CSJ. Decizia nr. 1087/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1087Dosar nr.2511/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
La data de 12 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D.R.M.împotriva deciziei civile nr.98 C din 27.03.2001 a Curţii de Apel Constanţa – SecţiaCivilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta iar pronunţarea s-a amânat la 6.03.2003, 11.03.2003 apoi la 18 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 1996 la Judecătoria Constanţareclamantul D.R.M.a chemat în judecată pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa, S.C."M."S.A., Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţeanal Judeţului Constanţa, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că este proprietarul imobilului situatîn Mamaia,identificatdeFilialaArhivelorStatuluiConstanţasub denumirea „vila Dobrescu" compus din teren şi clădire şi să fie obligate pârâtele să nu înstrăineze imobilul.
În motivare a arătat că înanul 1935 tatăl său Ş. T.D. a cumpărat de la Primăria Constanţa terenul pe care ulterior a construit clădirea, fiind deposedat de stat fără titlu.
Reclamantul a mai arătat că este singurul îndreptăţit să solicite imobilul ca succesor al părinţilor săi decedaţi şi ca urmare a convenţiei încheiate cu soţul supravieţuitor al surorii sale A.D.W..
Latermenul din 27 martie 1997 s-asolicitat completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Finanţelor.
La termenul din 5 iunie 1994 reclamanta a renunţat la judecată faţă de cele două comisii de aplicare a Legii nr.112/1995.
Prin sentinţa civilă nr.16117 din 26 octombrie 1998 Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa.
La datadin 2 iunie 1999 reclamantul a înlocuit acţiunea în constatare într-o acţiune în revendicare asupra imobilului.
Prin sentinţa civilă nr.632 din 18 septembrie 2000 Tribunalul Constanţaa respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local alMunicipiului Constanţa şi a pârâtei S.C."M."S.A., a admis ca fondată acţiunea formulată de reclamantul R.M.D.aşa cum a fost modificată.
A obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului imobilul compus din teren şi construcţie („vila Turturica", fostă „Dobrescu").
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin moştenire de la autorul său D.Ş.,proprietar asupra terenului în baza unui contract de vânzare cumpărare perfectat în anul l936cu: Primăria Constanţa, pe care a edificat o construcţie dobândind astfel şi dreptul de proprietate asupra construcţiei prin accesiune;trecerea în proprietatea statului s-a realizat fără respectarea condiţiilor impuse de Decretul nr.92/1950, deoarece autorii reclamantului făceau parte din categorii profesionale exceptate de la naţionalizare; preluarea de către S.C."M."S.A. a construcţiei în baza Hotărârii de Guvern nr.500/1994, nu a fostvalabilă deoarece bunul a fost preluat de la un posesor neproprietar.
De asemenea, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi S.C.„M." S.A. au numai un drept de administrare, asupra imobilului, de la o dată ulterioarătitlului autorului reclamantului, astfel încât acesta nu poate fi opus titlului reclamantului.
Împotriva sentinţei civile nr.623 din 18 septembrie 2000 a Tribunalului Constanţa au declarat apel Municipiul Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Constanţa.
În esenţă hotărârea este criticată pentru că Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă, imobilul fiind în patrimoniul S.C. „M." S.A., instanţa nu a verificat legitimarea personală a pârâţilor de a sta în proces, inclusiv a reclamantului care s-a pretins proprietarul exclusiv al bunului; legalitatea titlului statului.
Instanţa de apel din oficiu a pus în discuţia pârâţilor calitatea procesuală activă a reclamantului, respectiv legitimarea sa ca unic proprietar al bunului revendicat.
Prin Decizia nr.98/C din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Constanţas-au respins apelurile declarate de pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa. S-a admis apelul pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului financiar de stat Constanţa, s-a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că s-a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că statul român are calitate procesuală pasivă în cauză în baza art.25 din Decretul nr.31/1954. Cum reclamantul a solicitat în cadrul acţiunii în revendicare şi constatarea caracterului abuziv al măsurii de naţionalizare a imobilului în baza Decretului nr.92/1950, legalitatea deposedării autorilor reclamantului de bunul în litigiu ca efect al aplicării Decretului nr.92/1950 nu poate fi făcută decât în contradictoriu cu statul român.
Reclamantul a susţinut că este proprietarul bunului revendicat în calitatedeunicsuccesoralfoştilorproprietari,susţinereinfirmatăde certificatele de moştenitor nr.506/1963 emis de notariatul de Stat al Raionului „1 Mai" Bucureşti şi respectiv nr.1151/1993 emis deNotariatul de Stat al sectorului 2 Bucureştidin care rezultă că moştenitorii legali ai defuncţilor Ş.T.D. şi D.F.F. decedată la 1 aprilie 1992 au fost reclamantul şi sora acestuia D.A., căsătorită W.
Din certificatul de moştenitor nr.1729 din 9 august 1995 eliberat de Notariatul de Stat sector 2 Bucureşti rezultă că unicul succesor acceptant al defunctei D.W.A.,decedată la 10ianuarie 1995 este soţul supravieţuitor W.V. V. W. Susţinerea reclamantului în sensul căsoţul ar fi acceptat doar în parte succesiunea rămasă de pe urma soţiei sale decedate renunţând la drepturile privind imobilul litigios este nefondată.
În concluzie în pronunţarea acţiunii, reclamantul nu a respectat regula unanimităţii.
Referitor la apelul declarat de Municipiul Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa care nu a fost motivat, acesta a fost respinsca nefondat prin prisma apărărilorexcepţiilor şi probatoriilor invocate la instanţa de fond.
Astfel, s-a apreciat corectă măsura primei instanţe de respingere ca nefondată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanţa şi a Municipiului Constanţa, în patrimoniul căreia se află terenul revendicat.
S-a reţinut că potrivit art.20 lit."a" şi art.43 din Legea nr.69/1991 privind administraţia publică locală aceste instituţii administrează domeniul public şi privat al oraşului, exercitând drepturile prevăzute expres de lege, referitoare la această administrare şi acţionează ca reprezentante ale statului în unitatea administrativ teritorială.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs incovând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 şi 11 C.proc.civ., pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:
- instanţele au greşit când au apreciat că Ministerul Finanţelor are calitateprocesualăpasivă,încauzăaplicându-se prevederile art.12 alin.4 din Legea nr.213/1998 astfel încât, în raport de bunul revendicat-clădire, are calitate procesuală pasivă pârâta S.C."M."S.A., actuala posesoare a acesteia, aspect necontestat de nici o parte, iar în raport de bunul revendicat-teren, are calitate procesuală pasivă Consiliul local al Municipiului Constanţa, în conformitate cu art.20 alin.1 lit.g din Legea nr.69/1991 coroborat cu art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998;
- în mod eronat s-a reţinut că nu a fost respectată regula unanimităţii întrucât reclamantul este unicul succesor al autorilor săi pentru imobilul revendicat, ca urmare a actului de partaj voluntar pe care l-a încheiat cu cumnatul său W.V. V. W.;
- denumirile diferite, respectviv „Turturica", „Barza" se referă la aceiaşi vilă „Dobrescu" reţinându-se greşit că privesc imobile diferite.
În susţinerea motivelor de casare recurentul a depus pentru prima dată în recurs copia convenţiei încheiate la data de 28 iunie 1996 cu W.V.V.W., iar prin susţinerile orale a renunţat la încadrarea în drept a recursului pe baza art.304 pct.11 C.proc.civ., în prezent abrogat.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Modificând cererea introductivă, dintr-o acţiune în constatare în acţiune în revendicare a imobilului în litigiu, reclamantul trebuia să se supună exigenţelor de probaţiune dispuse de art.1169 C.Civ. În acest demers acesta avea a dovedi calitatea sa procesuală activă, calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, identificarea şi individualizarea bunului revendicat.
Din probele administrate în instanţa de fond şi apel nu rezultă cu evidenţă că reclamantul are un drept exclusiv de proprietate asupra imobilului.
Astfel certificatele de moştenitor depuse de reclamant în probaţiune fac dovada că succesori ai autorilor acestuia au fost reclamantul D.M.R. şi sora sa D.A., măritată W.
Ca urmare a decesului A.D.-W., moştenitor al acesteia devine soţul supravieţuitor W.V.V.W..
Pe aspectul calităţii procesual activ coroborat cu principiul unanimităţii coproprietarilor, potrivit căruia nici un act de dispoziţie sau de administrare nu poate fi realizat de un singur copărtaş cu privire la un bun indiviz fără acordul unanim al copărtaşilor, concluzia la care a ajuns insntanţa de apel nu este greşită.
Pentru prima dată în recurs, însă reclamantul a prezentat copia xerox a înscrisului denumit „convenţie", încheiat la data de 28 iunie 1996 între W.V.V.W. şi D.R.M., cu semnăturile legalizate de notarul public Marina Manole.
Pentru soluţionarea corectă a cauzei sub aspectul în discuţie este de remarcat caracterul echivoc al cuprinsului acestui înscris, din care nu rezultă dacă actul juridic încheiat între semnatari este un partaj succesoral voluntar, o tranzacţie sau o renunţare unilaterală a lui W.V.V.W. asupra anumitor bunuri, potenţial apte în viitor, a fi incluse în masa succesorală a defunctei W.D.A., a cărei moştenire, anterior înscrisului, a acceptat-o.
A analiza direct în recurs aceste aspecte înseamnă însă a priva părţile de un grad de jurisdicţie, motiv pentru care hotărârea recurată este casabilă.
Conform art.314 C.proc.civ.. Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt deplin stabilite.
Or, în cauză nu este clarificat dacă reclamantul este îndreptăţit să acţioneze în numele său propriu în vederea readucerii în patrimoniu a bunului imobil revendicat.
Instanţa de trimitere în baza dispoziţiilor art.129 C.proc.civ.. va da clarificarea juridică corectă înscrisului mai sus amintit, urmând ca în funcţie de aceasta să analizeze condiţiile de valabilitate precum şi efectele juridice pe care le produce.
În acest demers instanţa nu poate depăşi limitele investirii sale, având în vedere cadrul procesual determinat de reclamant în ceea ce priveşte obiectul cauzei şi părţile din proces. Totodată în rejudecare vor fi cercetate şi celelalte aspecte de critică invocate.
Pentru cele ce preced se va admite recursul,se va casa Decizia pronunţată în apel iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.M.R. împotriva deciziei nr.98 C din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia Civilă pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
.
| ← CSJ. Decizia nr. 1088/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1052/2001. Civil → |
|---|
