CSJ. Decizia nr. 365/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 365.
Dosar nr. 5810/2001
Şedinţa publică din 26 septembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2000, D.M. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C. O. SA Bucureşti, solicitând retrocedarea apartamentului nr. 34, situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa nr. 405 din 11 aprilie 2001, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 415 din 1 octombrie 2001, a respins apelul pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti, ca nefondat, cu motivarea că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil, respectiv în baza Decretului nr. 223/1974, act normativcontrar Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România era parte la data preluării.
Împotriva acestei decizii pârâta Primăria Bucureşti a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanţele au violat conceptul de „bun preluat de stat fără un titlu valabil"de vreme ce preluarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974, iar actul administrativ de preluare a bunului nu a fost contestat de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în Decretul nr. 223/1974 rezultă că obligaţia de înstrăinare prevăzută de acest act normativ a fost instituită în sarcina persoanelor care au cerut plecarea definitivă din ţară. Or, probele dosarului relevă că reclamanta nu a renunţat vreodată la cetăţenia română şi domiciliul avut, situaţie ce denotă absenţa intenţiei de plecare definitivă din ţară.
În aceste condiţii, preluarea bunului de stat, fiind făcută cu nesocotirea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 prin care, potrivit jurisprudenţei de aplicare a acestui act normativ, nu s-a urmărit mărirea patrimoniului statului, rezultă că, ea nu are la bază un titlu valabil şi nici consimţământul valabil al reclamantei.
Drept urmare, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunul este supus revendicării de către fostul proprietar, ceea ce înseamnă că instanţele, admiţând acţiunea, au pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Neexistând motive de casare care pot fi invocate din oficiu se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei 415 A din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 367/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 3656/2001. Civil. Revendicare leg.112/1995.... → |
|---|
