CSJ. Decizia nr. 2185/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2185
Dosar nr. 5924/2001
Şedinţa publică din 27 mai2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2000 sub nr.1283 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Giurgiu, Ministerul Finanţelor şi S.C. M. SA Giurgiu solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să constate nulitatea înscrierii imobilului dinGiurgiu – compus din teren în suprafaţă de 831 m.p. şi construcţiile de pe acesta – în anexele Decretului nr. 92/1950 şi, ca o consecinţă, să se păstreze calitatea sa de proprietară;
- să dispună retrocedarea imobilului (evaluat la 400.000.000 lei) deţinut de S.C. M. SA;
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este proprietatea imobilului în litigiu, care i-a fost constituit ca dotă cu ocazia căsătoriei (conform actului autentic nr. 488 din 26 iunie 1948).
Mai arată reclamanta că acest imobil compus din 831 m.p. şi o casă – parter, etaj, pivniţă şi pod – a fost trecută abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, deşi ea era exceptată de la naţionalizare.
Pârâta S.C. M. a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătând că imobilul revendicat face parte din categoria activelor sale fixe şi este chiar sediul societăţii, a mai solicitat şi introducerea în cauză a S.C. T. SA Giurgiu deoarece parterul imobilului în litigiu este deţinut de către acest agent economic.
Aceeaşi pârâtă a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a Autorităţii pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului (fără Fondul proprietăţii de stat) în baza art. 32 4 din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 solicitând ca în ipoteza în care va fi obligată să retrocedeze imobilul, să fie despăgubită de către chemata în garanţie – cu o sumă ce urmează să fie stabilită printr-o expertiză.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 229 din 29 mai 2001, a admis acţiunea formulată de către reclamantă, a constatat nulitatea înscrierii imobilului situat în Municipiul Giurgiu, compus din suprafaţa de 831 m.p. şi construcţiile de pe aceasta, în anexa Decretului nr. 92/1950 şi, în consecinţă, a constatat şi că reclamanta şi-a păstrat calitatea de proprietară a acestui imobil.
A obligat pe pârâta S.C. M. să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul arătat şi identificat conform raportului de expertiză (831 m.p. teren şi construcţiile de pe acesta) reclamantei.
A disjuns cererea privind chemarea în garanţie a APAPS şi a suspendat judecarea acesteia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa în acţiunea principală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a primit cu titlu de dotă imobilul în litigiu, carea fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, deşi, conform dispoziţiilor art. II din acelaşi decret reclamanta era exceptată de la naţionalizare, întrucât atât ea cât şi soţul ei făceau parte din categoriile socio-profesionale exceptate.
Instanţa de fond a mai reţinut, având în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, că imobilul în litigiu a fost luat fără titlu, situaţie în care a constatat nulă înscrierea în anexele Decretului nr. 92/1950 a imobilului.
Instanţa a comparat titlul de proprietate al reclamantei cu titlul opus de către pârâta S.C. M. SA şi a constatat că titlul reclamantei e preferabil şi i-a retrocedat imobilul.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a APAPS formulată de către pârâta S.C. M., instanţa a reţinut că ea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 61 C. proc. civ. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., a disjuns-o şi a dispus suspendareajudecării ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. M. SA susţinând în esenţă că hotărârea instanţei de fond se întemeiază pe dispoziţii legale care nu-şi au aplicabilitate în cauză, în acest sens arătând că prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 480 C. civ. precum şi prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt pertinente cauzei. Cu privire la titlul statului apelanta arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că preluarea imobilului a fost abuzivă prin nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, când în cauză Decretul nr. 92/1950 a fost corect aplicat, iar imobilul a fost preluat cu titlu de către stat.
Referitor la cererea de chemare în garanţie a arătat că, măsura suspendării ei după disjungere nu este motivată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV, prin Decizia civilă nr. 483 din 9 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că în mod legal şi temeinic instanţa de fond constatând că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi că reclamanta a contestat legalitatea aplicării prevederilor lui, în mod corect a soluţionat această cerere în temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 constatând că trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil.
În acest sens, instanţa a reţinut că proprietara era exceptată de la naţionalizare conform prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950.
Cu privire la măsura de suspendare a judecării cererii de chemare în garanţie, a apreciat că soluţia este corectă şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a instanţei de apel a declarat recurs pârâta S.C. M. invocând prevederile art. 304 pct. 4, 5 şi 9 C. proc. civ. se susţine că instanţa după ce a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie, a hotărât şi suspendarea judecării acesteia, deşi acest lucru nu se putea.
Se mai susţine în esenţă că imobilul în litigiu a trecut legal în proprietatea statului, iar instanţele, interpretând greşit prevederile legale au considerat că titlul statului nu este valabil.
Se mai susţine că instanţele judecătoreşti nu puteau să analizeze legalitatea prevederilor Decretuluinr. 92/1950.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce urmează.
Astfel este de reţinut că în conformitate cu prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În cazul în speţă împrejurările de fapt nu sunt pe deplin stabilite.
Este de reţinut în primul rând că temeiul de drept al acţiunii formulată de către reclamantă este art. 480 C. civ. În această situaţie o primă preocupare a instanţelor era să constate dacă obiectul cererii, respectiv imobilul, este precis determinat, ori acest lucru nu a fost făcut.
Reclamanta, în acţiunea sa, a arătat că "imobilul este compus din "teren în suprafaţă de 831 m.p. şi construcţiile de pe acesta" (iar în motivarea acţiunii arată că era o casă compusă din pivniţă, parter, etaj şi pod aceeaşi identificare este făcută şi în titlul de proprietate al reclamantei "act dotal").
Pârâta S.C. M. SA – prin petiţia depusă cu ocazia judecării la instanţa de fond a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată deoarece nu are un obiect determinat în sensul că este arătată numai suprafaţa terenului nu şi suprafaţa construcţiilor.
S-a mai arătat că în cartea funciară (încheierea nr. 1351/2000 a Judecătoriei Giurgiu) şi la numărul cadastral 651 imobilul figurează cu o suprafaţă de 2102 m.p. Cu privire la această excepţie invocată la data de 19 aprilie 2001 instanţa de fond nu s-a pronunţat, însă a dispus efectuarea unei expertize tehnice care, în concluziile sale a reţinut că pe suprafaţa de 831 m.p. sunt amplasate în afara imobilului revendicat şi construcţiile C6, C5, C12, C4, C3, aparţinând pârâtei S.C. M.
În expertiză este inserată şi o propunere de compensare a suprafeţei ocupată de construcţiile edificată de către pârâtă pe terenul proprietatea reclamantei (de 831 m.p.), cu o suprafaţă de teren proprietatea pârâtei S. C. M. (conform anexei nr. 1 la expertiză).
Hotărârile pronunţate de către instanţele de fond şi apel obligă pe pârâta S.C. M. să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul arătat şi identificat conform raportului de expertiză, "teren în suprafaţă de 831 m.p. şi construcţiile de pe acesta", reclamantei.
Pentru considerentele mai înainte arătate obiectul acţiunii în revendicare nu a fost precis determinat, instanţele nepreocupându-se să lămurească acest aspect, deşi respectiva problemă fusese invocată pe cale de excepţie, iar expertiza tehnică nu oferise răspunsul la problemă, ci numai o propunere de "compensare".
Astfel fiind în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ. urmează a admite recursul şi a casa Decizia recurată pronunţată de Curtea de ApelBucureşti,secţia a IV-a civilă, precum şi sentinţa pronunţată de Tribunalul Giurgiu, trimiţând cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa urmează ca prin noi probe să elucideze problema menţionată în considerentele mai înainte expuse.
Referitor la aspectele în legătură cu proprietatea imobilului, a modului de preluare a acestuia de către stat urmează a reţine că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
Astfel din "actul dotal" depus la dosar rezultă că proprietara imobilului este reclamanta, iar preluarea imobilului de către stat s-a făcut chiar cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950 respectiv a art. II, care exceptează de la naţionalizare categoria socio-profesională din care făcea parte reclamanta.
După elucidarea problemelor privind determinarea precisă a imobilului revendicat şi delimitarea de imobilul care aparţine pârâtei S.C. M. SA (transcrisă în CF) instanţa va putea compara titlurile de proprietate.
Tot cu ocazia rejudecării, urmează a se avea în vedere şi celelalte motive invocate în recurs care nu fost menţionate în considerentele mai înainte arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. M. SA Giurgiu.
Casează Decizia nr. 483 din 9 octombrie 2001 a Curţii
de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, şi sentinţa civilă nr. 229 din 29 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1001/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 2267/2001. Civil → |
|---|
