CSJ. Decizia nr. 2560/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2560
Dosar nr.2871/2001
Şedinţa publică din 13 iunie2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M.V.şi Consiliul Local al comunei Corlăţelîmpotriva deciziei nr. 76din 25 aprilie 2001a Curţii de Apel Craiova – secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurentul-reclamant M.V., personal, recurentul-pârât Consiliul Local al comunei Corlăţel, reprezentat de avocat C.S.M., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de consilier V.C.S., lipsind intimatul Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mehedinţi.
Procedura completă.
Cu privire la taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate de recurentul-reclamant pentru fond, apel şi recurscurteadispune în temeiulart. 75 C.proc.civ. scutirea.
Recurentul-reclamant M.V.solicită admiterea recursului său aşa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată şi depune concluzii scrise, iar cu privire la recursul Consiliului Local al comunei Corlăţel solicită respingerea.
Avocat C.S.M. solicită admiterea recursului Consiliului Local al comunei Corlăţel şi respingerea recursului formulat de reclamantul M.V.cu cheltuieli.
consilier juridic V.C.S.solicită respingerea recursului reclamantului M.V.şi admiterea recursului Consiliului Local al comunei Corlăţel.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2000 la Judecătoria Vânju Mare reclamantul M.V.a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Corlăţel şi Prefectura Judeţului Mehedinţi cerând să fie obligaţi să-i plătească suma de 300.000.000 lei reprezentând despăgubiri.
În motivare a arătat că în perioada anterioară anului 1989 i s-a luat abuziv averea (o serie de imobile) şi i-a fost distrusă pentru a se construi un bloc de locuinţe; nu a primit nici o despăgubire.
Prin sentinţa civilă nr. 478 din 15 martie 2000 Judecătoria Vânju Mare şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 26 octombrie 2000 s-a admis în parte acţiunea, au fost obligate pârâtele să despăgubească pe reclamant cu suma de 111.069.855 lei şi cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că imobilele menţionate de reclamant în acţiune şi care proveneau de la tatăl său au fost demolate de primărie şi pe locul respectiv s-a ridicat un bloc de locuinţe. Imobilele respective nu au fost expropriate, fiind preluate abuziv, fără despăgubiri.
Despăgubirile au fost calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.V.şi pârâtul Ministerul Finanţelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mehedinţi – au formulat apeluri.
Reclamantul M.V.a criticat soluţia instanţei de fond arătând că este prea mic cuantumul despăgubirilor raportat la puterea de cumpărare a monedei naţionale.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mehedinţi în numele Statului Român şi al Ministerului Finanţelor a criticat sentinţa arătând că atâta timp cât imobilele în cauză nu au fost expropriate sau naţionalizate Statul Român nu are calitate procesuală pasivă şi că acţiunea este prescrisă, fiind o acţiune în pretenţii.
Prin Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2001 a fost respins apelul declarat de reclamantul M.V.şi s-a admis apelul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mehedinţi pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că: în ce priveşte apelul lui M.V.valoarea despăgubirilor s-a stabilit prin raportul de expertiză la care nu a făcut obiecţiuni, iar în privinţa suprafeţei de 0,10 ha instanţa a reţinut că reclamantul a făcut cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991.
În privinţa apelului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Mehedinţi, a fost admis cu motivarea că din materialul probator reiese că imobilele nu au intrat în proprietatea statului prin expropriere sau naţionalizare, ci au fost demolate abuziv de Primăria Corlăţel, căreia îi revine răspunerea pentru prejudiciul cauzat reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtul Consiliul Local Corlăţel şi reclamantul M.V.
I. Consiliul Local Corlăţel, fără a indica vreun motiv de casare şi care ar putea fi considerat că intră sub incidenţa art.304 pct. 9 şi 10 C.proc.civ., critică hotărârea în esenţă pentru că M.V.şi-a demolat singur imobilul ce l-a deţinut ca moştenire de la tatăl său însuşindu-şi în totalitate elementele construibile rezultate; Consiliul Local Corlăţel nu deţine nici un document din care să rezulte că i s-a impus demolarea;blocul de locuinţe sociales-aconstruitpeterenulceaaparţinutfostei
Cooperative Agricole de Producţie Corlăţel în perioada anilor 1978 – 1980 iar suprafaţa din intravilanul localităţii s-a reconstituit în întregime atât pentru reclamant cât şi pentru tatăl său.
II. În recursul său, fără să indice vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ., M.V.reia criticile formulate în apel, acestea putând fi încadrate la art. 304 pct. 10 C. proc.civ.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise, în limitele şi pentru considerentele ce vor urma.
Instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărâri fără a stabili clar situaţia de fapt şi fără a administra suficiente probe.
Astfel, nu s-a stabilit înbaza unui material probator solid existenţa titlului, cine are calitatea procesuală pasivă, cum au fost preluate imobilele şi de către cine.
Nu s-a clarificat obiectul şi cauza acţiunii, nu s-a stabilit cu exactitate dacă există şi în sarcina cui obligaţia despăgubirilor, cuantumul acestora cât şi dacă reclamantul mai este sau nu în termen să le ceară ori dreptul material la acţiune s-a prescris.
Aşa fiind, în temeiul art. 315 (1) C.proc.civ. se impune casarea tuturor hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vânju Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul M.V.şi pârâtul Consiliul Local al Comunei Corlăţel împotriva deciziei 76 din 25 aprilie 2001 a Curţii de Apel Craiova – secţia civilă.
Casează Decizia recurată, sentinţa nr. 175 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului Mehedinţi şi sentinţa 478 din
15 martie 2000 a Judecătoriei Vînju Mare şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2595/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 2558/2001. Civil → |
|---|
