ICCJ. Decizia nr. 76/2000. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 76.

Dosar nr. 20003/2/200.

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2007

Deliberând asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 590 din 11 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantelor G.E., J.D.M., Q.R., aşa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâţii SC M. SA Bucureşti, A.P.A.P.S., SC V. Com SRL Bucureşti, T.V.I., M.G., M.D., L.A.S.R., intervenienţii în nume propriu M.Z. şi M.R.M.; a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor formulată de M.Z. şi M.R.M.; a constatat că imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 381,28 mp şi construcţia formată din subsol, parter şi etaj, proprietatea foştilor soţi M.P. şi E. a fost preluat de stat fără titlu valabil.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, imobilul (teren) şi construcţia situat în Bucureşti, a aparţinut soţilor M. şi P.M. şi a trecut în proprietatea statului în mod abuziv nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. Că, A.P.A.P.S. care a preluat drepturile şi obligaţiile fostului Fond al Proprietăţii de Stat are obligaţia de a asigura reparaţia prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

S-a mai reţinut şi faptul că, din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare succesive rezultă că intervenienţii subdobânditori au cunoscut situaţia juridică a imobilului în litigiu în sensul că a fost preluat abuziv de Statul Român şi prin urmare nu au fost cumpărători de bună credinţă. Prin urmare în conformitate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 144 din 17 aprilie 2006, a admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi L.A.S.R., M.G., M.D., SC V.C. SRL Bucureşti, SC A.V.A.S. Bucureşti, SC M. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 590 din 11 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi G.E., J.D.M., Q.R., intimatul-pârât T.V.I., intimaţii-intervenienţi M.Z. şi M.R.M. şi pe cale de consecinţă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, judecătorii apelului au pus în discuţia părţilor nepronunţarea de către instanţa de fond asupra unui capăt de cerere, respectiv nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996, cerere formulată de reclamanţi.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamantele G.E., J.D.M. şi Q.R., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, C. proc. civ. deoarece:

- Deşi reclamanţii au solicitat doar nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut privatizarea SC M. SA şi a actului de înstrăinare încheiat între SC M. SA şi SC V. Com SRL, totuşi instanţa de apel în mod greşit a pus în discuţia părţilor nepronunţarea de către judecătorii fondului asupra capătului de cerere, respectiv nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996, cu toate că niciodată reclamantele nu au solicitat nulitatea acestui contract.

- Cauza nu a fost pe rolul secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti niciodată pentru a se putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.

- Temeiul de drept al acţiunii formulată de reclamante îl constituie dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Reclamantele G.E., J.D.M. şi Q.R., au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut privatizarea pârâtei SC M. SA, precum şi a actului de înstrăinare nr. 913 din 21 martie 2001 încheiate între SC M. SA şi SC V.C. SRL.

Deşi reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de privatizare a SC M. SA care poartă nr. 326/1996, filele 88- 96 dosar fond, totuşi instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.

Prin urmare, susţinerea reclamantelor în sensul că instanţa de fond nu a fost investită cu constatarea nulităţii absolute a contractului de privatizare nr. 326/1996 nu poate fi reţinută.

Instanţa de apel fără să clarifice, punând în dezbaterea părţilor, dacă litigiul este de natură civilă sau comercială, a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, secţia comercială. În felul acesta însă, a fost nesocotit principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi al respectării dreptului de apărare, pricina fiind soluţionată prin reţinerea unui aspect, nepus în discuţia părţilor care au fost astfel împiedicate la a-şi face apărările.

Se impune clarificarea acestei situaţii, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că reclamantele nu au solicitat nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996. Că, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu în condiţiile Legii nr. 10/2001.

Ca atare, pentru încălcarea unor principii în desfăşurarea procesului civil şi văzând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează să fie admis şi casată Decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de trimitere va pune în discuţia reclamantelor cu respectarea principiului disponibilităţii, dacă acestea înţeleg să renunţe sau nu la capătul de cerere referitor la nulitatea actului de privatizare a SC M. SA Bucureşti.

De asemenea, aceiaşi instanţă va pune în discuţia părţilor dacă litigiul este de natură civilă sau comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de G.E., J.D.M. şi Q.R. împotriva deciziei nr. 144 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 76/2000. Civil