CSJ. Decizia nr. 1052/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1052DOSAR NR.5907/2001
Şedinţa publică din 18 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii C.H., C.L., B.C.şi B.M.împotriva deciziei nr.503 din 24 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi C.H., C.L., B.C.şi B. M. toţi reprezentaţi de avocat I.N.I., lipsind intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Procedura completă.
Avocat I.N.I. solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, pct.9 şi pct.10 C.proc.civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 05.09.2000 reclamanţii C.H. M., C.L., B.C.şi B.M.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru obligarea acestuia să le restituie:
- cota parte de 31,1 % din terenul aferent construcţiei situate în Bucureşti, str.Roma nr.36, sector 1;
- terenul de 69,54 mp, în prezent cale de acces pentru apartamentul 1, parter şi grădina din spatele casei;
- terenul de 330,70 mp grădină în spatele clădirii de la aceeaşi adresă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii au cumpărat cu act autentic nr.6350/16.12.1999 de la soţii D.L.şi D.J.cetăţeni americani. Aceştia din urmă au obţinut apartamentul de la L.H., la rândul ei moştenitoarea lui L.A.. Prin Decizia penală 1539/1994 a Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus achitarea lui A.L. şi înlăturată măsura confiscării averii. L.H., la data restituirii apartamentului fiind cetăţean american, nu a putut primi terenurile dar a concesionat dreptul de a revendica terenurile, către reclamanţi, conform declaraţiei autentice date la 04.06.1994 la consulatul României din Los Angeles.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă 326 din 11.05.2001 a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
S-a reţinut în motivarea acţiunii că L.E.a înstrăinat apartamentul către D.L.şi D.J.– cetăţeni americani şi din declaraţia făcută la Consulatul României la Los Angeles rezultă că titulara a transmis soţilor D. doar dreptul de folosinţă asupra terenului la acea dată reclamanţii erau chiriaşi în imobil.
Ca urmare nu se poate interpreta această declaraţie ca o cesiune de drepturi, autoarea precizând expres că nu au dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă prin Decizia civilă 503 din 24.10.2001 a respins apelul declarat de reclamanţii care au criticat soluţia pentru faptul că s-a ignorat calitatea lor procesuală activă dedusă din cesiunea operată prin declaraţie autentică a numitei L.H., care reprezintă totodată o condiţie a cumpărării de către soţii D. a apartamentului.
Pentru a pronunţa această soluţie curtea a reţinut că nu s-au respectat condiţiile art.1122 şi urm. din C.civ.pentru a se putea interpreta declaraţia extrajudiciară ca o cesiune.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, criticând soluţia în temeiul art.304 pct.7, 9 şi 10 C.proc.civ..
În esenţă, s-a arătat că Decizia nu este motivată, art.1122 C.civ.invocat, neavând relevanţă în cauză cu care a fost investită instanţa, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art.480 şi 1391 C.civ. S-a mai arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei probe determinante şi anume, declaraţie dată la Consulatul României din Los Angeles, declaraţie care întruneşte condiţiile de fond şi de formă – fiind autentificată sub nr.673/04.06.1999.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Instanţele au respins acţiunea pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, fără să facă o analiză temeinică a raporturilor dintre părţi determinată de natura actelor încheiate şi prezentate ca probe din dosar.
A fost în mod nelegal înlăturată declaraţia dată de H. L. la Consulatul României din Los Angeles pentru motivul că este o declaraţie extrajudiciară.
S-au ignorat în acest sens dispoziţiile art.19 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici care conferă misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României competenţa de a îndeplini o serie de acte notariale printre care, autentificarea înscrisurilor şi redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii.
Ca urmare, declaraţia dată de H.L.în faţa consulului român la Los Angeles are valoare de înscris autentic în sensul art.8 lit.b din Legea 36/1995.
Este aşadar nelegal să se înlăture din proces – ca probă extrajudiciară – un înscris autentic care emană de la o autoritate îndreptăţită prin lege să consemneze declaraţii, la cererea părţilor interesate.
La interpretarea probei instanţa este desigur ţinută (şi partea se supune) de rigorile impuse de dispoziţiile art.139 C.proc.civ., copia conformă a unui înscris trebuind supusă comparaţiei cu originalul.
În dosarul de fond (4941/2000) există numai o copie xerox de pe declaraţia autentică dată în faţa consulului A.C.de H.L., legitimată de acesta cu paşaportul nr.003148717 eliberat de Serviciul Paşapoarte Bucureşti la 13.09.1996.
Pentru considerentele arătate se va admite recursul şi urmare casării deciziei curţii de apel şi sentinţei tribunalului, cauza se va trimite spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza şi completa – după caz – probele pentru a lămuri raporturile juridice dintre părţi şi implicit pentru a determina obligaţiile şi drepturile acestora deduse din calitatea lor la un moment sau altul al stării de fapt (succesiunea proprietarilor, componenţa proprietăţii, succesiunea de cetăţeni în persoana H.L.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.H., C.L., B.C.şi B.M.împotriva deciziei civile nr.503 din 24 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă pe care o casează, precum şi sentinţa civilă nr.326 din 11 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de contencios Administrativ şi trimite cauza pentru judecarea în fond la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1087/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 102/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
