CSJ. Decizia nr. 120/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 120.
Dosar nr.3168/2001
Şedinţa publică din 26 martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. „E. I." S.R.L. Cluj Napoca împotriva deciziei nr.128 din 24 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă recurenta-reclamantă prin consilier juridic G.A., precum şi intimata-pârâtă D.G.M.prin avocat B.V.
Procedura completă.
Consilier juridic G.A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi depune la dosar concluzii scrise.
Avocat B.V. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2000 la Tribunalul Cluj, S.C."E.I."S.R.L. cu sediul în Cluj Napovca a chemat în judecată civilă pe P.M.G.pentru ca în contradictoriu să se constate că antecontractul pe carel-au încheiat la 19 mai 2000 în scopul vânzării cumpărării unor imobile, teren în suprafaţă de 163 m.p. şi trei corpuri de clădire situate în Cluj Napoca str.A.Densuşianu nr.33, numai parţial înmatriculate în C.F., a fost reziliat deplindrept din culpa pârâtei vânzătoare şi ca urmare să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 161.000.000 lei echivalentul în lei a sumei de 7000 USD arvună nerestituită, sub condiţia reactualizării sumei potrivit cursului de schimb leu-dolar de la data plăţii.
Reclamanta a susţinut în esenţă că pârâta s-a angajat prin antecontractul din 19 mai 2000 să îi vândă imobilele menţionate, iar în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în termen de 3 săptămâni de la convenţie, să aducă la îndeplinire în calitate de proprietar toate măsurile şi formalităţile necesare înscrierii în C.F. a două dintre clădirile promise, care nu erau legal evidenţiate şi să se prezinte la sediul societăţii la data de 8 iunie 2000 extrasul de C.F.
S-a pretins însă că pârâta nu şi-a îndeplinit până la termenul stipulat şi nici ulterior obligaţia, astfel încât potrivit clauzelor convenţiei este îndatorată la restituirea sumelor achitate până în momentul desfiinţării de plin drept, conform pactului comisoriu inserat în antecontract.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.Mfostă P. a cerut respingerea acţiunii susţinând că potrivit clauzelor convenţiei, nu datorează restituirea arvunei întrucât nu are culpa pentru neperfectarea contractului, aceasta datorându-se reclamantei care nu şi-a îndeplinit principala obligaţie de plată a preţului, la datele convenite, respectiv 8 iunie 2000 şi 8 august 2000, de care era condiţionată şi întocmirea vânzării în forma autentică.
Prin sentinţa civilă nr.91 din 7 martie 2001 Tribunalul Cluj – Secţia Civilă a respins acţiunea ca nefondată cu consecinţa obligării reclamantei lacheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în cosiderarea probeloradministrate în cauză la cererea părţilor şi a dispoziţiilor art.969,1020-1021 C.civ.în conformitate cu care a procedat la interpretarea convenţiei, că în lipsa unui pretins pact comisoriu valabil şi a culpei pârâtei în neîndeplinirea convenţiei, cum şi a împrejurării că însăşi reclamanta nu şi-aîndeplinit obligaţiile asumate, privind plata preţului , acţiunea nu este fondată.
S-a socotit totodată că obligaţia restituirii avansului pusă sub regimul clauzei penale nu subzistă în sarcina pârâtei care nu are culpa în neperfectarea vânzării.
Sentinţa instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj – Secţia Civilă ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamantă, prin Decizia civilă nr.128 din 24 mai 2001.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de apel referitoare la inadmisibilitatea administrării probei cu martori şi încălcarea dispoziţiilor art.1119 alin.2 din C.civ., precum şi a interpretării greşite a convenţiei în sensul celor stipulate cu preivire la succesiunea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor asumate de părţi, instanţa de apel asocotit la rândul său susţinerile şi respectiv critica adusă hotărârii de către reclamantă ca nefondate.
S-a statuat astfel asupra admisibilităţii probei cu martori întrucât audierea acestora s-a referit numai la împrejurări de fapt exterioare cuprinsului actului scris, privind motivele neîndeplinirii exacte a obligaţiilor de către părţi şi totodată asupra dovedirii culpei exclusive a reclamantei în achitarea preţului în condiţiile şi termenele stipulate, respectiv a sumei de 14.000 USD până la 8 iunie 2000 şi a sumei de 49.000 USD până la 8 august 2000, ceea ce a condus la neperfectarea vânzării.
Invocându-se drept temeiuri de casare dispoziţiile art.304 pct.8 şi pct.7 din C.proc.civ. în sensul interpretării greşite a actului dedus judecăţii şi a motivării insuficiente a soluţiei, hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care în realitate a reiterat o parte din motivele apelului privind inadmisibilitatea probei cu martori şi a nesocotirii dovezilor privind culpa pârâtei în neexecutarea convenţiei în sensul că, aceasta nu a procedat la înscrierea în C.F. a clădirilor neevidenţiate în foaia proprietăţii sale ceea ce ar fi explicat neachitarea preţului.
Recursul nu este fondat.
Cum rezultă din încheierea de şedinţă din 24 ianuarie 2001 a primei instanţe, administrarea probei cu martori nu a fost admisă în contra sau pesteceea ce cuprinde convenţia scrisă sau despre ceea ce s-ar fi zis înainte, în timpul sau dupăîntocmire, ci în scopul examinării valabilităţii înscrisului în condiţiile semnării sale de către mama pârâtei, respectiv a valabilităţii mandatului.
Chiar dacă în declaraţiile martorilor audiaţi s-au consemnat aspecte asupra cărora operează interdicţia prevăzută de art.1191 alin.2 din C.civ., acestea nu au fost valorificate în stabilirea adevărului material rezultat din însăşi interpretarea clauzelor convenţiei în lumina dispoziţiilor art.969 – 977 şi următorii din C.civ. şi din dovezile cu înscrisuri.
Or, în cauză s-a dovedit netăgăduit că reclamanta care trebuia să achite pârâtei în echivalent 14.000 USD „până la 8 iunie 2000 şi 49.000USD până la 8 august 2000"nu şi-a îndeplinit obligaţia în vreme ce pârâta care avea sarcina înmatriculării clădirilor în C.F. în trei săptămâni de lafacerea antecontractului a procedat potrivit sarcinii asumate la 19 august 2000 notificând aceasta reclamantei.
Din cuprinsul înscrisului rezultă că îndeplinirea obligaţiei pârâtei era condiţionată de plata sumelor din preţ în cunatumul şi la datele mai sus menţionate de către reclamantă şi nu invers cum susţine aceasta din urmă că s-ar fi consemnat, ceea ce contravine vădit cuprinsului antecontractului, afirmaţia fiindfalsă.
Aşa fiind conform art.312 C.proc.civ.recursul se va respinge ca nefondat, cu consecinţa obligării recurentei în temeiul art.274 C.proc.civ.la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, pentru instaţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. „E. I." S.R.L. – Cluj Napocaîmpotriva deciziei nr.128 din 24 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 4.988.000 lei către intimata D.G., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1202/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1205/2001. Civil → |
|---|
