CSJ. Decizia nr. 1583/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1583Dosar nr.3487/2001
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.N.„Î.F." S.A. Sucursala Buzău împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti- secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii reclamanţi V.A.M. şi M.D. E.prima personal şi asistată de avocat C.I.N., care îl reprezintă şi pe al doilea intimat reclamant, lipsind recurenta pârâtă şi intimaţii pârâţi Primăria Oraşului Pogoanele judeţul Buzău, Cooperativa de consum Pogoanele, juzdeţul Buzău, S.C. – R.S.A. Cilibia, judeţul Buzău, Comisia Judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.18/1991 din cadrulPrefecturii JudeţuluiBuzău şi intimata intervenientă B.E..
Procedura completă.
Curtea solicită reprezentantei intimaţilor reclamanţi să precizeze dacă consideră că în cauză s-a făcut dovada calităţii procesuale active şi dacă există acte privind acceptarea moştenirii precum şi titlul de proprietate al autorilor reclamanţilor.
Avocat C.I.N. arată că problemele puse în discuţie sunt doveditecuacteleaflate ladosar şitotodatădepune o schiţăcu arborele genealogic al reclamanţilor. Solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.54 din 2.04.2001 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis acţiunea precizată introdusă de reclamanţii V.A.M.şi M.D.E.împotriva pârâţilor Consiliul local al oraşului Pogoanele, S.N."Î.F.", Sucursala Buzău şi S.C. R.S.A. Cilibia şi Cooperativa de Consum Pogoaneleşi înconsecinţă:
S-a admis cererea reconvenţională reprecizată formulată de reclamanţi la cererea de intervenţie în interes propriu a Cooperativei de Consum Pogoanele.
A fost obligată pârâta SNFI – Sucursala Buzău (fostă RAIF) să lase reclamanţilor în deplinăproprietate şi posesie imobilul casă de locuit (marcat culoare mov) şi terenul aferent acestuia în suprafaţă de 5916,90 m.p. situat în oraşul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 (marcat contur culoare galben), ce se identifică între punctele ABCDEFGHIA conform schiţei – fila 76 anexă la expertiza D.I..
A fost obligată pârâta Cooperativa deConsum Pogoanele să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 681,63 m.p. situat în oraşul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 A, ce se identifică între punctele AIHJA (marcat culoare verde), conform schiţei – fila 151 anexa la expertiza D.I..
A fost obligată pârâta S.C. R. S.A. Cilibia să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul – casa de locuit (marcat culoare portocalie) şi terenul aferent acestuia în suprafaţă de 3855,33 m.p. situat în oraşul Pogoanele, str.N.Bălcescui nr.103 (marcat contur culoare verde), ce se idenfitică între punctele ABCFGHA conform schiţei – fila 73 anexă la expertiza D.I..
A fost obligat pârâtul Consiliul Local al oraşului Pogoanele să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1641,33 m.p. – liber de construcţii, situat în oraşul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.103 (marcat contur culoare verde), ce se identifică între punctele FCDEF, conform schiţei – fila 73 anexa la expertizaD.I..
S-a luat act de declaraţia reclamanţilor în sensul renunţării la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâţilor SNIF Buzău – Sucursala Buzău, Cooperativa de Consum Pogoanele şi S.C. R.S.A.Cilibia, la ridicarea construcţiilor edificate pe terenurile aferente imobilelor, conform art.246 C.proc.civ..
S-a luat act de declaraţia reclamanţilor în sensul renunţării la judecata cererii reconvenţionale formulate la cererea de intervenţie introdusă de B.E. domiciliată în oraşul Pogoanele, str.Libertăţii nr.21, judeţul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană Buzău pentruAplicarea Legii nr.18/1991.
S-a respins ca lipsită de interes cererea de intervenţie formulată de B.E..
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de Cooperativa de Consum Pogoanele.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond areţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţila restituirea în natură a imobilelor, terenuri şi construcţii arătate în dispozitivul sentinţei, care au aparţinut tatăluişi bunicului lor şi au trecutabuziv la stat prin Decretul nr.83/1994.
Pârâtele SNIF – Sucursala Buzău (fostă RAIF) şi S.C. R.S.A. Cilibia s-au opus admiterii acţiunii privind terenurile, susţinând că sunt proprietarii acestora, apărare înlăturată de instanţă care, prin compararea titlurilor înfăţişate de ei şi cele ale autorilor reclamanţilor a acordat preferinţă acestora din urmă, ca fiind mai bine caracterizate, iar în ce priveşteconstrucţiile edificate pe teren,pârâţii nu au putut prezenta autorizaţiile legale pentru construirea lor.
Ca temei al admiterii acţiunii, insntanţa de fond a invocat prevederile art.2 lit.h şi art.10 din Legea nr.10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâta SNIF – Sucursala Buzău, Primăria oraşului Pogoanele şi Cooperativa de Consum Pogoanele.
Prin Decizia civilă nr.68 din 19.06.2001, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate apelurile.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, motivul de apelcomun, formulat în sensul că porţiunile de teren pe care apelanţii au construit nu pot fi restituite conform art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat, prevederile legale evocate nu sunt aplicabile şi apelanţii nu au prezentat autorizaţiile de construcţie.
S-a respins susţinerea apelantei Cooperativa de Consum Pogoanele privind validarea schimbului de terenuri, cu motivarea că terenul fiind preluat abuziv de stat nu putea forma obiect al schimbului.
Decizia pronunţată în apel a fost atacatăcu recurs de pârâta SNIF – Sucursala Buzău. Recurenta cere casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe art.304 pct.9 C.proc.civ., se arată că instanţele au apreciat eronat probele administrate şi au dispus restituirea terenului, ignorând că este integral ocupat cu construcţiile edificate de recurentă în 1976, anume sediul sistemului Pogoanele,cu toate anexele necesare bunei desfăşurări a activităţii sistemului.
Hotărârea instanţei de apel, susţine recurenta, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, faţă de prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, care dispune că „în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcţii,persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate".
Terenul pretins de intimaţii reclamanţi fiind în întregime ocupat de construcţii, ei puteau obţine eventual despăgubiri şi chiar fără a avea autorizaţii de construcţie, textul de lege avocat este incident.
Recursul pârâtei este întemeiat pentru motivele ce urmează a se expune.
Intimaţii reclamanţi au investit instanţa cu acţiunea în revendicare imobiliară, fondată pe prevederile art.480 C.civ., text de lege expres indicat în cererea de chemare în judecată.
Acţiunea în revendicare este acea acţiune prin care proprietarul neposesor solicită restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Ea are ca obiect soluţionarea unui conflict între părţi care poartăasupradreptului de proprietate şi prin urmare poate uza de ea cel care are calitatea de proprietar a bunului revendicat.
Intimaţii reclamanţi, pentru a triumfa în acţiunea în revendicare imobiliară, trebuiau să probeze calitatea lor de succesori ai proprietarilor imobilelor şi să depună titlurile de proprietate ale autorilor lor.
Deşi instanţele au pus în vedere aceste aspecte, intimaţii reclamanţi nu au produs dovada acceptării de către tatăl lor M.N.M.I. a moştenirii bunicului lor, M.M.N., decedat la 26.07.1963, ale cărui imobile le pretind prin acţiune (casă, construcţie anexă şi 5000 mp. teren), proba necesară în acest sens fiind certificatul de moştenitor a lui M.M.N..
De asemenea, intimaţii reclamanţi nu au prezentat titlu de proprietate în temeiul căruia bunicul lor M.M.N. a stăpânit imobilele, fiindinsuficient înscrisul depus, anume procesul-verbal din 4.03.1949 de predare-preluare a bunurilor din localităţile Pogoanele şi Arcanu.
Cu referire la întinderea dreptului de proprietate al tatălui intimaţilor reclamanţi, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 18.04.1942 între M.T.M.şi nepotul său M.N.M., având ca obiect „casa şi locul ei", cu rezerva uzufructului pentru înstrăinător, nu menţionează suprafaţa terenului vândut, procesul-verbal din 5.03.1949 faceamintire doar despre 75 ari care constituie curtea casei.
Aşadar, intimaţii reclamanţi, pentru a dovedi calitatea lor procesuală activă, ca şi întinderea drepturilor de proprietate a autorilor lor urmează să prezinte dovezile amintite, actele depuse nejustificînd întreaga suprafaţă de teren acordată de instanţă,considerente pentru care se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii date în apel şi a sentinţei primei instanţe, cu trimitere pentru rejudecare la Judecătoria Buzău, faţă de valoarea de sub 2 miliardea obiectului cererii.
Cu ocazia judecării cauzei, instanţa va examina situaţia construcţiilor ridicate de recurentă pe terenurile revendicate, dacă edificarea lor a fost autorizată de unităţile administrative competente şi dacă constructorul a fost de bună ori rea credinţă, rezolvarea juridică fiind dată de prevederile art.494 C.civ..
Tot astfel, se va verifica, eventual printr-o nouă expertiză, afirmaţia din motivarea recursului, în sensul că întregul teren folosit de recurentă este ocupat de construcţii ridicate de recurentă după preluarea terenurilor de către stat.
Referirea la prevederile Legii nr.10/2001, făcută atât de recurentă, ca argument în susţinerea motivelor de recurs, precum şi de instanţa de fond în considerentele sentinţei, este greşită şi străină pricinii.
Intimaţii reclamanţi şi-au fondat acţiunea în revendicare pe prevederile art.480 C.civ. şi art.6 din Legea nr.213/1998, texte de lege menţionate expres încererea de chemare în judecată.
Critica recurentei adresată instanţelor, în sensul că au aplicat greşit legea, faţă de dispoziţiile art.10 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat, legea evocată, intrată în vigoaredupăsesizarea instanţei, nu se aplică prezentului litigiu, ea este o lege specială cu o procedură distinctă faţă de cea de drept comun şi neincidentă cauzei.
Pentru motivele arătate, recursul se va admite, cu casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru judecare la Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. Î.F. – Sucursala Buzău,împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi Sentinţa nr.54din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Buzău – secţia civilă şi trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Pogoanele.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1585/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 158/2001. Civil → |
|---|
