CSJ. Decizia nr. 4153/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4153
Dosar nr. 4406/2001
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înaintată la 9 iunie 1997 la Tribunalul Harghita şi precizată ulterior, reclamantul B.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 724.361.989 lei conform precizărilor ulterioare, cu titlu de daune materiale şi morale, în condiţiile art. 504 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a relevat că, prin sentinţa penală nr. 38 din 9 iunie 1961 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 5 ani închisoare şi confiscarea totală a averii, pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi a executat o perioară de 4 ani, 9 luni şi 17 zile.
În urma recursului în anulare declarat de Procurorul general, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, nr. 496 din 27 februarie 1997 a fost achitat, constatându-se inexistenţa faptei penale, reclamantul fiind îndreptăţit la repararea prejudiciului cauzat prin condamnarea sa pe nedrept.
Prejudiciul solicitat cuprinde prejudiciul moral suferit de către reclamant, imobilul proprietate personală şi anexă (demolate), recolta după terenul aferent până în anul 1965, recolta după două terenuri agricole de 3,99 ha până în anul 1990, precum şi prejudiciul salarial de care a fost privat pe perioada detenţiei.
În cauză, Ministerul Finanţelor Publice a delegat D.G.F.P. Harghita să-l reprezinte până la soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 552 din 19 noiembrie 1998 a Tribunalului Harghita, s-a admis acţiunea reclamantului şi Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să-i plătească sumele de 166.371.156 lei daune materiale, 45.000.000 lei despăgubiri morale şi 3.460.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 7/A din 2 septembrie 1999 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-au admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, desfiinţându-se integral soluţia instanţei de fond şi dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 276 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita, reclamantului i s-au acordat cu titlu de daune materiale suma de 650.111.984 lei şi 74.250.000 lei despăgubiri morale plus 9.100.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi de D.G.F.P. Harghita au fost admise în parte. Prin Decizia civilă nr.88 A din 20 noiembrie 2000 Curtea de Apel Târgu Mureş,secţia civilă, a schimbat în parte sentinţa nr. 276 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita, în sensul că s-a obligat Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului B.A. suma de 650.111.984 lei daune materiale şi morale, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei civile în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre instanţa de apel a reţinut, excluzând suma de 96.900.000 lei drepturi salariale, reclamantului i se cuvine cu titlu de daune materiale şi morale conform art. 504 C. proc. pen. suma totală de 650.111.984 lei compusă din c/val. casei de locuit şi anexelor gospodăreşti,recoltadepeterenul intravilanpetimpde 7 ani.
recolta de pe terenurile agricole pe o perioadă de 30 de ani plus prejudiciul moral acordat de prima instanţă.
Împotriva deciziei sus-menţionată, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Harghita invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei atacate şi în fond, respingerea acţiunii petentului, astfel cum a fost formulată.
Recurentul consideră că acordarea de daune civile pentru construcţiile civile nu este justificată, deoarece acesta a vândut întregul imobil şi construcţiile anexe, iar în ceea ce priveşte recolta pe 7 ani, s-a reţinut eronat de instanţe, întrucât reclamantul a cerut veniturile nerealizate pe o perioadă de 6 ani. Cât priveşte recolta pe o perioadă de 30 de ani, se arată că pentru terenurile înscrise şi predate în fostele întovărăşiri şi în CAP-uri nu s-au acordat nimănui despăgubiri civile, fiind incidente Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000.
Recursul dedus judecăţii este nefondat.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 38 din 9 iunie 1961 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi confiscarea totală a averii, pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale.
Reclamantul a executat pedeapsa timp de 4 ani, 9 luni şi 17 zile, când a fost graţiat.
Prin sentinţa penală nr. 496 din 27 februarie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul general şi s-a dispus achitarea reclamantului pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, înlăturându-se totodată şi pedeapsa complimentară a confiscării totale a averii.
Art. 504 C. proc. pen., reglementează obligaţia de plată a daunelor, de către Stat în cazul erorilor judiciare şi are în vedere reparaţia integrală a prejudiciului cauzat persoanei care a fost condamnată sau arestată pe nedrept, potrivit principiilor ce rezultă din prevederile art. 998 şi art. 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Aşadar, despăgubirile trebuie să acopere atât prejudiciul material, cât şi pe cel moral, iar interpretarea dată de instanţa de apel, în acest sens, este corectă şi corespunde, de altfel, pe deplin principiilor care reglementează răspunderea civilă pentru faptele cauzatoare de prejudiciu.
Analizând primul motiv de recurs în privinţa imobilului construit şi confiscat, de stat, se constată că acesta, urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat.
Astfel, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că reclamantul a deţinut, în proprietate, o casă de locuit cu anexe gospodăreşti, în comuna Sânsimion, judeţul Harghita, care a fost confiscată de stat, ca urmare condamnării sale pentru o pedeapsă privativă de libertate şi care, ulterior a fost restituită reclamantului.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în perioada detenţiei reclamantului, casa de locuit a fost folosită drept magazie de cereale, ajungând într-o stare avansată de degradare, din care motiv, reclamantul a demolat-o şi a valorificat, la un preţ derizoriu, materialele rezultate din demolare. Expertiza tehnico-judiciară a stabilit, pentru această casă o valoare de circulaţie, actualizată, care nu a fost contracarată de o altă expertiză.
Cât priveşte motivele de recurs legate de greşita acordare a despăgubirilor pentru recolta de pe terenul intravilan pe timp de 7 ani şi recolta de pe terenurile agricole pe o perioadă de 30 de ani, şi aceste susţineri trebuie înlăturate ca neîntemeiate, pentru faptul că reclamantul, în mod real, a fost privat de folosinţa lor pe aceste perioade şi, de vreme ce, expertiza tehnică judiciară, administrată în cauză a stabilit cuantumul acestor daune materiale, ea nu a putut fi combătută de recurent printr-o altă expertiză care nu a fost cerută în dosar.
Ultimul motiv de recurs, priveşte terenurile înscrise în întovărăşiri şi predate la CAP, pentru care nimănui nu s-au acordat despăgubiri, fiind incluşi în Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Se apreciază că această din urmă critică, a fost corect, rezolvată de instanţa de apel în sensul că a stabilit că la data arestării, reclamantul a fost membru al întovărăşirii agricole din comună şi după eliberarea din penitenciar, nu a aderat la CAP şi nu a avut niciodată o atare calitate astfel că, în contextul dat, reclamantul a fost privat timp de 30 de ani, de folosinţa terenurilor agricole în suprafaţă de 3,96 ha, nefiindu-i aplicabilă Legea nr. 18/1991 sau altă lege reparatorie.
Pentru cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat, astfel că, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Harghita împotriva deciziei nr. 88/A din 20 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5456/2001. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4945/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
