CSJ. Decizia nr. 1407/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1407Dosar nr.5065/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M.I.împotriva deciziei nr.97 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: recurentul-reclamant M.I.reprezentat de avocat L.V.T., lipsind intimata-pârâtă Redacţia Cotidianului „Prima Oră" – Timişoara.
Procedura completă.
Avocat L.V.T. solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art.304 pct.7,9 şi 10 C.proc.civ.şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant şi desfiinţarea sentinţei nr.20/PI din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului Timiş – Secţia civilă, iar pe fond, admiterea acţiunii reclamantului aşa cum a fost formulată.
CURTEA
Asuprarecursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
ReclamantulM.I.a chemat în judecată pe pârâta Redacţia cotidianului„Prima Oră"dinTimişoarapentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 3.000.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că prin două articole publicate la datele de 30 martie 2000 şi 8 aprilie 2000, la rubrica „După ureche", i-a fost deteriorată imaginea publică, prin aceea că, în mod nereal s-a făcut referire la rudenia sa cu un oarecare patron şi la pretinsa sa intervenţie în acţiunea poliţiei finalizată prin arestarea inspectorului de finanţe I.N.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Timiş – secţia civilă a pronunţat sentinţa nr.20/PI din 17 ianuarie 2001, prin care, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins, prin Decizia nr.97 din 6 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii adeclarat recurs reclamantul, invocând prevederile art.304 pct.7,9 şi 10 din C.proc.civ.şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a făcut confuzie între răspunderea penală şi cea civilă delictuală, că a fost făcută o greşită aplicareale prevederilor art.998 şi 999 din C.civ., că prin cuprinsul articolelor la care s-a referit în motivarea acţiunii i-a fost atinsă demnitatea,onoarea, prestigiul profesionalşi că instanţa a omis a se pronunţa asupra cererii privind administrarea probei testimoniale.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel, nu s-a referit decât laneîndeplinirea condiţiilor necesare pentru a putea fi atrasă, răspunderea civilă delictuală, iar nu şi la cea penală, cum susţine recurentul.
În ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de apel cu privire la proba testimonială , se constată că o atare probă nu se impunea a fi administrată pentru justa soluţionare a cauzei.
Referitor la motivul de recurs ce vizează fondul cauzei, în mod corect au stabilit instanţele că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.998 şi 999 C.civ., pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei, deoarece, prin cele două articole precizate de reclamant în acţiune nu i-a fost ştirbită reputaţia, printr-o atingere adusă onoarei sau demnităţii acestuia, ci doar, a fostinsinuată eventuala sa participare la o acţiune a poliţiei.
În consecinţă, în cauză neexistînd nici unul din motivele de casare prevăzute în art.304 din C.proc.civ., în limitacriticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I.împotriva deciziei civile nr.97 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1409/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1408/2001. Civil → |
|---|
