CSJ. Decizia nr. 1638/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1638
Dosar nr.4031/2001
Şedinţa publică din 18 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C.A.împotriva deciziei nr.77din17 iulie 2001a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă.
La apelul nominal au lipsit: recurentul-reclamant C.A. şi intimatul-pârât F.I.F.
Procedura completă.
Recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă depunând note scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144 din 12 februarie 1998, Judecătoria Câmpina, investită prin strămutarea judecării pricinii de la Judecătoria Târgu Mureş, a condamnat la pedeapsa cu închisoare pe F.I., pentru ucidere din culpă şi pentru vătămare corporală gravă a lui C.A., infracţiuni comise la 1 iulie 1993, când s-a produs accidentul de circulaţie şi a disjuns soluţionarea laturii civile vizând pretenţia reclamantului (parte civilă) la despăgubiri reprezentând contravaloarea unei ferme agricole avute în proprietate la data producerii accidentului şi pe care a înstrăinat-o din această cauză, precum şi veniturile pe care le-ar fi realizat, dacă ferma ar fi rămas în patrimoniul său.
Soluţionând latura civilă prin sentinţa civilă nr. 2250 din 28 mai 1998, Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului C.A. în contradictoriu cu pârâtul F.I., apreciind că accidentul suferit de partea vătămată, nu a determinat în mod esenţial actul de dispoziţie prin care aceasta a înstrăinat o parte din patrimoniu, iar în calitatea sa de administrator al fermei având angajaţi, rezultatele economice nu erau determinate de efortul lui fizic.
Sentinţa a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond prin Decizia nr. 1811 din 9 iulie 1999 a Tribunalului Prahova, ca urmare a admiterii apelului formulat de C.A..
Judecătoria Câmpina în soluţionarea cauzei după desfiinţarea sentinţei iniţial pronunţate, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova, în raport cu pretenţia iniţială de 500.000.000 lei şi de dispoziţiile art. 2 lit. b C.proc.civ., prin sentinţa civilă nr. 117 din 13 ianuarie 2000.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1328/2000 la Tribunalul Prahova, care, în baza probelor administrate, prin sentinţa civilă nr. 27 din 16 februarie 2001, a admis în parte acţiunea civilă disjunsă ce a format obiectul dosarului penal nr. 1935/1997 al Judecătoriei Câmpina şi în consecinţă:
- a obligat pe pârâtul F.I. să plătească reclamantului C.A. suma de 469.418.027 lei despăgubiri civile conform expertizei P.S. modificată;
- a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata daunelor constând în venitul pe care l-ar fi obţinut reclamantul după înstrăinarea fermei agrozootehnice;
- a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.250.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 144 din 12 februarie 1998 pronunţată de Judecătoria Câmpina, s-au stabilit elementele necesare antrenării răspunderii civile delictuale pentru acordarea de despăgubiri părţii civile.
Cuantumul prejudiciului suferit de reclamant şi pe care pârâtul trebuie să-l acopere (contravaloarea exploataţiei agricole cu profil zootehnic înstrăinată în urma accidentului produs din vina pârâtului) a fost stabilit de tribunal în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul P.N. S., acceptat pentru soluţionarea cauzei de reclamantul, care, deşi nemulţumit de cele două expertize efectuate, nu a înţeles să solicite o altă expertiză, suma fiind reactualizată cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice – Direcţia Generală Cluj prin actul aflat la fila 79 din dosarul de fond.
Reactualizarea a cuprins perioada 1 iulie 1993 (data producerii accidentului) şi până la lichidarea fermei zootehnice proprietatea reclamantului, ajungându-se astfel la suma de 469.418.027 lei, la care pârâtul a fost obligat cu titlu de despăgubiri.
Tribunalul a considerat neîntemeiat capătul de cerere privind venitul pe care l-ar fi obţinut reclamantul după lichidarea firmei, reţinând că prin înstrăinarea respectivei ferme, acesta a obţinut un preţ care înlocuieşte pretenţiile sale, despăgubirile cuvenindu-i-se doar pe perioada până la înstrăinare, ulterior suma obţinută înlocuind veniturile ce le-ar fi realizat prin însăşi manifestarea sa de voinţă de a vinde ferma.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Civilă care, prin Decizia nr. 77 din 17 iulie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Reclamantul C.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 304 din codul de procedură civilă, ci făcând doar o relatare a faptelor procesului şi diverse consideraţii la adresa membrilor completelor de judecată.
Recursul este nefondat.
Art. 304 din C.proc.civ. prevede limitativ la punctele 1 – 10 motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.
În conformitate cu art. 303 alin. 2 din acelaşi cod, fiecare motiv de recurs va fi arătat şi dezvoltat separat.
Recursul fiind o cale de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, se face în raport cu motivele de casare prevăzute de lege şi dezvoltate separat, sau în raport de motivele de ordine publică.
În speţă, motivele invocate nu se întemeiază pe nici unul din cazurile de casare prevăzute de lege, iar susţinerile recurentului nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele de casare a hotărârii atacate.
Faţă de cele ce preced şi, întrucât în cauză nu s-au evidenţiat motive de ordine publică, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 77 din 17 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1717/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1637/2001. Civil → |
|---|
