ICCJ. Decizia nr. 6247/2000. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6247
Dosar nr. 291/1/2000
Nr. vechi 2371/2000
Şedinţa publică din 26 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta E.H. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate a imobilului (teren şi construcţie), situat în Bucureşti, acţiunea înregistrată la data de 17 septembrie 1998 fiind întemeiată pe prevederile art. 480 C. proc. civ.
La data de 18 mai 1999 au formulat cerere de intervenţie, în interes propriu, intervenienţii N.N. şi N.M., solicitând respingerea acţiunii, deoarece au dobândit cu bună-credinţă imobilul în care locuiau în calitate de chiriaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 276 din 21 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, a fost admisă cererea de intervenţie şi a fost respinsă acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 202/A din 13 aprilie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 a fost înstrăinat foştilor chiriaşi cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, lege în baza căreia reclamanta a primit despăgubiri.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând în esenţă, că sentinţa prin care a fost trecut imobilul în proprietatea statului nu îi este opozabilă, că statul nu deţine un titlu valabil, că dispoziţiile Decretului nr. 111/1951 nu au fost aplicate autoarei sale, ci soţului acesteia, că înstrăinarea imobilului intervenienţilor s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi că nu a solicitat despăgubiri, ci doar restituirea imobilului în natură.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
În faza de recurs, prin întâmpinare, intervenienţii au solicitat obligarea reclamantei de a prezenta toate înscrisurile, în original, prin care a tins a face dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de succesor.
Această cerere nu a putut fi soluţionată datorită neprezentării reclamantei în instanţă, dar ea poate fi rezolvată în cadrul unei casări cu trimitere.
Intervenienţii au mai învederat că reclamanta este supusă cercetărilor penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), situaţie în care se impune solicitarea de relaţii privind realitatea şi stadiul acestor cercetări.
Tot în faza de recurs, la cererea reclamantei, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar după repunerea cauzei pe rol, recurenta nu a făcut dovada că procedura declanşată în baza acestei legi a fost finalizată.
Se mai impune completarea probelor cu înscrisuri din care să rezulte identitatea aleei N., cu aleea S., precum şi stabilirea vecinătăţilor terenului, prin completarea expertizei tehnice efectuate de expertul S.G.
În consecinţă, conform art. 313 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului, după completarea probelor la care s-a făcut referire.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează ca celelalte critici pronunţate de recurentă să fie analizate cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta E.H. împotriva deciziei nr. 202/A din 13 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2000. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8869/2000. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
