CSJ. Decizia nr. 408/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.408DOSAR NR.2392/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: consilier juridic O.O.pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General şi Municipiul Bucureşti prinPrimar General, lipsind intimata reclamantă N.I.A..
Procedura completă.
Consilier juridic O.O.nu mai susţinerecursul întrucât problema calităţii procesuale pasive a fost rezolvată între timp de instanţă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusăla 24 martie 1999 N.I.A.din Bucureşti str.Ion Câmpineanu nr.5, în calitate de moştenitortestamentar al defunctei A. A.D. decedată la 3 ianuarie 1976 a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat prin Primarul general, pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o încăpere cu destinaţia de prăvălie în suprafaţă de 51,77 m.p. situată în imobiluldinBucureşti str.Ion Câmpineanu nr.5, în partea stângă de la intrare.
În susţinerea acţiunii reclamanta a pretins că partea de imobilrevendicată a fost preluatăşi deţinută de stat prin aplicarea greşită a dispoziţiei Decretului 92/1950 întru-câtfiind casnică autoarea sa D.A.A.care avea calitatea de proprietar eraexceptată de lanaţionalizare.
Soluţionând cauza în primă instanţă, după declinarea competenţei, prin sentinţa civilă nr.687 din 13 octombrie 2000Tribunalul Bucureşti – Secţiaa V a civilă şi de contencios administrativ, a admis acţiunea aşacum a fost formulată şi a obligat autoritateachemată în judecată să lase în deplină proprietate şi posesie areclamantei bunul revendicat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat nevalabilitateatitlului de proprietate al statului ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art.II din Decretul 92/1950.
Sentinţa primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă prin respingerea apelului declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul general, conform deciziei civile nr.115 din 8 martie2001.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a socotit nefondat motivul de apel formulat de apelantă care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în raport de faptul că bunul revendicat se afla în proprietateaprivată a Municipiului Bucureşti,persoană juridică cu deplină capacitate de exerciţiu exclusiv obligată să stea în proces, cât şi de împrejurarea că potrivit Legii nr.69/1991 ca organ deliberativ fără personalitate juridică Consiliul general nu ar putea reprezenta Municipiul în justiţie.
S-a statuat, că potrivit dispoziţiilor art.2, 4, 5 şi 20 lit.g din Legea nr.69/1991 republicată, Consiliile locale sunt autorităţi ale administraţiei publice locale, care au atribuţii de administrare a domeniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale în care sunt alese, iar în conformitate cu art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor reprezintă unităţile administrativ teritoriale menţionate.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ., Consiliul general al Municipiului Bucureşti reprezentat prin Primarul general, care fără a invoca argumente noi în sprijinul excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive a susţinut că instanţa de apel ar fi interpretat greşit legea aplicabilă.
Recursul nu este fondat.
Potrivitart.12 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, consiliilor locale, judeţene, sau a C.G.M.B., le revine dreptul şi obligaţia de reprezentare a unităţilor administrativ teritoriale în care funcţionează în toate litigiile care pun în discuţie dreptul de administrare, ori dreptul de proprietate publică asupra bunurilor care fac obiectul acţiunii.
În acelaşi timp conform art.20 lit.g din Legea nr.69/1991 în vigoarela data pornirii procesului civil, consiliile locale au obligaţia dea administra pe lângă domeniul public de interes local şi domeniul privat al unităţilor teritorialeîn care funcţionează ca organedeliberative. Fiind aşadar legal, abilitate să stea în justiţie, fie independent, fie împreună custructura administrativteritorială pe care o reprezintă, pentru cărăspund de domeniul privat al acestora, consiliile locale au calitatea procesuală pasivă cerută de lege pentru a răspundeîn justiţie la acţiunea întemeiată pe art.480 din C.civ.
Aşa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 407/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3555/2001. Civil. Recunoastere drept de... → |
|---|
