CSJ. Decizia nr. 3480/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3480
Dosar nr.5752/2001
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul de Interne împotriva deciziei nr.185 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul pârât Ministerul de Interne, reprezentat de consilier juridic N.D.şi intimatul reclamant V.I., lipsind intimata reclamantă K.M..
Procedura completă.
Consilier juridic N.D.solicită amânarea pricinii pentru a lua cunoştinţă de petiţia depusă de intimaţii reclamanţi, prin care îşi precizează pretenţiile privind cheltuielile de judecată, raportate la indicele de inflaţie.
Intimatul reclamant V.I. se opune amânării cauzei.
Curtea, apreciind asupra cererii formulate, o respinge ca neîntemeiată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.
Consilier juridic N.D.solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul menţinerii hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Intimatul reclamant V.I. cere respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.2123/2000, reclamanţii K.M. şi V.I. au chemat în judecată pârâtul Ministerul de Interne, solicitând obligarea acestuia să recunoască dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4.449 mp, situat în satul Săcel, comuna Băişoara, să le predea în deplină proprietate şi folosinţă terenul, să ridice şi să evacueze de pe teren construcţiile ridicate, să mute gardul la limita proprietăţii sale şi să fie obligat la plata unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că terenul în litigiu, care a aparţinut antecesorilor lor, a fost preluat de pârât în baza dispoziţiei nr.298/72 a Consiliului Judeţean Cluj, fără nici un drept şi, cu toate că au solicitat în baza Legii 18/1991 să li se reconstituie dreptul de proprietate, li s-a răspuns că nu se poate, dar vor primi alt teren din rezervă.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr.477 din 25 septembrie 2000, a respins acţiunea reclamanţilor.
S-a reţinut în considerentele acestei hotărâri că pârâtul, în baza Deciziei nr.482 din 21 august 1972 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Cluj deţine în administrare terenul în litigiu, care a fost preluat cu îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond, formă şi procedură prevăzute de Decretul 409/1955.
S-a concluzionat că, fiind îndeplinite condiţiile art.1 şi 6 din Legea 213/1998, acţiunea în revendicare nu poate fi admisă.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei sentinţe, arătând că ei sunt proprietarii tabulari ai terenului revendicat, iar pârâtul nu a făcut dovada preluării cu titlu valabil a terenului aflat în administrarea sa.
Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, investită cu soluţionarea pricinii, prin Decizia nr.185 din 16 octombrie 2001, a admis apelul, a modificat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să predea în posesia reclamanţilor suprafaţa de 4449 mp înscrisă în CF 283 CF Săcel, nr.top.1204 Fânaţ din Sus de Moară.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, din analiza actelor dosarului, că pârâtul a preluat terenul fără acte legale, şi că, din concluziile expertizei efectuate în apel, a rezultat că suprafaţa revendicată de reclamanţi face parte din terenul de 24.000 mp preluat fără acte legale de către pârât şi corespunde nr.top.1204 înscris în CF 283 Săcel.
S-a reţinut aplicarea, în speţă, a prevederilor art.6 alin.2 din Legea 213/1998, potrivit cărora, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Ministerul de Interne a formulat recurs.
Prin primul motiv de recurs se susţine că terenul revendicat de reclamanţi este inclus în lista anexă a Deciziei nr.482 din 21.08.1972 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Cluj, fiind preluat cu îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond, formă şi procedură prevăzute de dispoziţiile Decretului nr.409/1955.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocă faptul că bunul revendicat aparţine domeniului public al statului, fiind destinat a servi nevoilor de apărare şi ordine publică, iar ultimul motiv se referă la faptul că în cauză devin aplicabile prevederile art.16 din Legea nr.10/2001.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Din analiza amplului material probatoriu administrat, curtea de apel a reţinut în mod corect că, din Decizia 482 din 21 august 1972, emisă de fostul Consiliu Popular al Judeţului Cluj, rezultă că s-a transmis din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al comunei Băişoara, în administrarea Ministerului de Interne, suprafaţa de 23.996 mp. de categorie fânaţ, de la locul numit „Poruţ", suprafaţă provenită prin comasare de la unii locuitori ai satului Săcel, iar din actul de comasare, aflat la dosar, reiese că, printre cei 7 locuitori de la care a fost preluată această suprafaţă, nu se regăseşte şi antecesoarea reclamanţilor.
Susţinerea privind obligativitatea Primăriei Băişoara de a da reclamanţilor un alt teren la schimb cu domeniul public nu are nici un suport juridic.
Terenul în litigiu nu a constituit obiect al Legii 18/1991, nefăcând parte din categoria celor reglementate prin această lege specială, chiar dacă reclamanţii au solicitat terenuri în schimb, ceea ce nu s-a obţinut din lipsă de teren excedentar; de altfel, ei au refuzat punerea în posesie pentru că, aşa cum a comunicat chiar Primăria comunei Băişoara, nu dispuneau de teren agricol în locul denumit Valea Litii, existând doar o suprafaţă inundabilă, care nu corespunde din punct de vedere calitativ (f.44 - dos.fond).
Nu poate fi primită nici susţinerea că terenul ce face obiectul litigiului ar aparţine domeniului public, el fiind destinat a servi nevoilor de apărare şi ordine publică, deoarece aici îşi desfăşoară activitatea U.M. 0701 Cluj.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pentru a fi operante prevederile art.6 din Legea nr.213/1998, trebuie ca bunurile să fi intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Pârâtul a invocat Ordinul nr.1323 din 25 decembrie 1969 emis de Ministerul Industriei Lemnului, ca dovadă a proprietăţii de 24.000 mp; din acest act rezultă că s-a transmis suprafaţa menţionată din administrarea Combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului Cluj în administrarea U.M. 0670 Cluj, dar, cu toate că instanţa de apel a insistat pentru depunerea actelor de preluare efectivă a bunurilor cuprinse în ordin, pârâtul nu a produs nici o probă în acest sens.
De altfel, aşa cum s-a precizat şi în considerentele deciziei, în legătură cu terenul cu privire la care s-a emis Ordinul 1323/1969, au existat nelămuriri încă din vremea respectivă, fapt confirmat de corespondenţa dintre UM 0670 Cluj şi Combinatul de Industrializarea Lemnului Cluj, din care rezultă că asemenea documente nu există.
Concluzia instanţei că terenul a fost preluat fără acte legale este corectă.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, în cauză nefiind aplicabile prevederile Legii 10/2001, deoarece, potrivit principiului disponibilităţii, reclamanţii au ales ca temei juridic al acţiunii art.480, 481 şi 1079 C.civ., iar acesta nu poate fi schimbat.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul de Interne împotriva deciziei nr.185 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 361/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 341/2001. Civil → |
|---|
