CSJ. Decizia nr. 1943/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1943DOSAR NR.1092/2001
Şedinţa publică din 14 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A. "L." şi continuat de R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr.747 din 12 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, prin consilier juridic E.O., intimaţii reclamanţi B.M.N., reprezentată de avocat O.J., V.A.D., V.N.A., L.R.I., toţi trei personal şi asistaţi de avocat A.M., B.S.şi S.D., ambii reprezentaţi de acelaşi avocat, intimaţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S.şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic O.O., lipsind intimata pârâtă S.C. R.V.S.A.
Procedura completă.
Consilier juridic E.O. depune chitanţa privind plata taxelor judiciare de timbru, stabilite în sarcina R.A.A.P.P.S., prin încheierea din 27.11.2002, în sumă totală de 22.472.790 lei şi 160.000 lei timbru judiciar; având cuvântul, aceasta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului, iar pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate.
Avocaţii O.J.şi A.M. pun concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Consilierii juridici V.C.S.şi O.O. solicită admiterea recursului formulat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 1999 reclamanţii B.A., L.R.I., V.N.A., V.A.D. şi B.S.au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi R.A. "L." pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea imobilului situat în Bucureşti, B-dul Ana Ipătescu nr.8, sectorul 1.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul revendicat a aparţinut în proprietate lui D.B.care a decedat în anul 1931 şi a fost succedat de un număr de şapte descendenţi şi de soţia supraveţuitoare. Imobilul a fost preluat fără titlu în proprietatea statului deoarece în anexa la Decretul nr.92/1950 s-a menţionat că naţionalizarea bunului a operat de la D.B., când în realitate, imobilul era coproprietatea moştenitorilor fostului proprietar, trecerea în proprietatea statului operând fără a exista o identitate între proprietarii reali ai nemişcătorului şi persoana înscrisă în anexa la decret.
La 15 iunie 1999 pârâta R.A. "L." a cerut introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar prin cerere reconvenţională a solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 250.000.000 lei reprezentând contravaloarea actualizată a tuturor cheltuielilor efectuate de pârâtă pentru întreţinerea imobilului, precum şi instituirea unui drept de retenţie.
La 7 septembrie 1999 pârâta R.A. "L." a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Primăriei Municipiului Bucureşti pentru ca, în eventualitatea în care va cădea în pretenţii, pârâţii - chemaţi în garanţie să fie obligaţi la plata preţului actualizat achitat de pârâtă în temeiul HGnr.740/1990 şi a Deciziei Primăriei Municipiului Bucureşti pentru imobilul în litigiu.
Numitul S.D. a formulat la data de 3 februarie 2000 cerere de intervenţie principală pentru apărarea dreptului său reprezentând cota de 1/8 din imobilul situat în Bucureşti, B-dul Ana Ipătescu nr.8, sectorul 1, drept litigios obţinut în urma contractului de cesiune încheiat cu reclamantul L.R.I..
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti – Secţiaa III-a civilă, prin sentinţa nr.159 din 8 februarie 2000, a respins ca inadmisibilă acţiunea principală şi ca neîntemeiate cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a motivat că numiţii B.N.şi B.D., deşi succesori ai lui D.B., nu au promovat acţiunea în revendicare şi întrucât acţiunea are caracterul unui act de dispoziţie pe care trebuia să-l întreprindă toţi comoştenitorii, acţiunea a fost calificată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.747 din 12 decembrie 2000, a admis apelul declarat de reclamanţii B.A., L.R.I., V.N.A., V.A.D., B.S. şi de intervenientul S.D., a desfiinţat sentinţa Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Din actele noi depuse în apel instanţa a reţinut că acţiunea în revendicare a fost promovată de toţi cei care puteau pretinde un drept de proprietate asupra imobilului, astfel că aprecierea primei instanţe în sensul că nu a fost respectată regula unanimităţii este greşită.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâta R.A. "L.", continuată de R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, care a înţeles să susţină recursul regiei comasată prin absorbţie în temeiul OUG nr.32 din 21 martie 2002.
Întrucât după pronunţarea deciziei din apel, la data de 3 iunie 2002, a decedat reclamanta B.A., a fost introdusă în cauză B.M.N. – fiică (certificat de moştenitor nr.80/11 iulie 2002), care a declarat că înţelege să continue litigiul pornit de defuncta sa mamă.
În motivarea recursului pârâta a invocat următoarele critici: în mod greşit instanţa de apel a reţinut că acţiunea în revendicare a fost promovată de toţi moştenitorii defunctului N.B.; certificatele de calitate de moştenitor depuse în apel au fost obţinute în mare grabă şi nici unul din aceste acte nu face dovada că reclamanţii au calitatea de moştenitori şi că au acceptat succesiunea în termenul legal; acţiunea şi apelul nu au fost semnate de toţi moştenitorii, în speţă de reclamanta B.S., cetăţean străin, care nu se legitimează procesual activ.
Recursul nu este fondat.
Imobilul situat în Bucureşti, B-dul Ana Ipătescu nr.8 (fostB-dul Lascăr Catargi nr.8), ce formează obiect al acţiunii în revendicare, a aparţinut numitului D.B., decedat în anul 1931. Potrivit sentinţei civile de partaj succesoral nr.1380 din 13 noiembrie 1934 dată de fostul Tribunal Ilfov, moştenitori ai acestuia au fost: B.D., B.S., B.C., B.A., B.N., L.G., T.M.I.(toţi în calitate de descendenţi) şi Balescu Maria, soţie, în calitate de moştenitoare testamentară.
La rândul lor, o parte din aceşti moştenitori au decedat. T.M.I.(J.) a decedat la 2 iunie 1981 şi are ca moştenitoare pe B.S., reclamantă în acţiunea în revendicare. L.G. a decedat la 26 iulie 1979 fiind moştenită de L.R.I., care a cedat cota sa parte din moştenire intervenientului S.D.
Numiţii B.D. şi B.C., cei în legătură cu care prima instanţă a reţinut, că deşi moştenitori, nu au formulat acţiunea în revendicare, erau decedaţi la data promovării cererii de chemare în judecată. Astfel, B.D. a decedat la 25 noiembrie 1983 fiind moştenit de reclamantul L.R.I., iar B.C., decedat la 26 noiembrie 1984 a instituit ca legatar cu titlu particular pe reclamantul V.A.D. Reclamantul V.N.A. se legitimează procesual în calitate de succesor al defunctei sale mame B.S.
Rezultă astfel că toţi cei opt moştenitori iniţiali ai defunctului B.D. (cu excepţia lui B.A.) au decedat şi au fost moşteniţi în sensul arătat mai sus, situaţie în care se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut respectarea în cauză a regulii unanimităţii.
Certificatele de calitate de moştenitor depuse de reclamanţi la dosar fac dovada, până la proba contrară, atât a calităţii lor de succesori, cât şi a împrejurării că, fiecare dintre ei, a acceptat moştenirea antecesorilor în termenul defipt de lege.
Reclamanta-apelantă B.S.(S.) este reprezentată în proces de reclamantul L.R.I. în temeiul procurii legalizate sub nr.6491/23 octombrie 1997 de B.N.P. ,G.O.M.şi A.J.A.(filele 14-15 dosar de fond) astfel că în mod legal acţiunea şi apelul acestei reclamantei au fost semnate de mandatar.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A. "L." şi continuat de R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr.747 din 12.12.2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1982/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1944/2001. Civil → |
|---|
