CSJ. Decizia nr. 1446/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1446Dosar nr.3431/2001
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A.A.M.împotriva deciziei civile nr.255 A din17 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant A.A.M.reprezentat de avocat V.M.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat de consilier juridic O.O.
Procedura completă.
Se referăcă părţile nu au depus actele la care au fost obligate prin dispoziţiile încheierii de şedinţă din 30.10.2002.
Curtea a acordat cuvântul părţilor asupra aspectului invocat.
Avocat V.M.a învederat că deşi a depus toate diligenţele nu a reuşit să intre în posesia înscrisurilor cerute, privind dovada proprietăţii autoarei, care se pot obţine numai de la arhivele statului.
Consilier juridic O.O. a arătat că în arhiva instituţiei pe care o reprezintă nu se află dovada comunicării deciziei administrative nr.831/17.05.1983.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului.
Avocat V.M.a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia.
Consilierul juridic O.O. a solicitat respingerea recursului.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dindosar, constată următoarele:
Reclamantul A.A.M.a chemat înjudecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând anularea deciziei nr.831 din 17.05.1983 emisă în baza Decretului nr.223/1974 şi retrocedarea cotei părţi indivize din imobilul situat în str.Pop de Băseşti nr.57, sector 2.
În motivarea cererii sale a arătat căîn anul1982 a plecat în străinătate iar fostul Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti prin Decizia nr.831 din 17.05.1983 emisă în baza Decretului nr.223/1974 a dispus trecerea în patrimoniul statului fără plată a cotei indivize de ½ din imobilul situat la adresa sus menţionată împreună cu terenul în suprafaţă de 63 mp. Reclamantul a considerat acest decret abuziv şi a solicitat anularea tuturor actelor prin careimobilul a trecut în patrimoniul statului.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă prin sentinţa civilă nr.1302 din 5.12.2000 a admis cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: reclamantul a dobândit în proprietate în cota de ½ imobilul situat în Bucureşti, str.Pop de Băseşti nr.57, sector 2 prin moştenire de la defuncta I.M., ca legatar în baza testamentului autentificat sub nr.14038/1970 de notariatul de Stat sector 2 alături de A.A.D., tot cu o cotă de ½; aceasta din urmă a vândut cota sa soţilor P.M.şi E.C.în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5480/211.04.1987 de Notariatul de Stat al sectorului 2; prin Decizia administrativă nr.831 din 17.05.1983, emisă în baza Decretului nr.223/1974, cota reclamantului de ½ din imobil a trecut fără plată în proprietatea statului începând cu 5.06.1982. Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa a considerat că titlul statului este nul înraport de împrejurarea că Decizia administrativă de preluare a imobilului nu a fost niciodată comunicată, astfel încât nu şi-a produs efectele juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti care a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie vizând următoarele aspecte: lipsa calităţii sale procesuale pasive şi faptul că Decizia administrativă a fost corect emisă, iar necomunicarea acesteia nu-i afecta valabilitatea.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă prin Decizia nr.255 A din 17 mai 2001 a admis apelul şi a schimbat sentinţa civilă apelată în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, reţinând ca întemeiată critica formulată prin al doilea motiv de casare.
Instanţa de apel a apreciat că organele administrative nu erau abilitate să facă proceduri cu caracter de extraneitate, chiar dacă s-ar fi cunoscut noul domiciliu al intimatului-reclamant, plecat din ţară în anul 1982. De asemenea nici comunicarea deciziei la domiciliul din ţară nu ar fi avut relevanţă dat fiind că reclamantul nu mai avea cum să-şi exercite opţiunea de a ataca actul administrativ, nefiind în ţară.
Reclamantul A.A.M.a atacat cu recurs Decizia pronunţată în apel arătând că obligativitatea comunicării deciziei era o dispoziţie imperativă a chiar Decretului nr.223/1974, care nu a fost respectată, astfel încât nu şi-a putut produce efectele.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Se constată în primul rând că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită.
Astfel nu au fost administrate dovezi în ceeea ce priveşte titlul de proprietate al reclamantului asupra imobiluluiîn litigiu. Din înscrisurile cauzei rezultă că reclamantul a moştenit împreună cu A.A.D., în cota indiviză de ½ fiecare, imobilul în litigiu, prinmoştenire testamentară de la mătuşa lor I.M..
În raport de prevederile art.1169 C.civ.reclamantul avea obligaţia de a-şi dovedi dreptul pretins iar instanţa potrivit dispoziţiilor art.129 alin.(4) C.proc.civ. trebuia să pretindă acestuia lămuririle necesare soluţionării cererii sale.
Din materialul probator nu rezultă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului al autoarei reclamantului I.M.. Totodată se reţine că în anul 1987 A.A.D. a vândut cota sa indiviză de ½ din apartament cumpărătorilor P.M.şi E.C. împrejurare din care reiese cu evidenţă, înlipsa altor dovezi, că între copărtaşi nu s-a produs ieşirea dinindiviziune, aspect ignorat de instanţe şi omis a fi pus îndiscuţia părţilor.
Pe de altă parte probatoriul este incomplet şi privitor la dovezile de comunicare ale deciziei administrative, în raport de care se poate aprecia modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului, cu titlu sau fără titlu, chestiune asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
În conformitate cu art.2 alin.2 din Decretul nr.223/1974 construcţiile ce aparţineau persoanelor care au plecat în mod fraudulos din ţară sau care, fiind plecate în străinătate nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în ţară, treceau fără plată în proprietatea statului prin, potrivit art.4 din acelaşi act normativ, Decizia comitetului executiv al consiliului popularjudeţean sau al Municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială erau situate bunurile.
Prinurmare în temeiul dispoziţiilor mai sus menţionate imobilul trecea în proprietateastatului prin Decizia emisă de organul administrativ competent şi nu prin efectul legii,ceea ce îi conferă un caracter constitutiv de drepturi.
Pentru ca actul administrativ să producă efecte juridice faţă de proprietarul aflat într-una din situaţiile reglementate de art.2 alin.3 din Decretul nr.223/1974 şi pentru ca dreptul de proprietate să treacă dinpatrimoniul acestuia în patrimoniul statului se impunea efectuarea comunicării, aşa cum rezultă din disp.art.4 (2) din decretul menţionat.
Din acest punct de vedere nu prezintă relevanţă pe de o parte împrejurarea că proprietarul nu se mai afla în ţară iar pe de altă parte, că nu a anunţat noua sa adresă dinstrăinătate organelor administrative însărcinate să comunice Decizia, acesta având obligaţia de a o comunica cel puţin la ultimul domiciliu cunoscut, respectiv să procedeze, dacă era cazul, conf.art.95 C.proc.civ.
Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art.315 C.proc.civ., recursul va fi admis, hotărârile pronunţate casate şi cauza trimisăsprerejudecareinstanţeidefondurmândcaaceastaprin suplimentarea probelor să clarifice toate chestiunile de fapt şi de drept necesare pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul A.A.M. împotriva deciziei civile nr.255 A din 17.05.2001 a Curţii de Apel Bucureşti–Secţia a III-a civilă.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa civilă nr.1302 din 15.12.2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă căreia îi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 144/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1447/2001. Civil → |
|---|
