CSJ. Decizia nr. 1752/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA nr. 1752
Dosar nr.
3282
/
2001
Şedinţa publică de la 5 mai 2003
In sedinta publica de la 1 aprilie 2003 au avut loc dezbaterile asupra recursului pe care paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE (prin DGFP Mehedinti si Administratia Financiara Drobeta Turnu Severin) l-a declarat, in calitate de reprezentant al STATULUI ROMAN, impotriva deciziei nr. 123 din 19 iunie 2001 pronuntate de Curtea de Apel Craiova - Sectia civila.
Pronuntarea asupra recursului a fost amanata succesiv la 14 aprilie 2003 si apoi la 5 mai 2003, continutul dezbaterilor si amanarile de pronuntare fiind consemnate in incheierile de la 1 aprilie 2003 si 14 aprilie 2003.
Deliberand asupra recursului
CURTEA
retine urmatoarele:
Prin actiunea formulata la 8 ianuarie 1999 reclamantii C.I., C. I.si S.M. au chemat in judecta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TURNU SEVERIN , RA L. TR. SEVERIN, SC “C. SA - Tr. Severin precum si STATUL ROMAN reprezentat prin DIRECTIA FINANTELOR PUBLICE MEHEDINTI solicitand ca acesti parati sa fie obligati sa le “retrocedeze in proprietate si posesie terenul in suprafata de 1085,31 mp situat in Tr. Severin str. Panduri nr. 15” si sa le platesca despagubiori corespunzatoare contravalorii constructiei care a existat pe teren si a fost demolata abuziv.
In motivarea actiunii - care a fost initial inregistrata pe rolul Judecatoriei Drobeta Turnu Severin cu numarul de dosar 1261/1999 - s-a sustinut in esenta ca, in anul 1950, imobilul compus din teren si constructie a fost preluat in mod abuziv de catre autoritatile Statului Roman cu incalcarea dreptului de proprietate avut de I.C., tatal reclamantilor.
S-a mentionat de asemenea ca proprietarul initial al imobilului a decedat la 1 februarie 1968 si ca reclamantii au formulat actiunea in calitate de mostenitori ai acestuia.
Prin sentinta nr. 4568 pronuntata la 12 mai 1999 instanta astfel sesizata a declinat competenta de solutioane a actiunii la Tribunalul Mehedinti unde cauza a fost reinregistrata cu numarul de dosar 4348/1999.
Prin Sentinta civila nr. 165 pronuntata la 8 iulie 1999 Sectia civila a Tribunalului Mehedinti a respins actiunea in ceea ce ii privea pe paratii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TURNU SEVERIN, , RA L. DROBETA TURNU SEVERIN si STATUL ROMAN reprezentat prin DIRECTIA FINANTELOR PUBLICE MEHEDINTI si a admis-o in parte fata de parata SC “C.”S.A pe care a obligat-o sa plateasca reclamantilor 168 312 237 lei reprezentand contravaloarea constructiei precum si 800 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In urma admiterii apelului facut pe de-o parte de reclamanti, iar pe de alta de parata SC C. SA aceasta sentinta a fost desfiintata prin decizia nr. 21 din 21 februarie 2000 pronuntata de catre Curtea de Apel Craiova - sectia civila in dosarul nr. 782/CIV/2000, apreciindu-se ca in cauza trebuia introdus si FONDUL PROPRIETATII DE STAT (FPS).
In consecinta cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante de fond unde a fost inregistrata cu numarul de dosar 4772/2000, iar la 6 noiembrie 2000 SC “C.”SA a formulat o petitie intitulata “intampinare si cerere de chemare in garantie” prin care a solicitat in principal respingerea actiunii in ceea ce o priveste, iar in subsidiar obligarea FONDULUI PROPRIETATII DE STAT la plata despagubirilor solicitate de reclamanti.
Ulterior formularii acestei cereri FONDUL PROPRIETATII DE STAT a fost reorganizat ca AUTORITATE PENTRU PRIVATIZARE SI ADMINISTRARE A PARTICIPATIILOR STATULUI (APAPS), aceasta participand in continuare - cu noua titulatura - la judecarea cauzei in calitatea initiala de chemata in garantie.
Prin sentinta civila nr. 16 pronuntata la 9 februarie 2001 Sectia civila a Tribunalului Mehedinti a admis actiunea in sensul obligarii STATULUI ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR si respectiv prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE (DGFP) Mehedinti (“ca reprezentant al Ministerului Finantelor in jud. Mehedinti”) sa plateasca reclamantilor 310 411 978 lei cu titlu de despagubiri precum si cheltuieli de judecata in valoare de 1 300 000 lei.
Totodata actiunea a fost respinsa in ceea ce ii priveste pe ceilalti parati, cererea de chemare in garantie fiind de asemenea respinsa.
Apelul facut ulterior impotriva acestei sentinte de MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin reprezentantii sai in teritoriu DGFP Mehedinti si Administratia Financiara Dr. Tr. Severin a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 123 pronuntata de Sectia civila a Curtii de Apel Craiova in dosarul nr. 4316/CIV/2001.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut ca solutionarea cauzei in fond de catre instanta de trimitere s-a facut “in contradictoriu cu institutia publica implicata in privatizarea SC “C.” SA - Tunrnu Severin” conform indrumarii data prin decizia de casare, apreciindu-se ca nu este fondata critica apelantului referitoare la nerespectarea aceia hotararii.
S-a mai retinut ca nu este justificata nici critica adusa solutiei de obligare a STATULUI ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE la plata despagubirilor cuvenite reclamantilor cu corolarul exonerarii de la aceeasi obligatie a SC “C.” SA si a celorlalti parati
In acest sens s-a subliniat ca solutia primei instante se impunea deoarece “statul este cel care, in mod abuziv, a preluat imobilele de la autorul reclamantilor , atunci cand acesta a fost deportat impreuna cu intreaga sa familie si tot statul prin organele sale locale a dispus instrainarea lui catre SC “C.”SA Tr. Severin”.
La 19 iulie 2001 impotriva deciziei astfel pronuntate a fost declarat un recurs de catre STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE .
Ulterior dosarul cauzei impreuna cu acest recurs - declarat prin reprezentantii din teritoriu ai DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICF DFP Mehedinti si Administratia Financiara Drobeta Turnu Severin - au fost inregistrate pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul 3282/2001.
In motivarea recursului s-a afirmat ca hotararile pronuntate in fond dupa casare si apoi in apel au fost date cu incalcarea esentiala a legii “intrucat ambele instante au retinut in mod eronat ca dispozitiile Legii nr. 99/1999 nu au aplicabilitate in acest litigiu”.
Dezvoltand aceasta critica recurentul a afirmat ca “la cap.V(1) al acestei legi [ nr. 99/1999] se reglementeaza situatia unor imobile detinute de societati comerciale ce au facut obiectul privatizarii, ceea ce se intampla si in cazul de fata, cand SC “C.” SA Drobeta Turnu Severin a preluat casa si terenul reclamantilor, casa a demolat-o, iar pe teren a construit spatii de productie”.
S-a subliniat totodata de catre recurent ca in realitate dispozitiile legale amintite au caracter de “lege speciala [care] deroga de la legea generala” aplicandu-se “in mod imperativ”
In acest context s-a relevat ca obligatia de plata a despagubirilor tebuia sa revina “detinatorului privat al imobilului” adica SC “C.” SA, societate comerciala care era la randul sau indreptatita sa “deconteze” respectivele sume in sarcina chematei in garantie.
In alta ordine de idei s-a afirmat ca neaplicarea prevederilor legale mentionate echivaleaza cu o ignorare a indrumarilor pe care initial Curtea de Apel Craiova le daduse in acelasi sens prin decizia de casare pronuntata in cauza.
In legatura cu criticile astfel formulate s-a sustinut ca ele ar reprezenta “motive de recurs prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 4 C.proc.civ.” afirmatie care se impune a fi insa corectata conform art. 306 alin. ultim din C.proc.civ..
Referitor la aceasta chestiune Curtea are in vedere ca toate criticile mentionate vizeaza exclusiv imprejurari care corespund sub aspect formal dispozitiilor art. 304 punctul 9 din C.proc.civ. , iar in cuprinsul recursului sunt mai multe referiri la “incalcarea si aplicarea gresita a legii”.
In acest context indicarea punctului 4, iar nu a punctului 9 al art. 304 din C. proc. civ. reprezinta in mod vadit o eroare materiala
In legatura cu recursul declarat in cauza intimatii-reclamanti C.I., C.I. si S.M.au pus concluzii de respingere sublinind ca in speta dreptul lor de a fi despagubiti in calitatea de succesori ai proprietarului legitim nu a fost contestat de catre nici unul dintre parati.
Au afirmat de asemenea ca obligarea STATULUI ROMAN la plata despagubirilor este justificata in conditiile in care exproprierea abuziva a intervenit in anul 1951 cand nu existau nici parata SC “C.”SA si nici FPS.
In sensul aratat intimatii-reclamanti au formulat succesiv doua intampinari depuse in dosarul cauzei la 6 februarie 2002 si 11 februarie 2002.
La randul lor intimatele-parate APAPS (fosta FPS) si SC “C.”SA au solicitat, pentru considerente similare, respingerea recursului, ultima dintre ele formuland si o intampinare.
In ceea ce ii priveste intimatii parati CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN si RA “L.” DROBETA TURNU SEVERIN nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor la recursul declarat in cauza.
Recursul este fondat.
Curtea are in vedere in acest sens ca potrivit art. 25 alin. 2 teza ultima din Decretul 31/1954 prerogativa conferita MINISTERUL FINANTELOR de a reprezenta STATUL ROMAN in rapoturile patrimoniale are o aplicabilitate limitata, neoperand in “cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop”.
Referirea recurentului la anumite dispozitii legale care ar fi fost incalcate are in vedere tocmai existenta, in respectivele reglementari, a altor modalitati de reprezentare a intereselor patrimoniale ale statului.
Este de observat insa ca prevederi legale evocate de recurent nu au fost suficient de precis indicate de catre acesta, in realitate ele regasindu-se in Capitolul V1 al OUG nr. 88/1997 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 99/1999.
Relevante in speta sunt in special dispozitiile art. 324 alineatele 1, 4 si 5 din actul normativ mentionat care consacra pe de-o parte posibilitatea ca persoanele care au fost abuziv lipsite de dreptul lor de proprietate imobiliara sa fie despagubite - de catre societatile comerciale privatizate in al caror patrimoniu sunt evidentiate respectivele bunuri - prin plata unui echivalent banesc.
Aceleasi texte de lege consacra obligatia “institutiilor publice implicate” in operatiunea de privatizare de a plati “direct” fostului proprietar suma stabilita in favoarea acestuia pin hotarare judecatoreasca.
Este de asemenea de observat ca atat instanta care a judecat cauza in fond dupa casare cat si cea care a pronuntat decizia recurata au considerat ca aceste prevederi legale nu si-ar avea aplicarea in speta fara a aduce insa argumente de drept in sprijinul unei astfel de interpretari.
In acest sens cele doua instante au avut in vedere exclusiv necesitatea asigurarii unei solutionari echitabile prin atragerea rapunderii patrimoniale a STATULUI ROMAN ca o consecinta a preluarii abuzive de catre acesta a imobilului ajuns in cele din urma, ca efect al privatizarii, in proprietatea paratei SC “C.” SA.
Chiar si acest rationament este insa deficitar deoarece face abstractie de imprejurarea ca responsabilitatile de ordin patrimonial ale STATULUI ROMAN se regasesc si in unele dintre prerogativele conferite nu MINISTERULUI FINANTELOR ci altor autoritati, ca de exemplu celei cu atributii in domeniul privatizarii.
Ca este asa o demonstreaza de altfel si titulaturile succesive pe care aceasta autoritate le-a avut (FONDUL PROPRIETATII DE STAT si respectiv AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI ).
Curtea retine deci ca nu au existat temeiuri legitime pentru ca instantele sa faca abstractie de prevederile mai sus citate in conditiile in care acestea constituiau, asa cum corect s-a sustinut de recurenta, o norma speciala, iar SC “C.” SA si APAPS (fosta FPS) au figurat in cauza, prima in calitate de parata in actiunea introductiva, iar cea de-a doua ca urmare a chemarii sale in garantie, conform indrumarilor date prin decizia de casare.
Referitor la acest ultim aspect apare de asemenea justificata si critica conform careia hotararile pronuntate ulterior casarii cu trimitere contravin si dispozitiilor art. 315 alin. 1 din C.proc.civ.
Avand deci in vedere ca decizia atacata, ca si sentinta care a precedat-o, sunt pronuntate cu incalcarea unor dispozitii legale si cu aplicarea gresita a altora Curtea consta ca acestea intra sub incidenta art. 304 punctul 9 din C.proc.civ.
Este de asemenea de observat in considerentele deciziei recurate nu exista o motivare specifica a solutiei referitoare la AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE SI ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI motivare care s-ar fi impus in conditiile in care APAPS a figurat in cauza in calitate de chemata in garantie, neputandu-se deci numara printre “ceilalti parati” mentionati generic de catre instanta de apel.
Sub acest aspect este deficitara si motivarea hotararii date de catre instanta care a judecat cauza in fond dupa casare intrucat obligatiile autoritatii administrative cu atributii in materie de privatizare nu au fost analizate distict ci exclusiv in raport cu solutia de respingere a actiunii in ceea ce o priveste pe parata SC “C.”SA.
Asa fiind urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 -3 si art. 313 din C.proc.civ. sa fie admis recursul si sa se dispuna casarea respectivei deciizii ca si a sentuintei care a precedat-o cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instanta in vederea rejudecarii actiunii.
Conform art. 315 din C.proc.civ. instanta de trimitere urmeaza a analiza distinct atat actiunea cat si cererea de chemare in garantie tinand seama ca in cauza isi gasesc o deplina aplicare dispozitiile art. 324 alineatele 1, 4 si 5 din Capitolul V1 al OUG nr. 88/1997 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 99/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de catre paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE (prin DGFP Mehedinti si Administratia Financiara Drobeta Turnu Severin) in calitate de reprezentant al STATULUI ROMAN impotriva deciziei civile nr. 123 din 19 iunie 2001 pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia civila.
Caseaza decizia recurata precum si si sentinta civila nr. . 16 din 9 februarie 2001 pronuntata de catre Tribunalului Mehedinti - Sectia civila si trimite cauza spre rejudeare aceluisi tribunal.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2003.
| ← Acţiune in revendicare. Imobil cumpărat de autorul reclamantei... | ICCJ. Decizia nr. 1345/2001. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
|---|
