CSJ. Decizia nr. 367/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 367Dosar nr. 1285/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 25 septembrie 1991 pe rolul Judecătoriei Piteşti reclamantul R.D.I. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. Piteşti şi Prefectura judeţului Argeş pentru obligarea acestora la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 180.000 lei c/val. construcţiei, construcţie demolată din 1988 fără decret de expropriere.
Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 280 din 6 ianuarie .1992 a admis în parte acţiunea. A obligat pârâta Prefectura judeţului Argeş la 68.874 lei despăgubiri civile către reclamant.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâta S.C. C. S.A. Piteşti şi faţă de Ministerul Comerţului şi Turismului introdus în cauză, considerându-se că titular al obiectivului de investiţie, Piaţa agroalimentară Piteşti, a devenit Prefectura judeţului Argeş.
S-a reţinut că exproprierea s-a făcut în baza Decretului nr. 467/1979 care a stabilit o valoare de despăgubire de 68.879 lei care nu s-a plătit reclamantului fără însă ca pârâta să aibă vreo culpă procesuală, împrejurare ce a dus la respingerea cererii de cheltuieli de judecată.
Tribunalul Judeţean Argeş prin Decizia nr. 987 din 28 aprilie 1993 a admis recursurile reclamantului şi pârâtei, a casat sentinţa nr. 280/1992 şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se verifica calitatea procesuală pasivă a pârâtei Prefectura judeţului Argeş şi a Ministerului Comerţului şi Turismului şi respectiv a Administraţiei Pieţelor Piteşti.
S-a mai considerat că potrivit Legii nr. 70/1991, privind alegerile locale continuatorul Prefecturii judeţului Argeş este Consiliul judeţean Argeş, fiind necesar a se analiza calitatea procesuală şi faţă de acesta.
S-a dispus aşadar rejudecarea cauzei pentru stabilirea calităţii procesuale şi a raporturilor obligaţionale dintre părţi, (reclamantul a criticat soluţia de a acorda despăgubiri la suma plafonată şi nu la valoarea actualizată).
Judecătoria Piteşti, unde cauza s-a înregistrat la 9 iulie 1993 spre rejudecare, urmare casării, prin sentinţa civilă nr. 7418 din 12 septembrie 1995 a admis în parte acţiunea reclamantului R.I., prin moştenitorii săi legali: R.M., R maişi P.M. împotriva pârâtei Prefectura judeţului Argeş pe care a obligat-o la 68.879 lei cu dobânzi legale. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii introduşi în cauză: Consiliul judeţean Piteşti, Administraţia Pieţelor Piteşti, D.G.F.P.C.F.S. Argeş, B.R.D. Argeş, S.C. C. S.A. Piteşti, S.C. S. S.A. Piteşti şi faţă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice.
S-a respins cererea de cheltuieli de judecată.
S-a considerat,în motivarea acestei soluţii,că exproprierea nu s-a dovedit, demolarea fiind făcută la 29 septembrie 1988, Decretul nr. 152/1988 neputând fi considerat un decret de expropriere. Nici Decretul nr. 467/1979 nu se aplică în cauză întrucât, nu s-a făcut preluarea imobilului în baza unui decret de expropriere (Decretul nr. 467/1979 se aplică în cazul construcţiilor preluate cu plată în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege).
S-a considerat că temeiul acţiunii în acest caz este îmbogăţirea fără justă cauză şi cum patrimoniul celui care s-a îmbogăţit fără justă cauză este al beneficiarului investiţiei (conf. HG nr. 71/1991), a fost obligată Prefectura judeţului Argeş la despăgubiri.
Deoarece este vorba de un beneficiar conjunctural al investiţiei, neavând culpă procesuală nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Tribunalul Argeş prin Decizia civilă nr. 2010 din 16 octombrie 1996 a admis apelul reclamantului R.D maiA desfiinţat sentinţa nr. 7418/1995 a Judecătoriei Piteşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond pentru împrejurarea că încheierea din 5 septembrie 1995 când s-a amânat pronunţarea pentru 12 septembrie 1995 nu a fost semnată de un judecător care a făcut parte din completul de judecată, sentinţa fiind astfel nulă.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 554-R din 2aprilie 1997 a respins ca nefondat recursul declarat de Rectorul Universităţii Piteşti împotriva deciziei nr. 2010/1996, întrucât recurentul nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 7418/1995, critica neputând fi invocată prin recurs.
Judecătoria Piteşti, primind cauza spre rejudecare, la 21iulie 1997 a administrat probe şi prin sentinţa civilă nr. 3763 din7 mai 1999 a declinat cauza Tribunalului Argeş, faţă de cuantumul pretenţiilor solicitate precizat prin raportul de expertiză contabilă, adică 299.971.336 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeş la 18februarie 1999. Acest tribunal prin sentinţa civilă nr. 90 din 27 martie 2000 a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor S.C. S.S.A., Universitatea Piteşti, S.C. C. Piteşti, S.C.P.S.A. Piteşti, D.G.F.P.C.F.S. Argeş, Consiliul judeţean Argeş şi Prefectura judeţului Argeş.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în temeiul decretului nr. 152 din 6 iunie 1988 s-a aprobat începerea lucrărilor la obiectivul de investiţii „Piaţa agroalimentară din municipiul Piteşti" şi prin art. 3 al acestui decret s-a dispus demolarea construcţiilor proprietate personală şi ocuparea terenurilor aferente pentru realizarea obiectivului (în anexa nr. 9 figurează la pct. 16 imobilul proprietatea reclamantului şi care a fost demolat în 29 septembrie 1988).
S-a calculat, potrivit Decretului nr. 467/1979 o despăgubire de 68.679 lei datorată lui R.D.I. şi 75.577 lei lui R.D.
Instanţa a mai reţinut că dacă reclamantul era nemulţumit de valoarea despăgubirii putea formula contestaţie în temeiul art. 8 din Decretul nr. 467/1979.
Necontestând suma şi refuzând să o încaseze nu mai poate pretinde ulterior reactualizarea sumelor deja calculate, nici stabilirea unui alt mod de calcul decât cel prevăzut în Decretul nr. 467/1979. Imobilul a trecut aşadar cu titlu gratuit în proprietatea statului şi singurul care poate fi chemat în judecată e Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru acoperirea unui eventual prejudiciu.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 118/A din 22 decembrie2000 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor R.D. , R.M. şi P.M. împotriva sentinţei civile nr. 90/2000 pe care a menţinut-o.
Apelanţii reclamanţi au criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece instanţa nu a verificat susţinerile lor privind nelegalitatea exproprierii care nu s-a făcut, prin act normativ ci individual, că Decretul nr. 152/1988 nu produce efecte juridice nefiind publicat în Monitorul Oficial şi nu are anexe de individualizare a proprietarilor.
S-a încălcat principiul „non reformatio in pejus" s-a admis apelul lui R.D.şi s-a trimis cauza spre rejudecare, în rejudecare nu se putea respinge acţiunea în propria cale de atac.
Pentru a respinge acţiunea instanţa a constatat că exproprierea a fost făcută cu titlu şi că s-a stabilit o despăgubire care nefiind contestată în temeiul art. 8 din Decretul nr. 467/1979 nu mai poate fi pretinsă.
Împotriva deciziei nr. 118/2000 au formulat recurs reclamanţii criticând soluţia pentru motivele arătate în art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ. Astfel cauza a fost judecată de o instanţă necompetentă material, încălcându-se art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Chiar dacă prin expertiză s-a mărit cuantumul pretenţiilor, instanţa nu-şi poate declina din oficiu competenţa faţă de cadrul procesual fixat prin petitul acţiunii. Reevaluarea a fost determinată de durata procesului şi de deprecierea intervenită pe parcursul a 10 ani. De altfel declinarea dosarului nr. 9403/1997 s-a făcut după 15 termene.
S-a mai arătat în motivele de recurs că Decizia s-a dat cu aplicarea greşită a legii, reţinându-se că reclamantul nu a contestat suma fixată drept despăgubire, fără să se observe că despre despăgubirea fixată nu is-a făcut cunoscut proprietarului pentru ca acesta să-şi exprime opinia, întreaga procedură de expropriere nefiind legală, deoarece nu s-au făcut constatări, evaluări şi nici comunicări.
Reclamanţii au mai criticat soluţia pentru că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra unui mijloc esenţial de apărare, încălcarea principiului „non reformatio in pejus" şi nu a observat că imobilul a fost demolat în 29 septembrie 1988 iar plângerea a fost introdusă la 25 august 1991, înainte de împlinirea termenului de prescripţie de trei ani.
În sfârşit, s-a spus că Decizia se întemeiază pe o eroare gravă dedusă din considerarea legală a procedurilor de expropriere care în cazul în speţă au încălcat regulile de expropriere stabilite de însuşi legiuitorul socialist.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentul ce urmează.
Se constată că în evoluţia dosarului, după mai multe cicluri procesuale, cauza a fost judecată în fond de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 4950/1999 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 90 din 27 martie 2000.
Judecata a avut loc ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 9403 format la 23 iulie 1997. Judecătoria Piteşti, prin sentinţa nr. 3763 din 7 mai 1999, deci după aproape doi ani de la primirea cauzei, a declinat competenţa de soluţionare în raport de împrejurarea că suma iniţial solicitată s-a extins în câtime la 291.971.330 lei.
Primind cauza, prin declinare, şi judecând fondul unei cereri în pretenţii de 180.000 lei (conform petitului introductiv de instanţă) tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Aceste dispoziţii de ordine publică şi fixate în mod imperativ de legea organică, nu au fost observate nici de instanţa de apel cu ocazia judecării apelului declarat de una din părţile din proces, şi care a menţinut sentinţa tribunalului, nelegală sub aspectul competenţei materiale.
Cauza,acţiune în pretenţii, iniţial formulată pentru suma de 180.000 lei,este de competenţa în primă instanţă a judecătoriei, conf. art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa generală în materie civilă, şi din interpretare, prin excludere, a art. 2 pct. 1, lit. b) din acelaşi cod.
Modificările succesive determinate de rata inflaţiei în raport de care se reapreciază pretenţia iniţială nu sunt de natură să ducă la schimbarea competenţei materiale a instanţei.
Aceasta a fost voinţa legiuitorului corect şi constant interpretată în acest sens şi de practica judiciară.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată a confirmat o sentinţă dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, în temeiul art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se vor casa Decizia nr. 118 A/2000 a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa civilă nr. 90/2000 a Tribunalului Argeş, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Piteşti competentă material să judece cauza.
Cu ocazia rejudecării vor fi analizate şi celelalte critici formulate în recurs cu privire la soluţia pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.D., R.M. şi P.M.
Casează Decizia nr. 118 A din 22 decembrie 2000 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, şi sentinţa nr. 90 din 27 martie 2000 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare,Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 373/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 365/2001. Civil → |
|---|
