ICCJ. Decizia nr. 3555/2001. Civil. Recunoastere drept de proprietate. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 3555

Dosar nr. 2291/2001

Şedinţa publică din 12 mai 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 323/1997 pe rolul Judecătoriei Cluj, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâţii:

- R.I. şi R.A., ambii domiciliaţi în Cluj Napoca.

- C.S. şi C.N., domiciliaţi în Cluj-Napoca.

- C.M., născută C., domiciliată în Cluj-Napoca.

- I.L., născută S., domiciliată în comuna Floreşti.

- S.R., domiciliată în Cluj.

- S.I., domiciliat în comuna Floreşti.

- Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar din cadrul Prefecturii Cluj şi a solicitat ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună:

- anularea titlului de proprietate nr. 38397/422 din 28 februarie 1995 emis de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj cu privire la terenul în suprafaţă de 1911 mp, tarla 24, parcela 16 situat în comuna Floreşti, judeţ Cluj.

- să fie obligaţi pârâţii R.I. şi R.A. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna Floreşti, în suprafaţă de 2850 mp înscris în C.F. 40 Floreşti nr. top 2208, 2209, 2210.

- să se constate că pe terenul menţionat, reclamantul a construit o casă compusă din trei camere, bucătărie, baie, cămară de alimente, două antree precum şi anexe gospodăreşti.

- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu prin formarea de două loturi şi să-i fie atribuit lotul compus din teren în suprafaţă de 2850 mp precum şi construcţiile edificate pe acest teren, iar lotul 2 format din diferenţa de teren să fie atribuit vechilor proprietari.

- să se dispună intabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului atribuit în urma partajului dobândit cu titlul de cumpărare, construire şi partaj.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că pârâţii menţionaţi în petitul acţiunii la pct.1, 6, 7 şi 8 sunt proprietarii imobilului aferent în litigiu iar pârâţii de la pct. 3-5 sunt succesori ai proprietarei de C.F., C.U., născută S., proprietară asupra imobilului înscris sub B 4 şi 8.

Că la 15 august 1951, încheind o convenţie cu pârâtul R.I. prin care acesta i-a înstrăinat terenul în litigiu situat la punctul „la delniţă" pentru suma de 3.700 lei, fiind asigurat de pârât că terenul nu este înscris în C.A.P..

Mai arată reclamantul că în anul 1960 în baza autorizaţiei nr. 1705 din 17 decembrie 1960 a edificat pe terenul în litigiu o casă familială, a îngrădit terenul şi a folosit de atunci terenul de circa 30 de ani, nefiind tulburat de pârâte sau de alte persoane.

Că după apariţia Legii nr. 18/1991 pârâtul a formulat pretenţii în legătură cu terenul, contestând actul de vânzare-cumpărare întocmit în anul 1959 şi a reuşit să obţină titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1911 mp din terenul în litigiu.

În drept sunt invocate prevederile art. 24, art. 46 din Legea nr. 115/1938.

În cauză au formulat întâmpinare pârâţii R.I. şi R.A. care au solicitat respingerea ca tardivă şi neîntemeiată a acţiunii invocând în esenţă următoarele apărări:

- acţiunea este inadmisibilă, reclamantul neputând solicita anularea titlului de proprietate al pârâţilor câtă vreme nu are calitatea de proprietar al terenului.

- pentru suprafaţa de 1911 mp teren din tarlaua nr. 24 parcela 16 situată în comuna Floreşti, părţile s-au mai judecat pronunţându-se o hotărâre definitivă şi executorie (Decizia nr. 97/A din 24 ianuarie 1997) care a şi fost pusă în executare, existând autoritate de lucru judecat.

- excepţia tardivităţii sesizării instanţei cu privire la anularea titlului de proprietate al pârâtului despre care reclamantul a luat cunoştinţă în dosarul nr. 8614/1996 al Judecătoriei Cluj.

De asemeni a formulat întâmpinare şi pârâta Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, din cadrul Prefecturii Cluj care arată în esenţă următoarele:

- prin cererea formulată la 4 aprilie 1991 şi adresată Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din Comuna Floreşti, reclamantul M.I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu pentru un teren de 0,30 ha intravilan, dar cererea i-a fost respinsă deoarece din actele prezentate nu rezultă că a deţinut în proprietate terenul în litigiu. Reclamantul a formulat contestaţie înregistrată sub nr. 111 din 14 august 1991 împotriva hotărârii Comisiei Comunale întemeiată pe aceleaşi acte, inclusiv înscrisul intitulat „Declaraţie" din 15 august care nu avea menţionat şi anul întocmirii. Comisia Judeţeană i-a constituit totuşi dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 1000 mp teren pe care reclamantul avea la acea dată edificată casă şi construcţii gospodăreşti anexe.

Împotriva hotărârii Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 reclamantul M.I. nu a formulat contestaţie, hotărârea rămânând definitivă.

Prin încheierea civilă nr. 2410 din 8 martie 1999 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj căruia îi revenea competenţa materială să soluţioneze pricina în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. imobilul aflat în litigiu având o valoare mai mare de 150.000.000 lei.

Sesizat prin declinarea de competenţă Tribunalul Cluj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 560 din 1 noiembrie 2000, prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I. şi a obligat pe pârâţi să-i recunoască acestuia dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp situat în comuna Floreşti, înscris în C.F. nr. 40 Floreşti, nr. top. 2208, 2209 şi 2210 constatând că pe acest teren a construit o casă compusă din trei camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, două antree şi anexe gospodăreşti, dispunând înscrierea construcţiilor în C.F.

A dispus sistarea stării de indiviziune prin formare de loturi pe care le-a atribuit proprietarilor coindivizari revenindu-i reclamantului lotul format din 1000 mp teren şi construcţiile edificate pe acest teren, înscrise în C.F. nou nr. top 2209/3.

În motivarea sentinţei instanţa de fond, Tribunalul Cluj a reţinut că expertizele criminalistice efectuate în cauză au concluzionat că nu este posibil să se stabilească veridicitatea menţiunilor din înscrisul intitulat „Declaraţie" din 15 august, fără an, în sensul stabilirii folosirii unui singur instrument de scriere pentru cifrele menţionate în înscris ca şi pentru întocmirea actului şi nici dacă cifrele din cuprinsul numărului reprezentând lungimea suprafeţei de teren au fost scrise la data intervenirii înscrisului sau ulterior.

Că vânzătorul terenului a fost membru C.A.P. şi deci nu putea dispune prin vânzare de terenul care nu-i aparţinea.

Că reclamantului care a edificat construcţii pe o suprafaţă a terenului pe care a dobândit-o prin cumpărare i s-a constituit în baza Legii nr. 18/1991 un drept de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp, în aceste limite fiind admisibilă acţiunea, întemeiată pe art. 1295 C. civ., art. 22 şi art. 24 din Legea nr. 115/1938 şi în consecinţă, aflându-se în indiviziune cu celelalte pârâte se impune sistarea indiviziunii în temeiul art. 728 C. civ.

S-a considerat că nu este admisibil capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate al pârâtului R.I., în acest titlu nefiind cuprinsă şi suprafaţa de 1000 mp teren constituită în proprietatea reclamantului.

Împotriva sentinţei civile nr. 560 din 1 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a declarat apel reclamantul M.J. care critică hotărârea pentru motive de nelegalitate, considerând că soluţia pronunţată este contrară probelor administrate în cauză pentru următoarele motive:

- vânzarea terenului de către pârâtul R.I. a avut loc în anul 1960 când în localitate nu era constituit C.A.P. iar autorizaţia de construcţie a imobilului a fost solicitată în anul 1960.

- actul intitulat „declaraţie" reprezintă voinţa părţilor şi cuprinde întinderea terenului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării.

- instanţa nu a avut în vedere faptul că începând cu anul vânzării şi până în urmă cu doi ani a folosit imobilul în litigiu în întregime nefiind tulburat în posesie de către pârâtul R.I.

Prin Decizia civilă nr. 43 din 15 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, este admis în parte apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 560 din 1 noiembrie2000 pronunţată de Tribunalul Cluj, pe care o schimbă în parte în sensul că îi obligă pe pârâţi să îi recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2850 mp situat în comuna Floreşti înscris în C.F. nr. 40 Floreşti nr. top 2209. Se constată că pe acest teren reclamantul a edificat o casă compusă din trei camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, două antreuri, anexe gospodăreşti şi dispune înscrierea construcţiilor în cartea funciară.

Tot prin Decizia pronunţată instanţa de apel dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top 2209 în suprafaţă de 5.147 mp potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză de expert B.M., varianta I, în sensul că parcela cu nr. top nou 2209/1 în suprafaţă de 2297 mp se va reînscrie în C.F. pe numele vechilor proprietari tabulari iar parcela cu nr. top nou 2209/2 în suprafaţă de 1850 mp se atribuie reclamantului M.I. cu titlul de cumpărare şi partaj, şi se înscrie în C.F. cu acest titlu, construcţiile înscriindu-se în aceeaşi C.F. cu titlu de construire.

Sunt menţinute dispoziţiile din sentinţa apelată privind respingerea celorlalte capete de cerere din acţiunea principală şi este obligat pârâtul R.I. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.661.000 lei.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut şi motivat în sensul că între reclamantul M.I. şi pârâtul R.I. a intervenit la data de 15 august 1960 un antecontract „consemnat în înscrisul intitulat „declaraţie" cu privire la un teren care a intrat în posesia cumpărătorului.

Că prin acest antecontract părţile au consimţit să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi fond, având obligaţia de a perfecta convenţia încheiată iar în caz de refuz, instanţa, putând să pronunţe în temeiul art. 1073 şi art. 1077 C. civ. o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Că potrivit art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938 pârâtul, obligându-se să strămute către reclamant un drept real. Era obligat să-i predea acestuia actele necesare înscrierii acestui drept în cartea funciară, iar în caz de refuz de a preda aceste înscrisuri, reclamantul va putea cere în baza art. 24 din aceeaşi lege, ca instanţă judecătorească să dispună însuşirea dreptului dobândit în C.F.

Se afirmă în considerentele deciziei instanţei de apel că în mod corect instanţa de fond a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren pentru care s-a încheiat actul intitulat „Declaraţie", dar că totuşi în mod nelegal aceeaşi instanţă a reţinut că reclamantul nu a cumpărat de la pârâtul R.I. întreaga suprafaţă de teren prevăzută în înscrisul menţionat, în care se consemnează că R.I. a declarat vândută „porţiunea de grădină din „Delniţa" care nu-i în colectiv" în lungime de 2800 m şi în lăţime de 9,80 m pentru suma de 3.400 lei.

În sfârşit motivează instanţa de apel că împrejurarea că terenul vândut nu a fost înscris în C.A.P. rezultă din actul intitulat „Declaraţie" încheiat între părţi la data de 15 august 1960 precum şi din adeverinţa nr. 480 din 15 februarie 2000 eliberată de Consiliul local Floreşti, astfel că legal pârâtul a încheiat antecontractul pentru suprafaţa de 2850 mp teren.

Împotriva deciziei civile nr. 43 din 15 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs pârâţii R.I. şi R.A. întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 şi 11 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esenţă următoarele:

- Decizia recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi fără legătură cu obiectul acţiunii formulată de reclamant.

- Decizia instanţei de apel se întemeiază pe greşeli grave de fapt şi pe o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, considerând fără temei că la data când s-a întocmit pretinsa convenţie de care se foloseşte ca probă reclamantul, în localitatea Floreşti nu era înfiinţat C.A.P. şi că terenul în discuţie nu a fost înscris în C.A.P., deşi din probe rezultă că pârâtul vânzător era membru C.A.P. şi în această calitate nu putea dispune de terenul care nu îi aparţinea. Tocmai pentru că terenul a aparţinut fostului C.A.P., reclamantului i s-a constituit un drept de proprietate pentru 1000 mp pe care a edificat construcţii.

- Decizia pronunţată în apel încalcă prevederile art. 1295 C. civ., art. 480 C. civ. şi art. 22 şi 24 din Legea nr. 115/1938.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Din cererea înregistrată sub nr. 323/1997 la Judecătoria Cluj, cu privire la care aceasta şi-a declinat competenţa prin încheierea civilă nr. 2410 din 8 martie 1999 în favoarea Tribunalului Cluj, rezultă că reclamantul M.I. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze în parte titlul de proprietate nr. 28397/422 din 28 februarie 1995 emis de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj în favoarea pârâtului R.I., cu privire la terenul în suprafaţă de 1911 mp tarla 24, parcela 16 situat în omuna Floreşti urmând să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna Floreşti, în suprafaţă de 2850 mp înscris în C.F. 40 Floreşti nr. top 2208, 2209 şi 2210.

Pretinde reclamantul că asupra terenului în suprafaţă de 2850 mp, în care se include şi suprafaţa de 1911 mp, înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului R.I., a dobândit dreptul de proprietate în baza convenţiei încheiate la 15 august 1959 cu pârâtul R.I. şi consemnată în înscrisul intitulat „Declaraţie" fiind asigurat la data cumpărării terenului că nu este înscris în C.A.P. de către vânzător.

Contrar susţinerii făcute de reclamant în motivarea cererii sale ca şi în motivarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 560 din 1 noiembrie 2000 în sensul că titlul său de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 2850 mp îl constituie actul intitulat „Declaraţie" instanţa de apel, a considerat că între părţi nu s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare, ci un antecontract, adică o promisiune de vânzare-cumpărare având ca obiect „porţiunea de grădină" din „Delniţa" care nu-i în colectiv că, având în vedere antecontractul intervenit între părţi, considerat de instanţe o promisiune de vânzare-cumpărare a terenului, pârâta s-a obligat să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi formă, iar în caz de refuz instanţa este îndrituită în baza prevederilor art. 1073 şi art. 1077 C. civ. să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Ori, instanţa nu a fost investită prin acţiunea reclamantului cu soluţionarea unei asemenea cereri nesoluţionându-se pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu.

Nu se justifică nici concluzia instanţei că înscrisul intitulat „Declaraţie" constituie o promisiune de vânzare-cumpărare, un antecontract, o asemenea concluzie nerezultând din conţinutul său. În realitate această „Declaraţie" este un înscris infim, emanând de la o singură persoană care îl semnează, fiind datat doar cu privire la fond şi luna când se pretinde că ar fi fost întocmit, fără a se indica şi anul confecţionării lui.

Menţiunile din cuprinsul înscrisului nu determină obiectul pretinsei promisiuni de vânzare şi nici cum este persoana beneficiară a promisiunii de vânzare, referindu-se la o „porţiune din grădină din „delniţă" care nu-i la colectiv" fără a arăta vecinătăţile sau numărul cărţii funciare şi numărul topo al terenului.

Instanţa de apel săvârşeşte însă o gravă eroare atunci când ignoră actele de la dosar din care rezultă fără echivoc că pârâţii R.I. şi R.A. au fost membrii C.A.P. în care s-au înscris la 29 august 1961 (adresa 1462 din 11 martie 2002 din dosar nr. 2291/2001 al Curţii Supreme de Justiţie.

Cum în sistemul cărţilor funciare, dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândeşte numai prin intabulare C.F., reclamantul M.I., nu a putut dobândi un asemenea drept cu privire la terenul în litigiu, pentru că pretinsa convenţie de vânzare-cumpărare la care se referă înscrisul intitulat „declaraţie" din 15 august, fără an, nu a fost intabulat în cartea funciară şi nici nu putea fi înscrisă deoarece terenul aparţine cu titlu de drept de moştenire soţiei vânzătorului, R.A., cum se menţionează în C.F. nr. 40 Floreşti, şi care nu a fost parte în tranzacţie iar prin înscrierea în C.A.P., împreună cu soţul R.I. aceştia au pierdut dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor pe care le avea în proprietate sau le posedau în fapt la data înscrierii în Cooperativa agricolă.

În aceste împrejurări, chiar dacă ar fi existat între părţi un antecontract sau o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu aşa cum fără temei a apreciat instanţe de apel o asemenea convenţie a devenit caducă, în momentul înscrierii pârâţilor în C.A.P. la 29 august 1961, deoarece a dispărut obiectul antecontractului, terenul trecând în proprietatea cooperativei.

Acesta este şi motivul pentru care imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar, reclamantul M.I. s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Comunală Floreşti de aplicare a legii fondului funciar, în final acestuia constituindu-se un drept de proprietate numai pentru 1000 mp teren, pe care avea edificate construcţiile gospodăreşti.

Pentru considerentele arătate urmează a se admite recursul declarat de pârâţii R.I. şi R.M., casează Decizia civilă nr. 43 din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi se respinge apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei nr. 560/2000 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

În baza art. 274 C. proc. civ. intimatul-reclamant M.I. va fi obligat la cheltuieli de judecată către recurent, în sumă de 3.946.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâţii R.I. şi R.A. împotriva deciziei nr. 43 din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi respinge apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei nr. 560 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care o menţine.

Obligă pe intimatul-reclamant M.I. să plătească recurenţilor pârâţi R.I. şi R.A. suma de 3.946.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2004.

← CSJ. Decizia nr. 408/2001. Civil		CSJ. Decizia nr. 3832/2001. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil: