CSJ. Decizia nr. 378/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 378.
Dosar nr. 3675/2001
Şedinţa publică din3 octombrie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanţii I.V.V.L. şi I.M., au chematîn judecatăConsiliul Localal MunicipiuluiCluj-Napoca,S.C. C.A. S.A. Cluj prin lichidator S.C. AT P. S.A. Cluj şi pe pârâţii S.V., V.S., solicitând constatarea preluării fără titlu în baza Decretului nr. 223/1974, a imobilului din Cluj Napoca, constatareanulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, evacuarea pârâţilor S.V. şi V. cu restituirea imobilului, precum şi rectificarea cărţii funciare nr. 48392 Cluj în sensul radierii menţiunilor de sub B 4, B 5, B 6.
Tribunalul cluj, prin sentinţa civilă nr. 580/8 noiembrie 2000, a respins acţiunea constatând că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu, în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974 printr-un act – Decizia fostului Consiliu Popular Judeţean Cluj -, care la acea vreme constituia titlu legal, neputând fi acceptatăsusţinerea reclamanţilorprivitoare la nulitateadeciziei de preluare datorată necomunicării.
Prin Decizia civilă nr. 126 din 22 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi reţinându-se de asemeni că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul unui act care la acea dată constituia titlu legal, necomunicarea deciziei de preluare fiind un act procedural ce nu determină nulitatea deciziei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se arată în recurs că hotărârea este netemeinică şi nelegală, nu cuprinde nici un fel de motivare în drept, raportat la susţinerea reclamanţilor, titlul statului, respectiv Decretul nr. 223/1974,nu este valabil întrucât nu a operat transferul dreptului de proprietate,pentru lipsa actului administrativ în baza căruia imobilul a fost preluat, act care, în lipsa comunicării nu şi-a produs efectele juridice. În ce priveşte pe terţii cumpărători, contractul de vânzare cumpărare încheiat de aceştia este lovit de nulitate absolută, întrucât imobilul nu era în circuitul civil, statul nu putea înstrăina locuinţa.
Se impunea deci,conchid recurenţii, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în acest sens trebuind a fi admis recursul.
Recursulestenul, pentru cele ce urmează:
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., motivarea acestuia trebind să se supună cerinţelor impuse de lege, respectiv art. 303 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Motivarea trebuie să cuprindă deci o dezvoltare a fiecărui motiv de recurs, esenţial fiind ca din expunerea făcută să rezulte cuprecizie care sunt temeiurile de casare a hotărârilor atacate.
Aşa fiind, evident, în cauza de faţă, recursul astfel formulat, nu întruneşte cerinţele legii, simpla referiregenericăîn sensul că hotărârea este nelegală şi netemeinică, nefiind suficientă în acest sens cu atât mai mult cu cât vechea prevedereprivind netemeinicia hotărârii (pct. 11 art. 304 C. proc. civ.), este în prezent abrogată.
Pe de altă parte, cele menţionate în recurs nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele de casare indicate de art. 304 C. proc. civ., fiind de reţinut şi că, parte din acestea nici nu ar putea fianalizate omisso medio. Sub acest aspect, asupra chestiunilor privindconstatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, şi, în consecinţă, rectificarea c.f., restituirea imobilului, evacuarea pârâţilor, instanţele nu s-au pronunţat.
Ca atare, deşi evocate succint în recurs acestea nu pot face acum obiect de cercetare judecătorească, iar nepronunţarea celor două instanţe în legătură cu acesteelemente de fapt şi de drept, nu poate constitui ochestiune de ordine publică – ce, în virtutea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebuit invocate şi reţinute din oficiu de această instanţă.
Aşa fiind, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata recursul ca nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii I.V.V.V.L. şiI.M. împotriva deciziei civile nr. 126 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3829/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 3780/2001. Civil → |
|---|
