CSJ. Decizia nr. 1497/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMă DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1497DOSAR NR.5725/2001
Şedinţa publică din 11 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R.V.împotriva deciziei nr.109 din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant R.V., reprezentat de avocat R.I., lipsind intimatul S.M..
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a cordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Avocat R.I. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr.109 din 22 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă şi trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantul R.V., Curţii de Apel Ploieşti, invederând că apelul a fost soluţionat cu încălcarea regulilor referitoare la îndeplinirea legală a procedurii de citare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iunie 2000, R.V.a chemat în judecată pe S.M. pentru declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 14 februarie 1999, cu consecinţa obligării pârâtului să-i restituie autoturismul care a format obiectul înstrăinării sau contravaloarea acestuia şi să-i plătească lipsa de folosinţă, iar, în ipoteza restituirii în natură, costul reparaţiilor necesare pentru aducerea bunului în starea de întrebuinţare avută la data încheierii convenţiei.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate că este proprietarul bunului în litigiu.
TribunalulPrahova,Secţiacivilă,prinSentinţa nr.117din30 aprilie 2001, a respins, ca nefondată acţiunea şi a anulat, ca netimbrată, cererea reconvenţională.
Curteade ApelPloieşti,Secţia civilă,prinDecizia nr.109 din22 octombrie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantului, cu motivarea că deşi a fost citat în proces cu menţiunea de a depune nota de timbraj, necesară fixării taxelor de timbru legal datorate, a lipsit la judecată şi nu s-a conformat obligaţiei menţionate, sancţionată cu nulitatea cererii de apel conform art.20 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5 şi 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă că, nefiind citat şi încunoştiinţat asupra cuantumului taxelor de timbru datorate, instanţa de apel a violat dispoziţiile art.85 C.proc.civ. şi art.20 din Legea nr.146/1997. În consecinţă a solicitat reformarea deciziei atacate.
Recursul este întemeiat.
Art.31 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru obligă instanţele să încunoştiinţeze părţile, odată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acţiunileşi cererile au fost trimise prin poştă (alin.1). Într-o asemenea situaţie, dacă acţiunile sau cererile nu cuprind datele şi documentaţia necesară caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care să rezulte plata acelora, instanţele judecătoreşti stabilesc termenul de judecată şi comunică părţilor, odată cu citarea, şi obligaţiile în legătură cu taxa judiciară de timbru ce trebuie îndeplinite până la termenul de judecată, sub sancţiunea anulăriicererii sau acţiunii (alin.2).
Rezultă că aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale, implică regulata citare a părţilor, în condiţiile art.85 şi urm. C.proc.civ..
Or, în speţă, instanţa de apel, deşi a dat curs normelor legale arătate, totuşi n-a observat că procedura de citare a reclamantului, pentru termenul de judecată când a fost pronunţată soluţia atacată, era viciată. Respectiv, dovada de îndeplinire a procedurii (fila 6 dosar apel) nu indică pe care uşă (a locuinţei sau clădirii) a fost afişată citaţia, iar motivul afişării este dualist, întrucât arată atât că destinatarul „a fost găsit dar nu voieşte să primească citaţia" cât şi împrejurarea că „nici o persoană n-a fost găsită".
Cum asemenea neregularităţi sunt sancţionate, potrivit art.100 alin.3 C.proc.civ., cu nulitatea absolută a actului de procedură, se constată că, practic, reclamantul n-a fost încunoştiinţat asupra obligaţiilor de plată a taxei judiciare de timbru şi că sancţiunea prevăzută de art.20 din Legea nr.146/1997, aplicată de instanţa de apel, era inoperantă.
În consecinţă, se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru a judeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.V.împotriva deciziei 109 din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 156/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1496/2001. Civil → |
|---|
