CSJ. Decizia nr. 22/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 22.
Dosar nr. 3127/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 595 din 19 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul T.P. şi a fost obligată Primăria Municipiului Bucureşti să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 239 mp, situat în Bucureşti, sector 1, parcela 32, cu vecinătăţile menţionate în dispozitivul sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4427 din 3 martie 2000 a fost constatată vânzarea-cumpărarea terenului situat la adresa susmenţionată, intervenită între tatăl reclamantului, T.T., în calitate de cumpărător şi vânzătorul F. I., la data de 24 iulie 1943, că titlul reclamantului este mai bine caracterizat, faţă de titlul statului, respectiv Decizia nr. 189/1955, emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general a fost admis, prin Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienţii P.L., P.V., C.M. şi C.C.D., a fost schimbată în tot sentinţa tribunalului, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată şi a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că parcela de teren revendicată de reclamant nu are amplasamentul indicat de acesta, aşa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în apel.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10, susţinând în esenţă că se impunea respingerea cererii de intervenţie, că a dovedi dreptul de proprietate al autorului său asupra suprafeţei de 239 mp şi că întrucât terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001.
În faza de recurs, au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti, intervenienţii F.D.N. şi S.Z. în calitate de succesori ai vânzătorului terenului, F.I., susţinând că sentinţa civilă nr. 4427 din 3 martie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocată de reclamant cu titlu de proprietate, a fost obţinută prin falsificarea unui înscris, infracţiune pentru care se desfăşoară cercetări penale, cerere de intervenţie admisă în principiu la data de 28 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
La instanţa de apel, a fost efectuată o expertiză tehnică, de către expertul I. L.C., din care rezultă că parcela nr. 32, revendicată de reclamant, în suprafaţă de 239 mp nu se află la intersecţia Bd. P. cu str. J.M., unde se află parcela nr. 21, nr. 32 fiind numărul poştal, că parcela nr. 32 nu a putut fi identificată şi că pe parcela nr. 21 se află edificat din anul 1941 un imobil compus din mai multe apartamente, cumpărate de intervenienţi.
Aşa fiind, se constată că în mod corect a stabilit instanţa de apel că terenul revendicat nu poate fi identificat în raport cu dispozitivul sentinţei civile nr. 4427 din 3 martie 2000, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, care, de altfel, nu este opozabilă pârâtei şi intervenienţilor, care nu au fost părţi în procesul finalizat prin această sentinţă.
Susţinerea recurentului în sensul că întrucât terenul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 este lipsită de relevanţă, deoarece, pe de o parte, acesta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 480 şi art. 481 C. civ. iar, pe de altă parte, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune reglementat, prin art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia, prevederile acestei legi sunt aplicabile şi acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea judecăţii.
Dacă instanţa, din oficiu, ar fi modificat temeiul juridic al acţiunii ar fi încălcat principiul disponibilităţii părţilor, care guvernează procesul civil.
În consecinţă urmează a fi admisă cererea de intervenţie formulată, în interesul pârâtului, de intervenienţii F.N. şi S.Z. şi a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de F.N. şi S.Z. în interesul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.P. împotriva deciziei civile nr. 187 din 3 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2267/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1398/2001. Civil. REVENDICARE. Recurs → |
|---|
