CSJ. Decizia nr. 1164/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA CIVILĂ
Decizia NR.1164
Dosar nr. 5063/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
S-aprocedatlaexaminarearecursuluideclaratde reclamantiiR.(N.)L., N.I.F., A.A., D.S.si D.F.impotriva deciziei civilenr. 91 din 10 septembrie 2001 aCurtii de ApelPloiesti - Sectia civila.
La apelul nominals-au prezentatrecurentii-reclamanti R. (N.) L., N.I.F., A.A., D.S.si D.F.reprezentati fiind cu totii de domnul avocatLucian Pitaru si intimatul intervenientV.M.reprezentat de doamna avocatC.D., lipsind intimatiiCONSILIULLOCALPLOIESTI si SC C. SA Ploiesti.
Procedura legalindeplinita.
S-a facutreferatul cauzei de catre magistratul asistent, iar aparatorul recurentilor reclamanti a depus in dosar dovada achitarii integrale a taxei judiciare de timbruprecum si copia certificatului de mostenitor care atesta cade pe urma defunctei N.V.au ramasca mostenitorirelamantii N.I.F. si R.(N.)L..
Neexistand alte chestiunide natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asuprarecursului,Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilorprezente.
Aparatorul recurentilor - reclamanti aexpus motivele recursului declarat in cauzasolicitand admiterea acestuia, sens in care a depus si note scrise.
Aparatoareaintimatului a sustinut ca in favoarea acestuia opereaza atat buna credinta manifestata cu ocazia cumpararii imobilului in anul1973 cat si caracterul de just titlu pe care contractul de cumparare il are ca temei al implinirii "uzucapiuni scurte". In consecinta a pus concluzii de respingere a recursului.
Presedintelea declarat inchisedezbaterile privindrecursulformulatin cauzasi asupra caruiaCurtea a ramasin pronuntare.
CURTEA.
deliberand asuprarecursului declaratdeR.N.L., N.I.F., A.A., D.S.si D.F.impotriva deciziei civilenr. 91 din 10 septembrie 2001 aCurtii de ApelPloiesti - Sectia civila, constata urmatoarele.
Prin actiunea formulata la7 septembrie 2000reclamantii N. V., A.A., D.F.si D.F. au solicitat ca paratul CONSILIULLOCALPLOIESTI safie obligat sa lelasein deplina proprietate si pasnica folosintaimobilul (constructie si teren) situat in Ploiesti, str. Toma Caragiunr. 11.
In motivarea actiunii, care a fost inregistrata pe rolul Sectiei civile aTribunalului Prahovacu numarul de dosar6896/2000 s-a sustinut in esenta ca imobilul revendicat a apartinutnumitilor D.T.si D.T.- pe care reclamantii ii mostenesc - si a fostpreluat abuziv de catre STATUL ROMAN in temeiul Decretului nr. 92/1950 desiproprietarii faceau parte din categoriile sociale prevazute in art. II din acest act normativ ca fiindexceptate de la masura nationalizarii.
La 20octombrie 2000 in cauza a formulat o cerere de interventie in interes propriuV.M. care a solicitat respingerea actiuniiin ceea ce priveste apartamentul nr. 8 care face parte din imobilul revendicat de reclamanti.
In motivarea actiunii acestei cereri s-a sustinut ca respectivul apartament a fost cumparat de la fostul OFICIU JUDETEANPENTRU CONSTRUIREA SI VANZAREA LOCUINTELOR (OJCVL) PRAHOVA incheindu-se inacest sens contractul nr. 69/22 noiembrie 1973 in care, in calitate de cumparatori figurau intervenientul precum siparintii sai V.I.(decedat la 18 iunie 1995) si V. S. (decedata la 24 septembrie 1995) ale caror cotede proprietate au rvenit tot lui V.M.pe cale succesorala.
In legatura cu calitatea sa de proprietar intervenientul a invocat si dispozitiile art. 1895 din C.civ.sustinand caapartamentul a fost dobandit cu buna credinta, iar ulterior timp de 27 de ani, a fost stapanit pasnic, netulburat si sub nume de proprietar.
Prin incheierea pronuntata la17 noiembrie2000 cererea de interventie a fost admisa in principiu, la acelasi termen fiind depusa si o completare a actiunii principale prin care reclamantii au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului avand ca obiect cumpararea apartamentului nr. 8 de catre familia intervenientului.
In motivarea acestei cereri au fost invocate dispozitiile art. 132din C.proc.civ. si art. 948 alin. 1 pct 4 din C.civ. sustinandu-se in esenta ca in conditiile in care preluase abuzivintregul imobil STATUL ROMAN nu a avut niciodata un drept de proprietate asupra acestuia si nici nu putea transfera valabil un asemenea drept familiei v. ai carei membrii au avut doarcalitatea de detentori precari ai apartamentuluiocupat de eiin calitate de chiriasi.
Ca urmare a acestie completari de actiunela 15 martie 2001 in cauza a fost introdusaSC "C."SA in calitatea sa de succesoare a OJCVL PRAHOVA.
Prin intampinarea formulata la 11 aprilie 2001 SC C. SAa invocat exceptia lipsei calitatii sale rocesuale sustinand ca nu este succesoarea in drepturi a OJCVL PRAHOVA..
Prin sentinta civila nr. 137 pronuntata la 18 mai 2001 instanta astfel sesizata a admis in parteactiunea principala precum si cererea de interventiesi a respinsexceptia privindlipsa calitatii procesuale a SC "C." SA.
Totodata s-a constatat ca V.M.este proprietar prin uzucapiune asupraapartamentului nr. 8 situat in Ploiesti, str. Toma Caragiu nr. 11 precum sia unei cote indivize de 0,19% din terenul in suprafata de 296 mp situat la aceeasi adresa.
Prin sentinta mentionataparatul CONSILIUL LOCAL PLOIESTI a fost obligat sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si pasnica folosintaimobilul compus din constructie si teren situat la aceeasi adresa, cu exceptia apartamentului care apartinea intervenientului.
Apelurile facute ulterior impotriva acestei sentinte pe de-o parte dereclamantii N.V., A.A., D.F.si D.F., iar pe de alta de SC "C." SA Ploiestiau fost respinse prin Decizia nr. 91 pronuntata de Sectia civila aCurtii de ApelPloiesti la 10 septembrie 2001 in dosarul nr. 4558/2001.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a analizat criticile formulate de reclamanti cat privesteconstatarea de catre instanta de fond a dobandirii prin uzucapiune a apartamentului intervenientului, retinand ca aceste sunt neintemeiate.
De asemeneaa apreciatcanu pot fi primiteapararile intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001pe care reclamantii le-au invocat in apel deoarece, cu ocazia judecarii fondului, acestiaau precizat expres ca nu inteleg sa se prevaleze de dispozitiile respectivului act normativ intrat in vigoare dupa formularea actiunii,iarin speta nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile instituiteprin legea mentionata.
Totodata in considerentele deciziei s-a relevat ca singurul motiv de nulitate mentionatde reclamanti in completarea actiunii lor("cauza nelicita".prevazutade art. 948 pct. 1, 967968 din C.civ.)nu a fost dovedit, subliniindu-se in acelasi timp ca incalcarea unor dispozitii ale Legii nr. 4/1073 si ale HCM nr. 880 /1973 nu poate fi analizata ca motiv de nulitate deoarece a fost invocata pentru prima data in apel.
In alta ordine de idei s-a retinut ca in raport cu prevederile Legii nr. 61/1990este corecta solutia instantei de fond de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale a SC C. SA Ploiesti, cu atat mai mult cu cat probele administrate in cauza nu confirma apararea acesteiapelante in sensul ca nu ar fi succesoarea in drepturi a fostului OJCVLPRAHOVA a carui arhiva o detine.
La5 octombrie 2001 impotrivadeciziei astfel pronuntate au declarat recurs reclamantii N.V., A.A., D.F.si D.F., cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarulde dosar5063/2001.
In motivarearecursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 punctul 9din C. proc. Civ. s-asustinut in esenta ca hotararile pronuntate in cauza sunt nelegale atat in ceea ce priveste admiterea cererii de intervenie si a constatarii calitatii lui V.M.deproprietar prin uzucapiune cat si sub aspectul respingeriicererii reclamantilor de constatare a nulitatti absolute a contractului nr.69/1973prin care intervenientul si parintii sai au cumparat apartamentul ramas in litigiu.
In acest sens au fost reiterate sustinerile conform carora acest contract a fost incheiat fara ca in prealabil sa fi fost indeplinitecerintele prevazute imperativ de art. 42, 43si 44 ale Legii nr. 4/1973 si respectiv de HCM nr. 880/1973 sustinandu-se ca, fiind de ordine publica, aceste dispozitii, ca si incalcarea lor ar fi trebuit sa fie analizateoricumoficiu de catre instante.
In acelasicontext a fost criticata si aprecierea instantei de apel potrivit careia respectivele motive de nulitate absoluta nu puteau fi invocate de reclamantidirect in faza apelului.
S-a sustinut de asemenea ca prin nerespectarea prevederilor imperative mentionate contractul este nul absolut,nu intrunestecerintele unui"just titlu" in sensul art. 1895, iar familia intervenientului nu a exercita o posesie de buna credinta asupra apartamentuluicare a facut obiectul respectivului contract.
In alta ordine de idei aufost criticate si aprecierileinstantelor referitoare lainexistenta unor cauze de suspendare a prescriptieisustinandu-se ca dreptul la actiune al reclamantilor a fost consacrat legalprin intrarea in vigoare a OGnr. 11/1997.
De asemenea s-a afirmat ca solutiile pronuntate in cauza pot "deveni un precedent periculos , care vine in contradictie cu dispozitiile Legii nr. 10/2000"[referirea citataviza insa inmod evidentprevederile Legii nr. 10 / "2001"].
Ulterior declararii recursului, la 7 martie 2002,a decedat N.V., in depturile acesteia subrogandu-se mostenitorii sai R.(N.)L.si N.I.F.care au figurat in cauza de fata in calitate de recurenti-reclamanti.
Referitor la intimatul-intervenient este de mentionat ca acesta a solicitat respingerea recursului pentru considerente similare celor din Decizia atacata formuland in acest sens si o intampinare.
In ceea ce ii priveste intimatii CONSILIULLOCALPLOIESTI si SC C. SA Ploiesti nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor la recursul declarat de reclamanti.
Recursul este nefondat.
Conform art 294 (1)din C.proc.civ.in apelnu potfischimbate "cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata" si nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare in modjustificats-a retinut inconsiderentele deciziei recurate ca in apel reclamantii nu erau indreptatiti sa invocealte motivede nulitateabsoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 69 /22 noiembrie 1973decat cele supuse judecatii instantei de fond.
In acest sens Curtea retine ca nici in completarea de actiune depusa in dosarul primei instante(filele 39-40)la 17 noiembrie2000si nici ulterior, pana la pronuntarea sentintei, reclamantii nu au invocatvreo incalcare a dispozitiilor cuprinse in Legeanr. 4/1973 si inHCM nr 880/1973, iar cu ocazia dezbaterilorasupra fondului au solicitat in mod expres "admiterea actiunii astfel cum a fost ea formulata si completata".
La randul sau - respectand principiului disponibilitatii -instanta de fonda analizat si s-a pronuntatin chestiunea nulitatii absolute tinand seama strict de cadrul procesual definit chiar de reclamanti in completarea de actiune in carenulitatea absolutaera fundamentata pe ideea ca STATUL ROMAN,prinOJCVL PRAHOVA,avandut un bun care nu ii apartinea.
Asa cum corect s-a subliniatin considerentele sentintei vanzarea lucrului altuianuconstituiemotiv de nulitate absoluta ci de nulitate relativa,neexistand temeiuri in sprijinulideiipotrivit careia un asemenea act juridic ar fifundamentat pe o cauza ilicita si ar contraveni deci dispozitiilorart. 948 punctul 4 din C.civ.evocate in completarea de actiune.
Este de amintit aiciorientarea dominantaa jurisprudentei si doctrinei in sensulca in cazul unei asemenea vanzarinulitateaare ca tenei eroarea asupracalitatii de proprietar a vanzatorului.
Prin urmare conditiaesentiala acontractului afectata este aceea prevazuta la punctul 2 (iar nu la punctul 4) al art.948din C.proc.civ.: "consimtamantul valabil al partii ce se obliga".
Faptul ca nu exista dispozitii legale care sa le interzicaadevaratilor proprietari, in speta reclamantilor, sa accepte - ipotetic vorbind - vanzarea facuta de OJCVL PRAHOVA si astfel sa acopere motivul de nulitate reprezinta de asemenea un argumenrin sprijimulcalificari acesteia ca nulitate relativa.
Nefiind vorba despreun titlu nul, ci de unul anulabil, instantele auanalizat chestiunea uzucapiuniiin raport cu prevederile alineatuilui 3 , iar nu ale alineatului 2al art. 1897 din C.civ., apreciindca nici parintilorintervenientului si nici lui V.M.nu li se poate imputa in mod seriosnecunostereadeficienteloraplicariiDecretului nr. 92/1950 de catre autoritatile care au legiferat si aplicatmasura nationalizarii.
De asemenea in modjustificatau fost avute in vedere de catre instante prevederile art. 1898 si mai cu seama cele ale art. 1899 alin. 2 din C.civ.prezumandu-se buna credinta a membrilorfamiliei V. in exercitarea posesiei asupra apartamentului ramas in litigiu.
Este de observat in plus ca pretinseleincalcari ale Legii nr. 4/1973 si HCM 880/1973 evocate de recurent se refera laacte si operatiuni de natura administrativaprealabileactului de vanzare sicaror indeplinire sauverificare revenea vanzatorului OJCVL PRAHOVA, iar nu cumparatorilor.
Beneficiind de garantia contra evictiunii care, conform art. 1337din C.civ.. opereaza de drept, in sarcina acestora din urma poate fi retinuta nici macar o eventuala lipsa de diligenţa care, indirect, sa ridice dubii asuprabunei lor credinte in exercitarea posesiei asupra imobilului..
Curtea retine de asemenea ca nu existatemei legal pentru a fi primitacritica recurentilor referitoare la pretinsegreseli pe care instantele le-ar fi facu.
in calcularea termenului de prescriptie achizitiva.
In mod special este de subliniatdin acest punct de vedere lipsa de temeinicie a asertiunii conform careia si ulterior anului 1989reclamantii ar fi fost impiedicati sa actionezein justitie pentru valorificarea drepturilorsusceptibile a fi opuseintervenientului.
Desi motivarea recursului contine o afirmatie referitoare la precedentul periculos pe care solutiile pronuntate in speta l-ar crea in raport cu prevederile Legii nr. 10/2001,nici o alta critica concreta nu afost adusa hotararilor pronuntate in cauza in raport cu legea citata.
Analizand din oficiu acest aspect Curtea constata a si din acest punct de vedere instantele au respectat principiul disponibilitatii luand in considerare cu prioritate declaratiile reclamantilor potrivit carora, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 acestia au solicitat continuarea procesului inceputconform dreptului comun.
Retinand deci ca in cauza nu isi gasesc incidenta nici una dintre dispozitiile art. 304din C.proc.civ., Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1 din acelasi cod in sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursuldeclaratdeR.N.L., N.I.F., A.A., D.S.si D.F.impotriva deciziei civilenr. 91 din 10 septembrie 2001 aCurtii de ApelPloiesti - Sectia civila.
Irevocabila.
Pronunţatăîn şedinţă publică, astăzi 25martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 117/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1134/2001. Civil → |
|---|
