CSJ. Decizia nr. 1202/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1202
Dosar nr. 357/2001
Şedinţa publică din 26 martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G.(D.) G.împotriva deciziei nr.124din 21 noiembrie 2000a Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă.
La apelul nominalse prezintă recurenta-reclamantă prin avocat C.M., precum şi intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Buzău şi ConsiliulLocal Buzău, ambii reprezentaţi de consilier juridic A.G..
Procedura completă.
Avocat C.M.solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei tribunalului.
Consilier juridic A.G. solicită respingerea recursului şi depune acte la dosar: Hotărârea nr. 121 din 14 septembrie 2000 a Consiliului Local Buzău, autorizaţia de construire nr. 419 din 8 decembrie 2000, planuri de situaţie privind terenul în litigiu.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.G.(fostă D.) a chemat în judecată Municipiul Buzău prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Buzău solicitând să fie obligaţi să-i retrocedeze suprafaţa de 247,35 m.p. teren situat în intravilanul localităţii, str. Transilvaniei nr. 22 A.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul proprietatea sa, teren în suprafaţă de 247,35 m.p. şi construcţii, dobândit cu act autentic de vânzare-cumpărare transcris la Grefa Tribunalului Buzău sub nr. 769/1950, a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984. Deşi construcţiile au fost demolate, terenul are în prezent aspectul unui teren viran şi, ca urmare, scopul exproprierii nu a fost realizat, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr.33/1994.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii iar în cazul admiterii acesteia, să fie obligat reclamantul la restituirea despăgubirilor, reactualizate, pe care le-a încasat de la expropriator.
Prin sentinţa civilă nr.259 din 19 octombrie 2000, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi la retrocedarea unei suprafeţe de 177,22 m.p. teren, identificat şi delimitat potrivit raportului de expertiză tehnică şi schiţei-anexe, întocmite de expertul numit în cauză. Totodată, a admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat pe reclamantă la restituirea sumei de 483.398 lei, despăgubire reactualizată calculată în raport de suprafaţa de teren expropriată.
S-a reţinut, în motivarea soluţiei pronunţate, că "în scop de utilitate publică a fost utilizată numai suprafaţa de 70,82 m.p., rămânând nefolosită suprafaţa de 177,22 m.p., pentru care nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, în condiţiile legii" (pag. 5 alin. 4 – sentinţă).
Investită cu soluţionarea apelului declarat de pârâţi, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă, l-a admis, prin Decizia nr.124 din 21 noiembrie 2000 şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea şi, prin consecinţă, şi cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că exproprierea a fost motivată de necesitatea construirii unor artere de circulaţie fapt pentru care au fost demolate construcţiile de pe terenul expropriat. Adăugând la aceasta şi faptul că proprietara expropriată a încasat efectiv despăgubiri de la expropriator, rezultă că scopul exproprierii a fost realizat, fiind fără relevanţă existenţa unei porţiuni de teren rămas liber.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că exproprierea imobilului în cauză s-a dispus pentru construirea unei alei de trecere şi a unui trotuar, pentru care expertul tehnic numit în cauză a constatat că a fost necesară doar o porţiune de 70,82 m.p., pentru diferenţa de 177,22 m.p., rămasă liberă, nefiind făcută o nouă declarare de utilitate publică în condiţiile legii. Dimpotrivă, intimaţii-pârâţii au încheiat o convenţie de colaborare cu o firmă străină pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale pe o suprafaţă de 3.000 m.p. teren în care se include şi porţiunea revendicată de reclamantă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 35 din Legea nr.33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţii Unite s-a hotărât, în interesul legii, cu putere obligatorie, că dispoziţiile legale citate sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor imobile expropriate anterior intrării în vigoare a Legii nr.33/1994, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
În cauză, nu se contestă că prin Decretul nr.110/1984, care a vizat o suprafaţă de 62.152,44 m.p. cu construcţii şi împrejmuiri, în scopul realizării în Municipiul Buzău a unui număr de 1.669 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, a fost expropriat şi imobilul reclamantei, constând din teren şi construcţii.
De asemenea, nu se contestă că supraedificatele existente pe teren au fost demolate, că reclamanta a încasat despăgubirile stabilite de expropriator, şi că pe o porţiune din teren au fost construite căi de acces (trotuare de trecere), care -în condiţiile în care nu s-a demonstrat că cele 1.669 apartamente nu au fost construite – reprezintă, (potrivit decretului de expropriere, dotări tehnico-edilitare aferente acestor locuinţe (filele 18 – 19; 25 – 26 – 27 dosar de fond). Acest fapt este demonstrat şi de datele furnizate de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi schiţa-anexă, care amplasează porţiunea de 177,22 m.p. teren între trotuar – la 15 m. distanţă şi teren domeniu public, pe trei laturi, la distanţe de 16,65 m; 13,30 m şi 10 m.
Faţă de cele reţinute, în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de apel că scopul exproprierii a fost realizat, motiv pentru care Decizia pronunţată va fi confirmată, prin respingerea recursului îndreptat împotriva acesteia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.(D.)G. împotriva deciziei nr. 124 din 21 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1249/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 120/2001. Civil → |
|---|
