CSJ. Decizia nr. 2596/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2596
Dosar nr. 5709/2001
Şedinţa publică din17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii D.V. şi D.C.G.I. au chemat în judecată pe pârâţii N.M., M.N., S.C. H.N. SA, pentru obligarea lor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul 80 dinBucureşti, compus din 5 camere şi dependinţe.
În motivarea cererii reclamanţii au solicitat compararea titlurilor lor (contractul de vânzare-cumpărare 33371/2 decembrie 1933 transcris la 17782/2 decembrie 1933 şi contractul de construire autentificat la nr. 33722 din 2 decembrie 1933 al autorului lor C.D.) cu cel al pârâţilor(contractul de vânzare cumpărare 1181/21223/31 octombrie 1999).
S-a solicitat constatarea că titlul lor este preferabilprovenind de la adevăratul proprietar pe când titlul pârâţilor este realizat după pronunţarea sentinţei civile 627 din 24 ianuarie 1996 a Judecătoriei sector 1 prin care li s-a retrocedat apartamentul în discuţie.
La 25 ianuarie 2000 reclamanţii şi-auprecizat acţiunea solicitând revendicarea imobilului cerere în raport de care contractul 1181/1996 încheiat prin fraudă la lege estenul.
Judecătoria sectorului 1 prin sentinţa civilă nr.11635 din 19 iunie 2000 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 805/F din 16 noiembrie 2000 a respins acţiunea ca nefondată. S-a constatat autoritate de lucru judecat cu privire la constatarea nulităţii contractului de cumpărare al pârâţilor N.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că prin sentinţa civilă 627/24 ianuarie 1996, definitivă prin Decizia 1149/1997 s-a restituit reclamanţilor apartamentul13.
Reclamanţii nu au dovedit însăidentitateaîntre apartamentul 80 apartamentele revendicate, cu nr. 7 sau 8, situaţie constatată şi de expertiza tehnică efectuată în dosar.
S-a mai reţinut că reclamanţii au probat cu acte că autorul lor deţinea terenul aflat în indiviziune în cota de 18,4% şi un contract de construire fără să existe un titlu asupra casei. Situaţia că autorul reclamanţilor a avut case se deduce din adresa SC H.N. SA, care confirmă împrejurarea că lui D. C. i s-au naţionalizat 13 apartamente, fără însă ca acestea să fie identificate. Instanţa a apreciat că şi în situaţia în care s-ar fi făcut dovada identităţii apartamentului revendicat şi cel deţinut de pârâţi titlul acestora din urmă ar fi preferabil deoarece s-a stabilit cu putere de lucru judecat valabilitatea acestuia. Ca urmare instanţa a respins cererea pentruautoritate de lucru judecat.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 458/26 septembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii D.
S-a reţinut, în motivarea acestei situaţii, că pârâţii au fost de bună credinţă pentru că nu au cunoscut despre litigiul asupra imobilului, ei având altă adresă decât apartamentul revendicat.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, la 12 noiembrie 2001 în termen legal, reclamanţii, invocând motivele arătate de art. 304 pct. 7, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
S-a arătat în esenţă în motivele recursului că instanţele au ignorat probele existente în dosar care făceau dovada identităţii întreapartamentul nr. 7 şi apartamentul nr. 80 locuit de pârâţii N.
S-a criticatîmprejurarea că instanţa a apreciat greşit obiectulpricinii acela de revendicare, în raportde care era necesară compararea titlurilor şi nu respingerea pentru autoritate de lucru judecat.
În sfârşit s-a mai criticat soluţia pentru că s-au reţinut situaţii de fapt găsite în raport de probele existente la dosar şi anume că apartamentul ar fi fostcumpărat de chiriaşi după obţinerea titlului de către reclamanţi.
În dosar există dovezi contrare în sensul că apartamentul s-a cumpărat la 31 octombrie 1996 după pronunţarea sentinţei 627 la 24 ianuarie 1996 şi după respingerea la 17 octombrie 1996 a apelului primăriei.
Recursul urmează a fi admis constatând că sunt întemeiate motivele invocate în temeiul art. 304 pct. 7, 9 şi 10.
Cât priveşte motivul întemeiat pe art. 304 pct. 11 – instanţa constată că la data declarării recursului – 12 noiembrie 2001, acest motiv nu mai era posibil de a fi invocat, urmare modificării aduse art. 304 C. proc. civ., prin OUG nr. 138/2000 care a abrogat pct. 11 al acestui articol.
Recursul se consideră întemeiat pe aspecte ce se vor dezvolta în cele ce urmează.
Reclamanţii au revendicat prin acţiunea introductivă de instanţă de la pârâţii N.M., M.N. şi S.C. H.N. SA, apartamentul nr. 80 compus din 5 camere şi dependinţe în suprafaţă de 149,12 mp. În motivarea acestei cereri a fost invocat titlul autorului lor, Dr. C.D. care a cumpărat cu actul de vânzare-cumpărare 323 H/2 decembrie 1993 şi a construit conform contractului de construcţie autentificat la nr. 33722 din aceeaşi dată. S-a solicitat compararea titlului autorului reclamanţilor cu cel deţinut de pârâţi şi constatarea că este preferabil primul deoarece titlul pârâţilor este obţinut după pronunţarea sentinţei civile nr. 627/1996 şi după notificările trimise la 5 iulieşi respectiv 21 iulie 1996. Între timp au apărut şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin cares-ainterzis orice vânzare până la clarificarea situaţiei juridice a imobilelor ce fac obiectul unor acţiuni înrevendicare.
Această acţiune nu a suferit modificări, prin precizarea adusă la fila 60 din dosarul de fond reclamanţii nu au schimbat obiectul acesteia, revendicarea apartamentului 80.
S-a precizat însă că după naţionalizarea fără drept statul român a vândut ilegal imobilul pârâţilor, un asemenea contract de vânzare-cumpărare fiind nul în virtutea principiului „quod nullum est nullum producit efectum" şi fiind încheiat cu fraudă la lege.
Tribunalul Bucureşti a soluţionat cauza admiţând excepţia de autoritate de lucru judecat în raport de dispoziţiile sentinţei civile 9808/17 iunie 1999, definitivă prin Decizia civilă 3362/A/26 noiembrie 1999.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Pentru ca să opereze această prezumţie legală care să producă efectele arătate de art. 1202 C. civ. este nevoie de tripla identitate care în cauză nu a fost însă realizată. Obiectul celor două acţiuni în discuţie este diferit, prima – constatarea nulităţii a două contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentul 80 şi garsoniera 81, iar secunda- acţiunea de faţă – revendicarea apartamentului nr. 80 de la etajul V din imobilul situat în str. D.I.D. Pricina nu se poartă între aceleaşi părţi. În prima acţiune sunt aceiaşi reclamanţi dar pârâţii sunt N.M., M.N., A.V.M. şi A.D. pe când în prezenta cauză pârâţii sunt M.N., N.M. şiS.C. H.N. SA.
Instanţele, printr-o greşită aplicare a art. 1201 C. civ. au constatat în mod eronat că în cauză ar exista autoritate de lucru judecat.
Acţiunea trebuie rezolvată în limitele petitului său, în fond, cu administrarea de probe în revendicare şi cu analizarea acestor probe.
Văzând că nu au fost pe deplin stabilite împrejurările de fapt, în temeiul art. 14 C. proc. civ. se vor casa atât sentinţa tribunalului cât şi Decizia curţii de apel,cauza se va trimite instanţei de fond pentru rejudecare.
Cu această ocazie se va analiza şi eventual completa, dacă este cazul probele referitoare la identificarea obiectului revendicării, identitatea între ap. 80 şi ap. 7 aflat în posesia pârâţilor şi verificându-se sub acest aspect apărările formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.V. şi D.C.G.I. împotriva deciziei 458 din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează precum şi sentinţa civilă 805/F din 16 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi trimite cauza acestei din urmă instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 263/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 2595/2001. Civil → |
|---|
