ICCJ. Decizia nr. 1345/2001. Civil. Expropriere teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1345
Dosar nr. 988/2001
Şedinţa publică de la 22 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10652 din 29 februarie 1996 reclamanţii N.V., R.C.D.X.S. şi M.M.I.M. au chemat în judecată pârâţii Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, RA A.P.P.S. Bucureşti şi Curtea de Conturi a României, solicitând să se constate că Decretul nr. 166 din 13 mai 1960 al fostului prezidiu al Marii Adunări Naţionale a fostei R.P.R. prin care s-a dispus trecerea în patrimoniul statului a terenului proprietatea reclamantelor, în suprafaţă de 268,44 mp situat în Bucureşti, parcela 15, a fost luat cu încălcarea prevederilor Constituţiei şi a dispoziţiilor art. 481 C. proc. civ.
S-a mai solicitat să se constate nelegalitatea măsurii privind trecerea în administrarea Curţii de Conturi a acestui teren iar pârâţii să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie acest teren.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 23500 din 22 iunie 1939 reclamanţii au devenit proprietarii terenului situat în Bucureşti, trecut în evidenţele cadastrale ale Primăriei sectorului 1.
Terenul a fost stăpânit de reclamanţi până în anul 1960, când în mod abuziv au fost deposedaţi, invocându-se Decretul de expropriere nr. 166/1960, republicat, deşi nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv de utilitate publică, care să fi stat la baza preluării şi nici nu s-a realizat conform dispoziţiilor art. 481 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 6 aprilie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevăd o procedură specială pentru restituirea terenurilor expropriate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 59/A din 24 martie 1999 a admis apelul reclamanţilor, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 224/1998 a Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
După reînregistrare, Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1855 din 20 decembrie 1999, a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinându-se că terenul revendicat este cuprins în incinta Curţii de Conturi a României, organ de specialitate al administraţiei publice de stat, situaţie în care potrivit art. I pct. 29 din Legea nr. 213/1998 face parte din domeniul public al statului şi deci nu poate fi revendicat.
Prin decizia civilă nr. 27/A din 19 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantelor.
Apelantele au criticat hotărârea instanţei de fond pentru interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 480 C. civ. în ceea ce le priveşte, în condiţiile în care şi-au dovedit cu actele depuse la dosar, dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că nu se contestă dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului revendicat, dar că acest teren a fost expropriat în 1960 şi pus la dispoziţia Ministerului Forţelor Armate, în prezent fiind în incinta Curţii de Conturi a României, fiind folosit de această instanţă şi de Ministerul Apărării Naţionale.
Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 213/1998, conform cărora terenurile folosite de ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice, fac parte din domeniul public al statului şi nu mai pot fi restituite celor ce le revendică, s-a apreciat că instanţa de fond a stabilit corect situaţiile de fapt deduse judecăţii şi a dat o interpretare corespunzătoare dispoziţiilor legale incidente.
Împotriva deciziei civile nr. 27/A din 19 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, au declarat recurs în termen legal reclamantele N.V., M.M.I.M. şi R.C.D.X.S., criticând-o prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
O primă critică vizează nelegalitatea hotărârii constând în aceea că s-a dat prin greşita interpretare şi aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), respingând acţiunea în revendicare (soluţie menţinută de către instanţa de apel), nefiind aplicabile dispoziţiile art. I pct. 29 din Legea nr. 213/1998, conform cărora bunurile din domeniul public al statului nu pot face obiectul unei cereri în justiţie, în condiţiile în care li se neagă dreptul de proprietate.
Hotărârea este criticată şi pentru faptul că se întemeiază pe greşeli de fapt, ce au rezultat dintr-o interpretare eronată a probelor administrate (art. 304 pct. 11 C. proc. civ.).
Astfel, se susţine că printr-o interpretare corectă a legii s-ar fi ajuns la o altă concluzie decât aceea că pe terenul în litigiu este o construcţie subterană de „interes naţional” aşa cum a susţinut Curtea de Conturi a României.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin hotărârea recurată s-a dat o corectă interpretare a dispoziţiilor legale privitor la situaţia juridică a terenului în litigiu.
Prin Decretul nr. 166/1960 terenul a fost expropriat pentru motive de utilitate publică şi în prezent face parte din domeniul public, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din Constituţie şi al Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 „domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie şi din cele stabilite în anexa, care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sunt de uz sau interes public ori sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”.
În art. I pct. 29 din Legea nr. 213/1998 se arată că fac parte din domeniul public al statului şi nu pot fi revendicate terenurile şi clădirile în care Îşi desfăşoară activitatea ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate.
Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlamentul României şi prin urmare, imobilul din litigiu face parte din domeniul public, iar obiectivul militar special este şi el de utilitate publică, aflat în proprietatea Ministerului de Interne în urma trecerii unităţilor militare de Protecţie Civilă de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul de Interne prin O.G. nr. 176 din 26 octombrie 2000.
Instanţa a ţinut cont de adresa nr. A/1438 din 19 aprilie 1996 prin care Comandamentul Protecţiei Civile, bazându-se pe documentele existente în arhivele Direcţiei Construcţii şi Drumuri Militare a Ministerului Apărării Naţionale atestă existenţa unui obiectiv special cu caracter secret ce are o parte din utilităţi sub suprafaţa de teren revendicată.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., avându-se în vedere că prin O.U.G. nr. 138/2000 acest text a fost abrogat nu mai poate face obiectul controlului judiciar.
Faţă de toate aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamante, menţinându-se ca legală şi temeinică decizia civilă nr. 27/A din 19 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantele M.M.I.M. şi R.C.D.X.S., în nume propriu şi ca succesoare a reclamantei N.V., decedată, împotriva deciziei nr. 27/A din 19 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 1752/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5633/2001. Civil. Revendicare - Decretul... → |
|---|
