CSJ. Decizia nr. 1855/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1855Dosar nr. 3599/2001
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7000 din data de 8 octombrie 1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. C. S.A. Bucureşti şi G.P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să i se restituie în deplină proprietate Corpul B, situat în Bucureşti.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în mod greşit s-a dispus naţionalizarea imobilului, întrucât mama sa era pensionară, iar tatăl său a fost profesor universitar şi academician.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, la 25 noiembrie 1999 a pronunţat o încheiere prin care a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o pentru repartizare la secţia civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că deşi s-a făcut dovada că la data naţionalizării proprietarul era pensionar, consideră că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 şi dispoziţiile art. I din acelaşi act normativ, deoarece având în proprietatea sa la data naţionalizării mai multe apartamente S.C. se încadra în categoria exploatatorilor de locuinţe, în accepţiunea dată acestui termen de Decretul nr. 92/1950, accepţiune dedusă din preambul şi din dispoziţiile textelor ce-l alcătuiesc.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul care arată că soluţia tribunalului este nelegală, pentru că la data naţionalizării autoarea acestuia deţinea un singur imobil cu două apartamente, aceasta fiind pensionară de pe urma soţului său care a fost profesor universitar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 323 A din 19 iunie 2001 a admis apelul declarat de C.D., a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 367 din 17 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi în fond a admis acţiunea reclamantului, a obligat pe pârâta G.P. să lase în deplină proprietate Corpul B din imobilul situat în Bucureşti.
În contra deciziei menţionate, au declarat recurs pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi G.P., susţinând, în esenţă că statul a deţinut cu titlu imobilul în litigiu, iar la data naţionalizării autoarea reclamantului S.C. avea în proprietate mai multe apartamente şi se încadra în categoria exploatatorilor de locuinţe.
Recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise în sensul celor ce urmează:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului acţiunea în revendicare a fost înregistrată la data de 10 octombrie 1999, pârâţi în cauză fiind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. C. S.A. şi G.P.
Cei chemaţi în judecată s-au opus cu temei admiterii acţiunii, cea din urmă invocând calitatea de proprietar al bunului în litigiu, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 43313, încheiat cu S.C. C. S.A. la 22 octombrie 1997.
În aceste condiţii, rezultă că acţiunea în revendicare, ce se defineşte conform art. 480 şi urm. C. civ. a fi acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, a fost greşit admisă, mai cu seamă în situaţia în care nu s-a solicitat anularea actului de înstrăinare.
În plus, este de reţinut că acţiunea a fost promovată la câţiva ani după cumpărarea locuinţei de către pârâtă, că aceasta nu a fost încunoştiinţată în nici un mod de fostul proprietar în sensul că solicită restituirea în natură a imobilului.
În aceste condiţii, operează prezumţia de bună credinţă a cumpărătorului conform art. 1898 C. civ., caz în care contractul de vânzare-cumpărare este perfect valid.
De asemenea, acţiunea în revendicare nu putea fi admisă dată fiind situaţia specială din cauză, în care s-a dovedit că o parte din clădire, respectiv corpul de clădire B a fost amenajat după naţionalizare, şi ca atare nu poate face obiectul restituirii.
Aşa fiind se constată că instanţa de apel a adoptat o soluţie nelegală, admiţând apelul reclamantului, schimbând în tot sentinţa şi admiţând acţiunea reclamantului cu obligarea pârâtei G.P. să lase în deplină proprietate Corpul B din imobilul situat în Bucureşti.
În consecinţă, recursurile formulate de pârâţi se vor admite, se va modifica Decizia pronunţată de Curtea de Apel, conform art. 312, alin. (3) C. proc. civ., în sensul respingerii apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul General alMunicipiului Bucureşti şi G.P. împotriva deciziei nr. 323 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică această decizie în sensul că, respinge apelul formulat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei nr. 367 din 17 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 189/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1849/2001. Civil → |
|---|
