Conflict de competenţă. Revizuire. Conflict de muncă. Competenţă materială. Aplicarea în timp a legii procesuale noi
| Comentarii |
|
Conform art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999, recursurile aflate în curs de judecată în materia conflictelor de muncă se soluţionează de tribunale, curţile de apel nemaiputând, într-adevăr, soluţiona recursurile declarate în astfel de litigii.
în speţă, nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de art. IV din O. U. G. ntr. 179/ 1999, ci în aceea după care ciclul procesual normal a fost închis înainte de apariţia normei procesuale noi, inclusiv prin judecarea recursului de către Curtea de Apel, hotărârea dată atunci în recurs fiind atacată acum pe calea revizuirii.
Or, este de principiu că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, situaţie în care numai instanţa care a soluţionat în fond litigiul este competentă să-şi retracteze propria hotărâre.
Tocmai de aceea art. 323 C. pr. civ. prevede în mod expres că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.
(Secţia civilă, decizia nr. 1238 din 23 februarie 2001)
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 martie 2000 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, P.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 391 din 21 martie 1997 pronuntată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 3715/1996.
Această instanţă, prin decizia civilă nr. 1652 din 4 mai 2000, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea faptului că urmare modificărilor legislative adoptate prin Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 şi Ordonanţa de Urgenţă nr. 179 din 11 noiembrie 1999, curţile de apel nu mai au competenţa de a judeca recursurile declarate de părţi împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în litigiile de muncă, situaţie în care nu pot judeca nici cererile de revizuire îndreptate împotriva soluţiilor pronunţate de aceste instanţe asupra recursurilor înainte de adoptarea acestor dispoziţii legale, această competenţă revenind tribunalelor.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1489 din 20 octombrie 2000, la rândul său, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 322 C. pr. civ. ca normă legală de drept comun, şi a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit.
întru rezolvarea conflictului este de reţinut că, într-adevăr, obiectul litigiului, judecat irevocabil prin decizia civilă nr. 391/1997 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a cărei revizuire se solicită acum, a fost un conflict de muncă astfel cum este definit prin Legea nr. 168/1999.
Conform normelor legale cuprinse în această lege şi în Ordonanţa de urgenţă nr. 179/1999, pentru situaţiile tranzitorii, în ce priveşte recursurile aflate în curs de judecată, este stabilit că acestea vor fi trimise tribunalelor, în acest mod curţile de apel nemaiputând, într-adevăr, soluţiona recursurile în astfel de litigii.
Cu privire însă la căile extraordinare de atac, cum ar fi revizuirea, normele speciale amintite nu cuprind nici o referire, mai ales în ce priveşte cauzele irevocabil judecate prin parcurgerea celor trei grade de jurisdicţie, înainte de intrarea în vigoare a legii procesuale noi.
în speţă, nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de art. IV din Ordonanţa de Urgenţă nr. 179/1999, ci în aceea după care, ciclul procesual normal a fost închis înainte de apariţia normei procesuale noi, inclusiv prin judecarea recursului de către Curtea de Apel, hotărârea dată atunci în recurs fiind atacată acum pe calea revizuirii.
Or, este de principiu că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, situaţie în care numai instanţa care a soluţionat în fond litigiul este competentă să-şi retracteze propria hotărâre.
Tocmai de aceea art. 434 C. pr. civ. prevede în mod expres că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Aşa fiind, competentă a judeca prezenta cerere de revizuire nu poate fi decât instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv Curtea de Apel, şi aceasta, după cum s-a arătat, în temeiul normei generale de competenţă cuprinsă în art. 323 C. pr. civ.
Faţă de cele arătate, urmează a se stabili în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire.
| ← Revizuire (art. 322 pct. 5 C.pr.civ.). Calitatea procesuală... | Competenţă teritorială absolută. Partaj succesoral.... → |
|---|
