CSJ. Decizia nr. 156/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 156
Dosar nr. 2310/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 iunie 1998 la Judecătoria Focşani, în dosarul nr. 4967/1998, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâţii Primăria comunei Vârteşcoiu, Prefectura judeţului Vrancea şi R. Odobeşti – Vrancea, solicitând ca pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul, teren şi construcţii, cu întregul inventar, situat în comuna Vârteşcoiu, preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949 de la fostul proprietar M.M.A., tatăl său; în drept se invocă prevederile art. 480 C. civ.
Reclamantul, prin cererea înregistrată la 12 iunie 1998 în dosarul nr. 4964/1998 al Judecătoriei Focşani, a chemat în judecată pârâţii Primăria comunei Vârteşcoiu, Prefectura judeţului Vrancea şi R. Odobeşti – Vrancea, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul, teren şi construcţii cu întregul inventar, situat în comuna Vârteşcoiu, preluat de stat prin Decretul nr. 83/1949 de la defuncta M.S.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 480 C. civ.
Prin sentinţele civile nr. 6401 şi nr. 6403 din 22 octombrie, Judecătoria Focşani a declinat competenţa soluţionării ambelor acţiuni în favoarea Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Cauzele s-au înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 5061/1998 şi nr. 5062/1998, iar prin încheierea din 23 martie 2000, în baza art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 192 din 6 iulie 2000 s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi pârâta S.C. R. S.A. Odobeşti a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 6.838 mp situat în punctul Râmniceanca cu construcţiile arătate, suprafaţa de 3.754 mp situat în punctul Crama Mătăsarului cu construcţiile menţionate şi suprafaţa de 8.035 mp situat în punctul Crama Stroici cu construcţii specificate în dispozitivul sentinţei, toate situate în comuna Vârteşcoiu, judeţul Vrancea.
S-a precizat în dispozitiv că la punerea în posesie se vor avea în vedere schiţele-anexă la raportul de expertiză întocmit de V.S.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată împotriva Primăriei Vârteşcoiu şi Prefecturii judeţului Vrancea.
Pârâta S.C. R. S.A. Odobeşti a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul este unicul moştenitor al defuncţilor M.M.A., decedat la 21 aprilie 1978, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 652 din 14 iulie 1978, precum şi al defunctei M.S., decedată la 9 septembrie 1950, fapt atestat de adresa nr. 363 din 16 ianuarie 1962 a notariatului de Stat al raionului Tudor Vladimirescu.
Defuncţii, autori ai reclamantului, au avut în proprietate imobile, construcţii şi terenuri, pe raza comunei Vârteşcoiu, deţinute în prezent de pârâta S.C. R. S.A. Odobeşti şi care au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 83/1949 în mod nelegal, fiind un act normativ de expropriere, fără plata despăgubirilor.
Expertiza tehnică efectuată a identificat imobilele, iar pârâta a recunoscut că ele au aparţinut autorilor reclamantului şi că au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949.
În temeiul art. 480 C. civ. s-a admis acţiunea faţă de pârâta S.C. R. S.A. şi s-a respins faţă de ceilalţi doi pârâţi care nu deţin imobilele.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. R. S.A. Odobeşti.
Hotărârea atacată, susţine apelanta, este nelegală şi netemeinică.
Raportul de expertiză tehnică, care a stat la baza hotărârii pronunţate, conţine erori, semnalate de apelant instanţei prin obiecţiunile depuse la dosar şi în mod nejustificat respinse de instanţă, care a respins şi proba cu martori şi cercetarea locală, solicitate de apelant.
Se solicită admiterea apelului şi încuviinţarea administrării probelor cerute la prima instanţă.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin Decizia civilă nr. 117/A din 21 decembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Se arată în motivarea soluţiei că obiecţiunile la expertiza tehnică, formulate de apelantă, erau enunţate în general, fără referiri concrete, unele dintre obiecţiuni erau cereri; cum era aceea a evaluării imobilelor, care nu aveau legătură cu obiectul cauzei.
În termen legal, pârâta S.C. R. S.A. a introdus recurs împotriva deciziei pronunţate în apel.
Recurentul critică instanţa de apel pentru refuzul de a dispune refacerea expertizei tehnice, care să dea răspuns obiecţiunilor formulate şi să îndrepte erorile existente în raportul de expertiză, semnalate de recurent.
De asemenea, arată recurentul, considerentele sentinţei şi unele constatări ale raportului de expertiză creează confuzie. Astfel, în motivarea hotărârii instanţei de fond se reţine că i se vor lăsa reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilele care au aparţinut celor doi defuncţi, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză, cu excepţia construcţiilor noi care aparţin pârâtei. În raportul de expertiză se regăsesc trei categorii de imobile identificate pe teren: construcţii noi, construcţii vechi şi alte construcţii, fără nici o specificare, care însă au fost incluse în categoria celor care au aparţinut autorilor reclamantului.
Se mai arată că, respinsă fiind cererea de refacere a expertizei prin examinarea obiecţiunilor, recurenta a solicitat probele cu martori şi cercetarea locală, care, de asemenea, au fost nejustificat respinse.
Recurentul solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul pârâtei este fondat şi se va admite pentru considerentele ce se vor expune.
La solicitarea intimatului-reclamant s-a admis proba cu expertiză tehnică pentru identificarea imobilelor (teren şi construcţii) pretinse prin cererea de chemare în judecată.
După efectuarea raportului de expertiză, reprezentantul recurentei a formulat obiecţiuni la lucrarea depusă, solicitând completarea raportului de expertiză, conform cererii prezentate la termenul din 8 iunie 2000.
Instanţa a respins cererea recurentei cu motivarea, cuprinsă în încheierea de şedinţă din 8 iunie 2000, că imobilele au fost identificate separat, în dreptul fiecărei construcţii s-a făcut menţiunea dacă este nouă sau veche şi prin expertiză s-a delimitat terenul fiecărei clădiri.
La termenul următor de judecată, instanţa de apel a respins cererea recurentei pentru suplimentarea probaţiunii, prin cercetare locală şi audierea unui martor.
Din verificarea raportului de expertiză tehnică rezultă că menţiunea „veche" sau „nouă" nu apare la fiecare clădire evidenţiată, sunt enunţate construcţii fără încadrarea lor în categoria construcţiilor noi sau vechi, delimitare importantă, întrucât obiectul acţiunii în revendicare introdusă de intimatul-reclamant îl constituie numai construcţiile vechi, edificate anterior perioadei 1948-1950, care au aparţinut proprietarilor pe care îi moşteneşte intimatul-reclamant.
Aceasta cu atât mai mult că instanţa, în considerentele sentinţei, precizează că vor reveni intimatului-reclamant imobilele care au aparţinut celor doi defuncţi, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză, cu excepţia construcţiilor noi, care aparţin recurentei-pârâte.
Pentru elucidarea acestui aspect, decisiv în soluţionarea cauzei, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului, în cadrul căreia se vor identifica imobilele care aparţin intimatului prin mijloacele de probaţiune ce se vor găsi necesare, inclusiv lămuririle date de expert obiecţiunilor formulate de recurent şi cercetarea locală solicitată, urmând ca instanţa să aprecieze, în raport de probatoriul încuviinţat, dacă refacerea expertizei, cerută de recurentă, este suficientă sau se impune efectuarea unei noi expertize.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi admis conform art. 313 C. proc. civ., se va casa Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. R. Odobeşti împotriva deciziei nr. 117 din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1573/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1497/2001. Civil → |
|---|
