ICCJ. Decizia nr. 623/2000. Civil. Actiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 623.
Dosar nr. 6109/2000
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 octombrie 1993 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanţii G.T., D.C., Z.R. şi L.G. au chemat în judecată pe pârâţii S.O., V.P., R.A. şi Comisia de lichidare a C.A.P. Someşeni, formulând patru capete de cerere, prin care au solicitat instanţei:
1) să oblige pe pârâta 4 să le recunoască dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalaţii şi teren aferent de 4000 mp;
2) să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic, apt pentru intabulare;
3) să dispună anularea parţială a înscrierii în C.F. nr. 2323 a imobilului în discuţie cu privire la pârâţii persoane fizice;
4) să oblige pe aceeaşi pârâţi să le recunoască un drept de servitute de trecere.
Pârâţii persoane fizice au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând să se constate nulitatea absolută a licitaţiei din 6 mai 1991 prin care reclamanţii au cumpărat ferma, cu motivarea că din comisia de lichidare a C.A.P. Someşeni (vânzător) făcuse parte unul dintre cumpărători, reclamantul L.G.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, solicitând constatarea nulităţii licitaţiei din luna iulie 1991 şi reconstituirea dreptului lor de proprietate, mai multe persoane fizice: P.P., D.A., M.I., T.A., L.A., S.D.
Ulterior au mai formulat cereri de intervenţie: B.C.(cerere accesorie în sprijinul reclamantului G.T.), C.A. şi R.A.(în interes propriu), aceştia din urmă pretinzându-se foştii proprietari ai terenurilor pe care s-au intabulat pârâţii, au solicitat în contradictoriu şi cu Consiliul local Cluj contravaloarea, la preţul pieţei, a terenului.
Intervenienţii C. şi R. (succesorii lui A., decedat) au mai solicitat ca cererea lor de intervenţie să se judece şi în contradictoriu cu RA T.U.C. Cluj, al cărei depou de tramvaie ocupă o parte din terenul ce le-a aparţinut lor.
După efectuarea expertizelor tehnice, cauza a fost declinată la Tribunalul Cluj care prin sentinţa civilă nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a admis în parte acţiunea principală şi în parte cererea reconvenţională, ca şi cererile de intervenţie.
A constatat nulitatea absolută a licitaţiei din 6 mai 1991 şi a celei din iulie 1991. A dispus rectificarea cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor persoane fizice, respingând restul pretenţiilor.
Au fost daţi în debit intervenienţii P.D., T.A., a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenţie formulată de L.I. şi S.D. ca şi insuficient timbrată cea a intervenientului M.I.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.A. şi R.A., decedat, continuată de succesorii acestuia.
Au fost admise în parte cererile de intervenţie accesorie formulate de B.C. şi D.A., în măsura admiterii acţiunii reclamantului G.T., fiind daţi în debit cu taxele de timbru neachitate.
A reţinut instanţa de fond în motivare că:
- La 6 mai 1991 s-a încheiat la sediul C.A.P. Someşeni procesul-verbal nr. 476 cu ocazia vânzării la licitaţie a grajdului nr. 5, adjudecători fiind reclamanţii. Procesul verbal a fost completat printr-un act adiţional prin care s-a delimitat porţiunea din grajdul cumpărat ce revenea fiecăruia dintre cumpărători, fiind făcute de asemenea precizări privind terenul limitrof aferent grajdului adjudecat. Întrucât dintr-un înscris emis de Prefectură a rezultat că reclamantul L.G. a făcut parte din Comisia de lichidare a CAP, instanţa, făcând aplicarea art. 1308 C. civ., a constatat nulă licitaţia prin care reclamanţii au cumpărat, admiţându-se astfel cererea reconvenţională a pârâţilor.
- Cu privire la licitaţia ulterioară, din 20 iulie 1991, prin care s-a vândut ferma zootehnică cu construcţiile şi utilajele aferente, către pârâţi, tribunalul a constatat că există de asemenea cauze de nulitate.
S-a invocat astfel încălcarea art. 500 şi urm. C. proc. civ., privind procedura vânzării la licitaţie, constând în neefectuarea publicaţiilor de vânzare şi în micşorarea preţului.
Pentru aceste considerente a fost admisă acţiunea principală şi cererile de intervenţie ale lui C.A., fam. R., constatându-se nulitatea licitaţiei din 20 iulie 1991, cu consecinţa radierii dreptului de proprietate al pârâţilor persoane fizice.
Prin Decizia civilă nr. 176 din 14 septembrie 2000, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile reclamanţilor, ale pârâţilor şi ale intervenienţilor B. şi D., a admis apelul intervenientului P.P., a modificat sentinţa sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru, anulând ca atare cererea de intervenţie; au fost anulate ca netimbrate apelurile intervenienţilor R. şi C., s-a constatat renunţarea la judecata apelului din partea succesorilor intervenienţi D.A. şi s-au menţinut restul dispoziţiilor instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs:
1.pârâţii S.O., V.P. şi R.A., prin avocat;
2. reclamanţii G.T., D.C., Z.R. şi L.G., precum şi intervenienţii B.C. şi D.A.
Recursurile au fost declarate în termenul legal.
Înainte de primul termen, la 21 martie 2001, recurenţii-reclamanţi au invocat însă excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţi, calea de atac nefiind motivată.
Faţă de excepţia invocată, succesorii în drepturi ai pârâtului S.O. sen., decedat la 18 februarie 2001, au solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului, susţinând că în mod eronat comunicarea deciziei recurate s-a făcut în str. H. nr. 12, în loc de str. H. nr. 121, cum era corect. Cererea a fost formulată la data de 5 martie 2004.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură (...) care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Ca atare, examinând excepţia invocată cu privire la recursul pârâţilor-reclamanţi reconvenţionali, Înalta Curte constată următoarele:
Acţiunea se află pe rolul instanţelor din 19 octombrie 1993, în petitul cererii introductive adresa pârâtului S.O. sen., fiind str. H. nr. 12.
La 12 ianuarie 1994 pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, adresa pârâtului în discuţie fiind indicată aceeaşi, respectiv str. H. nr. 12.
Pe parcursul procesului, aceasta a fost adresa unde s-au întocmit actele de procedură.
La data pronunţării deciziei recurate se comunica separat părţilor litigante dispozitivul şi considerentele.
S-a susţinut de către recurenţii-reclamanţi că dispozitivul a fost comunicat lui S.O. la aceeaşi adresă, iar el a semnat personal. Din verificarea de scripte cu copia procesului-verbal de licitaţie din 20 iulie 1991 rezultă cu evidenţă că este vorba de două semnături complet diferite.
Coroborând acest fapt cu împrejurarea deasemeni dovedită, că domiciliul acelui pârât era la nr. 121, iar nu 12, apare plauzibilă susţinerea moştenitorilor lui S.O. că nu s-a primit Decizia pronunţată în apel, pentru a permite motivarea recursului declarat.
Văzând că la primul termen de judecată, 27 aprilie 2001, aceştia au formulat cerere de comunicare, iar motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel Cluj la 4 mai 2001, văzând şi dispoziţiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., excepţia ridicată va fi respinsă, recursul pârâţilor fiind considerat depus în termen.
Cu privire la motivele de recurs invocate:
1. Pârâţii au susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 11 C. proc. civ., generic, invocând următoarele:
- Curtea de Apel Cluj a anulat cererea de intervenţie formulată de P.P., dar cu toate acestea i-a dat eficienţă, menţinând soluţia de anulare a procesului verbal de licitaţie din iulie 1991;
- instanţele nu s-au pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesual active a intervenienţilor P.D., M. şi T., excepţie ridicată de pârâţi. Ca atare, se consideră că greşit s-a anulat procesul verbal de licitaţie la cererea unor persoane care nu au titlu de proprietate.
2. Prin recursul lor, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., reclamanţii şi intervenienţii B. şi D. au susţinut în esenţă că:
- anulând procesul verbal de licitaţie din mai 1991 (prin admiterea cererii reconvenţionale), instanţele au ignorat probele dosarului şi dispoziţiile legale din materia contractului de mandat, fiind indiscutabil că L.G., fiind interesat să cumpere active puse în vânzare, s-a abţinut să facă parte din comisia de licitaţie din mai 1991;
- instanţele nu s-au pronunţat asupra împrejurării că în fapt au existat două comisii de licitaţie: prima, din care nu a făcut parte L.G., şi a doua, constituită din iunie 1991, pe care acesta a condus-o în calitate de preşedinte;
- greşit a fost respinsă proba solicitată de reclamanţi, privind ataşarea dosarului ce a stat la baza intabulării pârâţilor în cartea funciară, cu suprafeţe, de teren ce nu formaseră obiect al vânzării-cumpărării;
- nemotivarea respingerii cererii de intervenţie formulată de B. şi D., foştii proprietari ai terenului ce fusese cooperativizat şi care a fost intabulat de pârâţi.
Aceşti intervenienţi şi-au justificat interesul prin împrejurarea că au vândut deja reclamantului G.T. terenul aferent fermei cumpărare de acesta, astfel încât instanţa ar trebui să pronunţe a hotărâre în acest sens, care să permită intabularea acestui reclamant.
S-au mai depus: copiile certificate ale unor înscrisuri deja existente la dosar, copiile unei sentinţe penale din anul 2003, ale adeverinţelor emise conform Legii nr. 18/1991 unor intervenienţi, foşti proprietari ai terenurilor C.A.P. Someşeni, s-a procedat la confruntare cu originalul a copiei procesului-verbal de licitaţie din mai 1991.
Prin întâmpinare, Regia de transport urban a cerut respingerea pretenţiilor intervenienţilor cu privire la terenul expropriat de la C.A.P. Someşeni în anul 1986, pe care s-a construit depoul de tramvaie.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
1. Cu privire la recursul pârâţilor. Într-adevăr, astfel cum se susţine şi rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, anularea licitaţiei din iulie 1991 nu a fost solicitată de reclamanţi, ci numai de intervenienţii în interes propriu P.P., D.A., M.I., T.A., L.A. şi S.D.(dosar judecătorie). Or, aceste cereri au fost anulate ca netimbrate, astfel încât, nemaifiind investite cu soluţionarea lor, instanţele nu le mai putea da eficienţă.
Ca atare, este incidentă în cauză dispoziţia art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
2. Cu privire la recursul reclamanţilor şi al intervenienţilor accesorie B.C. şi D.A.
Motivele reţinute de ambele instanţe pentru anularea licitaţiei din mai 1991 sunt contradictorii, ele rezultând din interpretarea greşită a actelor dosarului. Astfel cum cu temei se susţine în recursul reclamanţilor, în speţă nu se putea reţine incidenţa art. 1308 pct. 2 C. civ. pentru a sancţiona cu nulitatea, pe motiv de incapacitate a adjudecătorului L.G., licitaţia din luna mai 1991.
Potrivit art. 1306 C. civ., pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora nu le este oprit de lege.
Excepţiile de la regula capacităţii sunt de strictă interpretare şi trebuie să fie temeinic dovedite. În speţă, rezultă fără dubii că L.G. încă din 2 martie 1991 şi-a manifestat dorinţa de abţinere de a fi desemnat să facă parte din comisia de vânzare a fermei nr. 5, întrucât dorea să participe în calitate de cumpărător la acea licitaţie. El nici nu a făcut parte din comisie, astfel cum rezultă din copia legalizată şi confruntată cu originalul a procesului-verbal din 6 mai 1991. Pe de altă parte, din clauzele contractului adiţional se poate prezuma că au fost încheiate, cel puţin cu privire la construcţie, patru contracte, având stabilit un obiect şi un preţ determinat. Ca atare, greşit s-a anulat această licitaţie, motiv pentru care Curtea va modifica hotărârile, în sensul admiterii primului capăt de cerere, obligând Comisia de lichidare a C.A.P. Someşeni să le recunoască reclamanţilor dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la 6 mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru că s-a constatat nefondată cererea reconvenţională, aceasta va fi respinsă.
Întrucât, potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii numai în cazul în care casează hotărârea atacată în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, iar în speţă, cu privire la capetele de cerere 2, 3 şi 4 ale reclamanţilor, precum şi la cererile de intervenţie ale recurenţilor, situaţia de fapt nu apare pe deplin stabilită, se impune casarea cu trimitere la aceeaşi instanţă de apel.
Cu ocazia rejudecării, în virtutea rolului său devolutiv, instanţa de apel va administra probe pertinente şi concludente pentru a soluţiona cererea reclamanţilor vizând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act apt de intabulare (în condiţiile opunerii pârâtei de rangul 4 şi faţă de admiterea prin prezentul recurs a primului capăt de cerere), pentru a clarifica apoi consecinţele asupra înscrierii pârâţilor în cartea funciară cu toată suprafaţa de teren a fostului C.A.P. Someşeni şi pentru soluţionarea capătului de cerere privind recunoaşterea unui servituţi de trecere, capete de cerere de care în ciclul procesual anterior nu s-a preocupat.
Se va soluţiona cu aceeaşi ocazie, în raport cu probele ce se vor administra de cei interesaţi, cererea de intervenţie accesorie formulată de recurenţii B.C. şi D.A.
Pentru considerentele ce preced, în urma admiterii recursurilor formulate, vor fi modificate în parte hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, va fi admis primul capăt de cerere în contradictoriu cu Comisia de lichidare a C.A.P. Someşeni, va fi respinsă cererea reconvenţională a pârâţilor, va fi respinsă dispoziţia privind anularea licitaţiei din iulie 1991, casându-se Decizia recurată cu trimitere spre rejudecare, în limitele anterior expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii D.C., G.T., L.G., Z.R., pârâţii S.O. jr., S.M.T., M.R.C., R.A. şi intervenienţii B.C. şi D.A. împotriva deciziei nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia recurată şi sentinţa nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi rejudecând, admite în parte acţiunea cu privire la capătul 1 de cerere, înlătură dispoziţiile privind anularea licitaţiei din iulie 1991 la cererea intervenienţilor şi respinge ca nefondată cererea reconvenţională a pârâţilor.
Casează Decizia recurată în parte şi trimite cauza instanţei de apel pentru rejudecare numai cu privire la capetele 2, 3,4 de cerere din acţiunea introductivă: pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (2), anularea parţială a înscrierii nr. 2323 din Cartea funciară (3) şi cap. 4: obligarea pârâţilor la recunoaşterea unui drept de servitute de trecere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 43/2000. Civil | ICCJ. Decizia nr. 494/2000. Civil. Expropriere Decretul 98/1989.... → |
|---|
