CSJ. Decizia nr. 191/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 191DOSAR NR. 2047 / 2001
Şedinţa publică din 24 ianuarie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General şi M.M.împotriva deciziei nr.118 din 1 martie 2001a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin consilier juridic O.O.şi recurenta-pârâtă M.M.prin avocaţii C.A. şi F.C., intimatul-reclamant T.L.J., prin avocat M.IG., lipsind intimata-pârâtă S.C."H.N." S.A.Bucureşti.
Procedura completă.
Cosilier juridic O.O.a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.
Recurenta M.M. prin avocat C.A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că în anul 1996 a cumpărat apartamentul în care locuia din anul 1990, fiind de bună credinţă. Nu a existat notificare de atenţionare că ar fi existat proprietar. De asemenea, a arătat că partea avea 7 apartamente şi nu a făcut dovada că proprietarul ar fi funcţionar ca să fie exceptat de la naţionalizare.
Cel de al 2-lea avocat al recurentei a completat apărarea prin aceea că apartamentul a fost cumpărat cu respectarea legii.
Avocat M.IG. a depus la dosar un înscris referitor la situaţia actuală a garsonierei în litigiu, arătând că a fost închiriată de M.M.unui cabinet medical. A solicitat respingerea recursurilor. Totodată, a depus note scrise şi nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 martie 2000, T.L.J.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, S.C."H.N." S.A. Bucureşti şi pe M.M., pentru revendicarea apartamentului nr.2 din imobilul situat în Bucureşti, str.G.Enescu nr.7, sectorul 1.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr.977 din 27 septembrie 2000, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.118 din 1 martie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi M.M., cu motivarea că bunul din litigiu, dobândit de reclamant prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.38625/1935, a trecut în patrimoniul statului cu încălcarea Decretului nr.92/1950, deci fără titlu valabil şi că ulterior a fost vândut pârâtei M.M.. Actul de înstrăinare are însă o cauză mediată care nu vizează nevoile locative (de protecţie socială) ale cumpărătoarei, situaţie care rezultă din împrejurarea că aceasta a închiriat bunul unei societăţi private. Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art.966 şi 968 Cod civil, apărarea pârâtei fondată pe un act juridic lovit de nulitate absolută, a fost înlăturată şi admisă, ca atare, acţiunea.
Împotriva acestei decizii pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti (C.G.M.B.) şi M.M.au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia, pârâtul C.G.M.B., prin Primarul General, a invocat lipsa calităţii sale procesuale (nu are posesia bunului), iar pârâta M.M.că titlul statului este valabil şi, corelativ, este valid şi actul de înstrăinare. Nu mai puţin instanţele erau datoare să primească apărările sale referitoare la buna sa credinţă şi prescripţie, aspecte care ar fi impus respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.5 C.civ.nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.
Textul pune în cauză ilicitatea cauzei mediate a unui act juridic civil, dacă este contrarie ordinii publice.
Sancţiunea prescrisă cauzei mediate ilicite este nulitatea absolută a actului juridic pe care-l întemeiază.
Într-un asemenea context, ori de câte ori instanţele de judecată, făcând uz de dispoziţiile art.129 alin.5 C.proc.civ., constată că actul juridic civil dedus judecăţii este fondat pe o cauză mediată ilicită, ele sunt obligate să respingă acest act şi să treacă mai departe la judecarea în fond a cauzei, pentru a nu consfinţi printr-o hotărâre judecătorească o stare de fapt potrivnică ordinii de drept.
În speţă, rezultă indubitabil că bunul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil de vreme ce subiectul naţionalizării, fiind funcţionar de stat şi veteran de război cu gradul de general de brigadă, era exceptat de la aplicarea naţionalizării (art.II din Decretul nr.92/1950). Ca urmare, prin efectul lui „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", ineficacitatea titlului statului a atras, corelativ, nulitatea actului juridic subsecvent, încheiat cu pârâta M.M..
Aparenţa în drept invocată de pârâtă în scopul de a împiedica admiterea acţiunii în revendicare, nu poate fi primită odată ce cauza mediată a înstrăinării, în temeiul Legii nr.112/1995, n-a vizat măsurile de protecţie socială a chiriaşilor, prevăzute în capitolul III al acestei legi. Locuinţa nu era ocupată (nevoia de locuinţă era absentă), iar după cumpărare pârâta a închiriat-o unui cabinet medical, aspecte ce denotă că actul juridic de înstrăinare s-a întemeiat pe o cauză mediată potrivnică legii, ilicită, ca atare.
Aşa fiind, cu temei instanţele au respins apărarea privind actul juridic subsecvent şi, trecând mai departe la judecarea în fond a cauzei, au admis acţiunea în revendicare.
Nu mai puţin, temeinic şi legal instanţele au respins excepţia de nelegitimare pasivă a pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, câtă vreme statul este parte în raportul de drept material vizând valabilitatea titlului de preluare a bunului. De asemenea, imprescriptibilitatea revendicării imobiliare, fiind unanim acceptată (în doctrina şi practica judiciară), rezultă că în mod just a fost respinsă şi excepţia de prescriere a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul general şi M.M.împotriva deciziei nr.118 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1944/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 190/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
