ICCJ. Decizia nr. 494/2000. Civil. Expropriere Decretul 98/1989. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 494.
Dosar nr.6128/2000
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată la data de 20 iunie 1996, reclamanţii P.T., P.A.M. şi P.I. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului, casă şi teren în suprafaţă de 360 mp situat în Bucureşti imobil deţinut de stat fără un titlu valabil.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 159 din 15 februarie 2000 a respins acţiunea reţinând că imobilul este afectat de construcţii, spaţii verzi, căi de acces auto şi pietonal, situaţie în care restituirea în natură nu poate opera, chiar dacă trecerea în proprietatea statului a avut un caracter abuziv. De altfel, mai reţine instanţa, imobilul revendicat, parter cu 8 camere şi etaj cu 3 camere, nu mai există, pe locul acestuia aflându-se un bloc de locuinţe.
Prin Decizia civilă nr. 476 din 22 septembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.N., P.I., R.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 15 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut de asemenea că, acţiunea în revendicare, formulată astfel, nu poate fi admisă, terenul revendicat fiind ocupat de construcţii, alei, spaţii verzi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii susţinând că, în raport de considerentele hotărârii atacate,
Eronat instanţa a apreciat că imobilul nu poate fi revendicat întrucât ar face parte din domeniul public al statului.
Greşit s-a reţinut existenţa a două drepturi de proprietate aparţinând unor persoane diferite, decretul de expropriere nefiind niciodată publicat, situaţie în care imobilul apare ca fiind preluat fără titlu.
Instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, reţinând existenţa unui drept de superficie precum şi faptul că reclamanţii pot exercita alte acţiuni pentru a-şi realiza dreptul.
Iar existenţa altor construcţii pe terenul revendicat nu poate determina respingerea acţiunii în revendicare, după cum caracterele dreptului de proprietate trebuiau să ducă la admiterea acţiunii.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea astfel cum a fost precizată are ca obiect revendicarea terenului pretins trecut în proprietatea statului fără nici un titlu.
De necontestat, este stabilit însă în cauză că imobilul a fost preluat de stat, prin expropriere, în vederea sistematizării zonei prin construire de blocuri de locuinţe, scop realizat întrucât terenul este ocupat de un bloc de locuinţe, spaţii verzi, alei pietonale.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au apreciat că terenul nu poate fi restituit, ştiut fiind că, în materie de expropriere, pe calea dreptului comun, restituirea în proprietate nu poate avea loc decât în condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ceea ce în speţă, nu este cazul.
Desigur, deşi nu explicit, acesta a fost şi considerentul pentru care, în principal acţiunea a fost respinsă. Pe de altă parte, instanţele nu au făcut vorbire despre un domeniu public al statului, iar menţiunile din hotărârea atacată, făcute în legătură cu existenţa unui alt drept de proprietate asupra construcţiilor şi a unui drept de superficie (eventual), nu pot fi privite ca motive contradictorii sau ca o pronunţare pentru ceea ce nu s-a cerut, ci, simple argumente care pot fi primite sau nu în justificarea soluţiei date.
Tocmai de aceea, împrejurarea că decretul de expropriere, eventual nu a fost publicat, nu poate îndreptăţi concluzia că imobilul a fost preluat fără titlu şi că pe acest temei trebuie restituit în proprietate, esenţial fiind, după cum s-a arătat, dacă scopul şi cerinţele actului de expropriere au fost împlinite, ceea ce, în speţă, s-a realizat.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.N., P.I., R.A.M. împotriva deciziei civile nr. 476 din 22 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2000. Civil. Actiune în revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 406/2000. Civil → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 494/2000. Civil. Expropriere Decretul 98/1989. Recurs
