CSJ. Decizia nr. 293/2001. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 293Dosar nr. 5126/2001

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 391 din 7 decembrie 1999, Tribunalul Bihor a admis cererea introdusă de G.E. domiciliată în Ungaria în contradictoriu cu S.E. din Oradea şi a încuviinţat recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a sentinţei străine nr. 23P111.260/1997/6 pronunţată de Tribunalul Central al sectoarelor din Pesta Republica Ungaria, prin care s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în sumă de 5.000 de forinţi lunar pentru copilul său minor E., născut la 29 octombrie 1996, aflat în îngrijirea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că cererea îndeplineşte condiţiile art. 167, art. 169 şi art. 171 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, pentru încuviinţarea şi executarea dispoziţiilor sentinţei străine pe teritoriul României, cât şi faptul că opunerea pârâtului la admiterea procedurii sub motiv că nu are resursele necesare pentru plata sumei stabilite cu titlu de pensie de întreţinere ar fi nejustificate.

Instanţa de fond a avut în vedere în acest sens, împrejurarea că deşi a fost înştiinţat despre desfăşurarea procesului în faţa instanţelor străine, pârâtul nu a formulat apărări sau obiecţiuni privind posibilităţile sale de plată şi cuantumul obligaţiei.

Hotărârea menţionată a fost confirmată prin Decizia civilă nr.13 A din 28 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin respingerea apelului declarat de pârât.

Instanţa de apel a considerat că apărarea pârâtului privind lipsa mijloacelor de plată necesare achitării sumei la care a fost obligat în raport de alte sarcini de întreţinere şi de venitul salarial pe care îl realizează, nu ar mai putea fi valorificată în procedura încuviinţării şi executării hotărârii străine, întrucât priveşte fondul litigiului dintre părţi la judecata căruia nu s-a apărat în acest sens.

Împotriva deciziei prezentate mai sus a declarat recurs pârâtul S.E. care fără o încadrare adecvată în temeiurile de casare prevăzute de lege a susţinut în esenţă că instanţele ar fi pronunţat soluţii greşite în raport de împrejurarea că la data soluţionării litigiului de către instanţa străină ar fi comunicatacesteia obiecţiile şi apărările sale, respectiv dovada veniturilor realizate, cum şi copia certificatului de naştere a celui de al doilea copil aflat în întreţinerea sa, care fienu au fost avute în vedere la pronunţareasentinţei, fie nu au ajuns la dosarul cauzei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 168 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată numai dacă ea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate, dacă hotărârea încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român sau normele care prevăd competenţa exclusivă a jurisdicţiei române, ori dacă procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre chiar nedefinitivă a instanţelor române sau s-ar afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.

Totodată conform art. 169 din Lege, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.

Or, motivul opunerii pârâtului la încuviinţarea şi executarea hotărârii străine privind tocmai un aspect de fond al litigiului dintre părţi şi anume întinderea, cuantumul obligaţiei legale de întreţinere stabilite, nu poate fi primit.

Ca urmare, recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.E. împotriva deciziei nr. 13/A din28 martie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 293/2001. Civil