CSJ. Decizia nr. 661/2000. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢI
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 661
DOSAR NR. 5767 / 2000
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
La data de 5 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.E.împotriva deciziei nr.550 A din 3 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 5 februarie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 19 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 21 aprilie 1997 laJudecătoriasector 1 Bucureşti reclamantul S.E.a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând să se constate că este proprietarul imobilului din Bucureşti, str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1 (teren şi construcţie corp A şi B) şi pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină posesie şi folosinţă imobilul.
De asemenea, a chemat în judecată şi pe pârâtul N.I. cerând anularea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.3 situat la etajul 1 din imobil.
În motivare a arătat că statul deţine fără titlu imobilul.
La data de 18 noiembrie 1997 B.A. şi P.A. au formulat o cerere de intervenţie în interes propriu solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi arătând în motivare că imobilul este deţinut cu titlu de stat şi B.A.a cumpărat în baza Legii 112/1995 apartamentul nr.2 pe care l-a deţinut în calitate de chiriaş, iar P.A., chiriaş al apartamentului 2 bis, a demarat procedura de cumpărare a apartamentului în baza Legii 112/1995.
Prin întâmpinare N.I. şi N.M. au arătat că au vândut apartamentul nr.3 către C.I.şi O.I.care au fost introduşi în cauză în calitate de pârâţi, prin încheierea din data de 3 martie 1998. La rândul lor, prin întâmpinare, C.I. şi O.I. au arătat că au vândut apartamentul nr.3 către societatea civilă profesională de avocaţi „Popovici şi Asociaţii", care a fost introdusă în cauză prin încheierea din data de19 ianuarie 1999, în calitate de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr.4233 din 16 martie 1999 Judecătoria sector 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr.191 F Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.E.şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.A.şi P.A..
A obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1, compus din teren în suprafaţă de 425,70 mp şi construcţie compusă din parter, etaj şi mansardă, cu excepţia apartamentului nr.3 situat la etajul 1 al imobilului şi a apartamentului nr.2 situat la parterul imobilului.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr.50 din 17 octombrie 1973 intervenit între Întreprinderea pentru Construirea şi Vânzarea Locuinţelor (I.C.V.L.) Bucureşti şi pârâţii N.I. şi N.M. şi a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente privind apartamentul nr.3.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării Decretului nr.92/1950.
Proprietarul imobilului, autorul reclamantului, era exceptat de la aplicarea măsurii naţionalizării, fiind pensionar, aşa încât preluarea imobilului s-a făcut fără titlu.
Având în vedere principiul ocrotirii bunei credinţe, cererea de constatare a nulităţii actului de vânzare-cumpărare nr.50 din 17 octombrie 1973 a fost respinsă.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că a fost investită cu acţiunea în revendicare numai împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti care nu poate fi obligat să restituie părţile din imobil pe care nu le mai are.
Instanţa nu a fost sesizată cu acţiunea în revendicare în contradictoriu cu dobânditorii succesivi ai apartamentului nr.3, nici cu dobânditorul apartamentului nr.2, motiv pentru care nu a comparat titlurile acestora cu cel al reclamantului.
În ce îl priveşte pe intervenientul P.A., acesta este chiriaş, iar drepturile sale locative nu sunt puse în discuţie în cadrul acţiunii în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul S.E. şi Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General au declarat apel.
În apelul său S.E. critică hotărârea în esenţă pentru că, deşi a stabilit că statul nu are titlu valabil asupra imobilului, a admis în parte acţiunea şi a respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.3, cu motivarea respectării principiului bunei credinţe.
Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, a susţinut în apelul său că imobilul nu este identificat şi individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colţ cu str.Porumbaru nr.2 sau str.Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu şi-a dovedit valabilitatea titlului.
Decizia civilă nr.550/A din 3 octombrie 2000 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a respins apelurile ca nefondate, confirmând soluţia instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că instanţa a fost investită cu acţiunea în revendicare numai împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care nu poate fi obligat să restituie părţile din imobil pe care nu le mai posedă la data introducerii acţiunii şi că acţiunea în revendicare nu a fost formulată împotriva dobânditorilor succesivi ai apartamentului nr.3, nici împotriva intervenientului B. A.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul S.E. a declarat recurs bazându-se pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 şi 11 C.proc.civ.. În criticile sale reclamantul a arătat că proprietarul imobilului nu a avut raporturi juridice directe decât cu statul şi potrivit principiului disponibilităţii reclamantul este cel care stabileşte părţile cu care înţelege să se judece şi obiectul pricinii.
Statul, neavând titlu valabil, vânzările apartamentelor 3 şi 2 sunt lovite de nulitate absolută întrucât s-a dispus greşit restituirea parţială a imobilului şi greşit s-a apreciat că Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu poate fi obligat să restituie părţile din imobilul pe care nu le mai are.
Recurentul-reclamant a mai arătat că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare poate fi făcută concomitent cu acţiunea în revendicare, dar şi separat.
Considerentul privind buna credinţă a cumpărătorilor nu poate fi un argument care să înfrângă faptul că statul nu a avut titlu valabil.
Recursul este fondat, dar pentru un alt motiv ce a fost invocat şi urmează a fi analizat conform art.306 C.proc.civ..
Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General în apelul formulat a susţinut că imobilul nu este identificat şi individualizat (str.Ion Mincu nr.31 colţ cu str.Porumbaru nr.2 sau str. Arh.Ion Mincu nr.31, sector 1), iar reclamantul nu şi-a dovedit valabilitatea titlului.
Din analiza deciziei civile nr.550/A din 3 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, reiese că apelul Primăriei Municipiului Bucureşti nu a fost analizat, iar în ce priveşte apelul reclamantului al doilea motiv referitor la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nu a fost, de asemenea, analizat.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi admis, casată Decizia şi cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor. În rejudecare, instanţa urmează să aibă în vedere şi criticile formulate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de recurentul S.E. împotriva deciziei nr.550/A din 3 octombrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 703/2000. Civil | ICCJ. Decizia nr. 577/2000. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
