CSJ. Decizia nr. 1982/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1982
Dosar nr.1683/2001
Şedinţa publică din16 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G.D.M. şi continuat de moştenitoarea P.M.împotriva deciziei nr. 66 Adin 13 februarie 2001a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a III – a Civilă.
La apelul nominals-a prezentat recurenta-reclamantă asistată de avocat A.C.. Au lipsit: intimatul-pârât A.T., precum şi intimatul-intervenient C.A.P.
Procedura completă.
P.M.învederează instanţei că înţelege să continue procesul început de autorul acesteia.
Avocat A.C. susţine recursul astfel cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, cu trimitere la judecătorie pentru rejudecare, arătând că în acţiunea introductivă a invocat prevederile art. 480 şi urm. din C.civ.raportat la art.64 C.proc.civ. Depune în xerocopie dec. 660/15 martie 1972 a fostului Tribunal Suprem.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 aprilie 1999, G.D.M.a chemat în judecată pe A.T. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4809 din 22 septembrie 1997 de către Biroul Notarial Public "Mentor" Bucureşti, privind apartamentul nr. 3, situat în imobilul din Bucureşti, str. Dr. Demostene nr. 29, et. I, sector 5, compus din două camere de locuit, hol, vestibul, coridor, baie, bucătărie, balcon şi cota indiviză de 24% din dependinţele coproprietate forţată împreună cu dreptul de folosinţă asupra terenului aferent de 64,32 m.p. atribuit pe durata existenţei construcţiei. Totodată a cerut, în temeiul art. 480 şi urm. C.civ., revendicarea bunului şi evacuarea necondiţionată a pârâtului, precum şi obligarea acestuia de a-i restitui cheltuielile de judecată.
Cererea introductivă de instanţă a fost detaşată din dosarul nr.4421/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi depusă, în dosarul nr.4703/1999 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II – a civilă şi de contencios administrativ (f. 4, 5).
Judecătoria Sectorului 5 prin sentinţa civilă nr. 5190 din 29 iunie 1999 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1823 din 9 noiembrie 1999, a respins apelul reclamantului declarat împotriva declinatorului de competenţă. Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 402 din 29 mai 2000, admiţând cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, formulată de C.A.P., a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 66 din 13 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că acesta din urmă nu a invocat o cauză anume de anularea actului juridic din litigiu şi nu a cerut revendicarea bunului, ca unic mijloc de examinare a temeiniciei pretenţiilor sale, prin compararea titlurilor de proprietate deduse judecăţii.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C.proc.civ.în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că soluţia atacată se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt şi a fost dată cu violarea legii, respectiv a prevederilor art. 129 C.proc.civ.În acest sens a susţinut că acţiunea, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C.civ., are ca obiect revendicarea bunului, determinată de nevalabilitatea (nulitatea) titlului pârâtului, cu finalitatea evacuării acestuia din imobil. Or, instanţele au caracterizat incorect acţiunea şi, ca urmare, nu au examinat fondul pricinii şi nu s-au pronunţat asupra a ceea ce li s-a cerut. În consecinţă, a solicitat casarea hotărârilor pronunţate cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a rejudeca pricina potrivit obiectului cererii reclamantului.
Recursul este întemeiat.
Obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii (art. 129 alin. 6 C.proc.civ.).
Dacă formulările reclamantului, fiind confuze, împiedică determinarea obiectului şi temeiului juridic ale cererii de chemare în judecată,instanţa are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilităţii, un ultra sau minus petita.
Or, în speţă, obiectul şi cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanţă, circumscriu, fără echivoc, constatarea nulităţii juridice a actului juridic atacat, fondată pe frauda la lege şi revendicarea bunului înstrăinat, întemeiată pe art. 480 şi urm. din C.civ. Sintagma "evacuarea necondiţionată", încorporată în petitul acţiunii, nu justifică, nici pe departe, schimbarea calificării juridică a acţiunii, de vreme ce evacuarea este o sancţiune civilă specifică raporturilor locative (referitoare la locuinţe). Acest lucru înseamnă că expresia enunţată nu putea primi decât înţelesul atribuit de art. 480 şi urm. C.civ., adică obligarea pârâtului de a-i restitui reclamantului, în deplină proprietate şi posesie, bunul revendicat.
Aşa fiind şi cum instanţele au ignorat completamente petitul comprehensibil al acţiunii, respectiv limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum ele au fost determinate de reclamant, se impune, pentru omisiunea examinării fondului pricinii în sensul art. 314 C.proc.civ., admiterea recursului şi casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru o nouă judecată.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C.proc.civ.Cât priveşte raporturile de probaţiuni a revendicării, va avea în vedere că procedeul comparării titlurilor vizează, exclusiv, ipoteza când ambele părţi litigante produc titluri, derivate, care emană de la autori diferiţi şi care sunt fără vreo legătură între ele.
În baza art. 725 alin. 2, art.1 lit. a şi art. 2 pct. 1 lit. b şi art. 13 alin. 1 C.proc.civ.instanţa de trimitere este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unde urmează a fi trimis dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.D.M.şi continuat de moştenitoarea P.M. împotriva deciziei nr. 66/A din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a Civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 402 din 29 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti–Secţia a V – a Civilă, Decizia nr. 1823 din 9 noiembrie 1999 a aceluiaşi tribunal şi sentinţa civilă nr. 5190 din 29 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 5.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi16 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1981/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1943/2001. Civil → |
|---|
