CSJ. Decizia nr. 280/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 280.
Dosar nr.5813/2001
Şedinţa publică din26 iunie2003
La data de 20 iunie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii N.V., N.M.şi de Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr.471 A din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 20 iunie 2003 iar pronunţarea s-a amânat azi 26 iunie 2003.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la data de 2 iunie 2000 Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii B.M.şi B.G.au chemat în judecată pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar general, S.C. „F." S.A. şi N.V., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.44/1953 a fostului ComitetExecutiv al Sfatului Popular al Capitalei, prin care s-a trecut în mod abuziv în proprietatea statului apartamentul nr.11 situat în imobilul din str.Pictor Andreescu nr.1, sector 2, ce a aparţinut lui Badea Ştefan, defunctul tată şi soţ al reclamanţilor;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4083/8 septembrie 1998, încheiat între S.C. „F." S.A., în calitate de vânzătoare şi pârâtul N.V. în calitate de cumpărător, acest act fiind făcut prin fraudarea legii;
- să fie obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că trecerea bunului în proprietatea statului a fost abuzivă, Decretul nr.224/1951 neputând constitui un titlu valabil în condiţiile în care impozitele pentru apartament urmau să fie plătite de către chiriaşă. Aşa fiind, bunul nu putea fi înstrăinat potrivit prevederilor Legii nr.112/1995, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul fiind de rea-credinţă întrucât au fost atenţionaţi să nu încheie contractul.
Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.628 din 13 iunie 2001, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- titlul statului asupra apartamentului nu poate fi considerat ca nevalabil în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că impozitele ar fi fost plătite iar reclamanţii însăşi recunosc, în mare măsură, acest lucru;
- buna credinţă a cumpărătorilor N.V. şi N.M.la dobândirea bunului nu a fost infirmatăprintr-o dovadă contrarie.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr.471 din 1 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. A fost schimbată sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâţilor să lase apartamentul în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor.
Curtea de Apel a reţinut că trecerea bunului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea normelor instituite prin Decretul nr.224/1951 şi a procedat la o comparare de titluri între reclamanţi şi pârâţii N., concluzionând că cel al reclamanţilor este preferabil.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, N.V. şi N.M..
În ambele recursuri pârâţii şi-au reiterat poziţiile personale anterioare, arătând în principal că titlul de proprietate al statului a fost în mod valabil constituit şi că, pe de altă parte, înstrăinarea din anul 1998 către chiriaşii N.s-a făcut cu respectarea Legii nr.112/1995 şi în condiţii de deplină bună-credinţă. Au invocat dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ..
Reclamanţii intimaţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea deciziei pronunţate în apel. Au mai susţinut în recursul declarat de pârâţii N.este nul întrucât înregistrarea lui la instanţa de apel s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor procedurale.
Părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Examinând cu prioritate aspectul menţionat, care premerge cercetării fondului cauzei, Curtea reţine că susţinerea referitoare la nulitatea recursului nu este întemeiată.
Aşa cum rezultă din referatul întocmit de grefa Curţii de Apel Bucureşti la 18 aprilie 2002, recursul motivat al părţilor N.s-a înregistrat la data de 22 noiembrie 2001, adică în termenul legal prevăzut de art.301 C.proc.civ..
Pe fondul cauzei se constată că recursurile sunt întemeiate.
Instanţa de fond, ca de altfel şi cea de apel (dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac) au fost sesizate cu o acţiune având trei capete de cerere: constatarea nulităţii decizieiadministrative; constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor N. ; obligarea pârâţilor de a lăsa bunul în deplină proprietate şi posesie.
Admiţând apelul reclamanţilor, Curtea de Apel a schimbat sentinţa în sensul că a admis „în parte" acţiunea şi a rezolvat doar capătul de cerere privind revendicarea propriu-zisă. Se poate presupune deci, per à contrario, că celelalte solicitări, au fost respinse, inclusiv cea privind anularea deciziei administrate, instanţa de control judiciar nepronunţându-se în mod expres asupra lor.
Dincolo însăde aceste deficienţe, Decizia pronunţată în apel este greşită pe fond.
Nu există nici o dovadă, în afara unor copii xerox ilizibile şi din care nu se poate trage vreo concluzie, în sensul că autorul reclamanţilor ar fi achitat taxele şi impozitele datorate. În aceste condiţii, simpla afirmaţie că Decretul nr.224/1951 a fost aplicat în mod abuziv nu are nici un suport.
În consecinţă, şi compararea de titluri la care a procedat instanţa de apel este lipsită de temei, în contextul în care titlul statului şi înstrăinarea către pârâţii N.s-au constituit în mod valabil iar buna credinţă a dobânditorilor nu a fost niciodată infirmată.
Rezultă deci că pentru motivele arătate, dintre hotărârile succesive pronunţate în cauză, sentinţa tribunalului este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art.304, pct.9 şi 312 alin.2 C.proc.civ.. vor fiadmise recursurile declarate de pârâţi şi se va modifica Decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi N.V. şi N.M.împotriva deciziei civile nr.471 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
Modifică Decizia, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţiiB.M.şi B.G.împotriva sentinţei civile nr.628 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 293/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 2802/2001. Civil → |
|---|
