CSJ. Decizia nr. 2558/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2558
Dosar nr.5060/2001
Şedinţa publică din 13 iunie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei nr. 193 din16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa precum şi Decizia nr. 1199 din 25 aprilie 2001a Curţii de ApelPloieşti.
La apelul nominal s-au prezentat intimaţii-reclamanţi I.T.personal şi asistaţi de avocat G.C.care îi reprezintă şi pe ceilalţi intimaţi-reclamanţi P.A., P.C.şi P.C.şi intimatul-intervenient P.S.reprezentat de avocat Z.V., lipsind intimatele-pârâte Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Consiliului Local al Comunei Malu cu Flori şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Dâmboviţa.
Procedura completă.
Nefiind formulate alte cereri Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Avocat G.C.solicită admiterea recursului în anulare.
Avocat Z.V. solicită respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 octombrie 2001 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f din Legea nr.92/1992 republicată şi ale art. 330 pct. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.193/16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa şi a deciziei civile nr. 199/25 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, apreciind că ambele încalcă esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei de fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că reclamanţii I.T., P.A. A., P.A.C.şi P.C.s-au adresat Judecătoriei Târgovişte chemând în judecată pârâţii Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 din comuna Malu cu Flori, judeţul Dâmboviţa şi Comisia judeţeană Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi solicitând reconstituirea dreptului de proprietate şi eliberarea titlului pentru suprafaţa de teren de 1,75 ha care a aparţinut autorului lor P.G.S.
Pe parcursul judecării cauzei, unchiul reclamanţilor şi fiul defunctului, numitul P.S.S. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că este singurul moştenitor care a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 republicată, în termenul legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru acelaşi teren.
Prin sentinţa civilă nr. 5614 din 22 septembrie 2000, Judecătoria Târgovişte a admis acţiunea şi a obligat pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar din comuna Malu cu Flori să întocmească documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate şi pe pârâta Comisia judeţeană menţionată să emită titlul de proprietate, pe numele tuturor moştenitorilor defunctului pentru suprafaţa de 1,5 ha.
A fost respinsă cererea de intervenţie ca nefondată.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia civilă nr.193/16 februarie 2001 a anulat ca netimbrat apelul declarat de Comisia locală Malu cu Flori pentru aplicarea Legii nr.18/1991 şi a admis apelul intervenientului, schimbând în totalitate sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca nefondată.
Soluţia a fost menţinută şi de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr.1199/25 aprilie 2001.
Instanţele de control judiciar au reţinut în esenţă că solicitarea reclamanţilor vizează reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu şi nu de pe urma defunctului P.G.S.
În recursul în anulare se susţine că deciziile pronunţate în apel şi recurs sunt esenţial nelegale, instanţele omiţând să observe că reclamanţii sunt moştenitorii defunctului P.G.S. şi au depus în termenul legal cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
A fost ataşat dosarul cauzei iar părţile au depus înscrisuri referitoare la terenul în litigiu.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reţine că recursul în anulare este întemeiat. Instanţele de control judiciar au aplicat în mod greşit o serie de prevederi ale legii nr. 18/1991, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Astfel, este necontestat că în termenul prevăzut în Legea nr.18/1991, pentru terenul în litigiu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate fiul şi fiica lui P.G.S, adică P.S.A.(tatăl reclamanţilor P.A.şi P.C.) şi P.G.M.(mama reclamanţilor I.T.şi P.C.), în calitate de moştenitori ai acestuia.
Depunerea în termen a cererilor este confirmată inclusiv de Comisia locală Malu cu Flori pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond (filele 7 – 9).
Ca atare, la acea dată, reclamanţii nu aveau calitatea de a depune personal cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma bunicului lor, P.G. S., acest drept revenind exclusiv părinţilor lor, moştenitori, legali, în viaţă la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
Instanţele de control judiciar au interpretat şi aplicat deci în mod greşit prevederile art. 8 şi 9 din Legea nr.18/1991, privându-i pe reclamanţi de drepturile ce le revin în calitatea de moştenitori care nu le-a fost contestată. Subrogându-se în drepturile autorilor lor (părinţii) şi venind la moştenirea bunicului, reclamanţii nu aveau obligaţia să depună personal cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, aşa cum în mod greşit au considerat tribunalul şi Curtea de Apel.
Caracterul nelegal al deciziilor rezultă şi din examinarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr.18/1991, texte invocate în mod corect în sentinţa judecătoriei şi care atestă că doar soluţia pronunţată în fond este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 330 3 alin. 1, combinat cu art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul în anulare şi se va modifica Decizia Curţii de Apel Ploieşti în sensul admiterii recursurilor reclamanţilor împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa.
Va fi schimbată în parte această decizie în sensul respingerii apelului intervenientului P.S.S. declarat împotriva sentinţei judecătoriei, care va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 1199 din 25 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite recursul reclamanţilor I.T., P. A., P.C.şi P.C.împotriva deciziei 193 din 16 februarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa – secţia civilă pe care o schimbă în parte în sensul că respinge apelul intervenientului P.S.împotriva sentinţei 5614 din 22 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgovişte pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2560/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 255/2001. Civil. Recurs → |
|---|
