi recursul).

Recursul este nefondat.

Astfel instanţele au reţinut legal şi temeinic că prin Decretul nr. 69/1960 au fost expropriate mai multe imobile printre care şi imobilul reclamanţilor; în consecinţă o parte din terenurile aferente străzilor Th.Burada şi Labirint au fost afectate de detalii de sistematizare în vederea construirii Gării CFR şi a Autogării Sud-Constanţa.

S-a reţinut de către instanţe, având în vedere probele administrate în cauză că pentru suprafaţa de 547 m.p. expropriată a reclamantelor (din suprafaţa totală de 673 m.p.) scopul exproprierii, utilitatea publică nu s-a realizat; mai mult chiar această suprafaţă a fost folosită în continuare de către reclamante, motiv pentru care, pentru această suprafaţă acţiunea a fost admisă.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 125 m.p. care este ocupată de depozitul de carburanţi şi lubrifianţi, urmează a constata că pe ea s-a început realizarea utilităţii publice pentru care s-a făcut exproprierea.

Astfel, este de menţionat în acest sens că după expropriere în scopul realizării obiectivelor cuprinse în planul de sistematizare, respectiv Autogara de Călători, o parte din terenul expropriat a fost transmis Ministerului Transporturilor pentru Direcţia Regională a Transporturilor Dobrogea, în baza Deciziei nr. 127/1967 a fostului Sfat Popular Constanţa.

Pe această porţiune de teren au fost amplasate două rezervoare de mare capacitate.

În consecinţă, instanţele, în mod legal şi temeinic, pentru considerentele mai înainte arătate au reţinut că pentru această suprafaţă de 125 m.p. scopul exproprierii s-a realizat şi deci criticile formulate sunt fondate, iar recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanţii M.I. şi M.E. împotriva deciziei civile nr. 76 din 4 aprilie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3581/2000. Civil