ICCJ. Decizia nr. 4462/2001. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4462
Dosar nr. 3495/2001
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Cluj, înregistrată sub nr. 5005/1998, I.A. şi I.D. din Cluj, au cerut ca în contradictoriu cu pârâţii P.I., T.F., P.F., P.L., P.V., T.R., C.F., A.M., L.N., F.G., L.M., G.M., P.G., T.D., T.I., T.V., V.V., I.V., M.I., V.I., Consiliul Local al comunei Floreşti judeţul Cluj, Staţiunea Didactică şi Experimentală Cluj, Prefectura Cluj – Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, L.P., G.V., T.I., T.I.C., T.S., I.T., T.L., C.E., T.G.V., G.D., G.M. şi T.I., să se constate că prin comasarea produsă în anul 1952, în schimbul terenului în suprafaţă de 5235 mp, din C.F. 3833 A+3 – A+4 nr. top1897/2 şi 1897/3 transcris în C.F. 3764 Floreşti, preluat iniţial de Consiliul Local Floreşti şi predat ulterior M.A.N., U.I., antecesorul lor ca proprietar a primit o suprafaţă echivalentă înscrisă în C.F. 3348 A + 39 nr. topo 1896 şi A+40 nr.topo1899 şi în C.F. 3349 A+5 nr. topo 1897 A+6, nr. topo 1898 A+11, nr. topo 1895/2, situată în lungul şoselei Cluj-Oradea.
Reclamanţii au cerut de asemenea să se constate că urmare a comasării din suprafaţa de teren proprietatea lui U.I. a rămas liberă o suprafaţă de 519 mp şi totodată că ei au cumpărat de la G.V. soţia lui U.I., o construcţie şi terenul de 5754 mp, prin act autentic.
Ca urmare s-a cerut obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului lor de proprietate şi a predării imobilelor în deplină posesie şi folosinţă, precum şi ieşirea din indiviziune.
Prin cereri ulterioare reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii, constatarea nulităţii absolute a proceselor verbale pentru punerea în posesie a unora dintre pârâţi pe terenul proprietatea lor şi anularea parţială a titlurilor de proprietate emise în favoarea acestora cu încălcarea dreptului lor de proprietate.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 42 din 2 februarie 2001, Tribunalul Cluj a respins acţiunea ca nefondată cu consecinţa obligării reclamanţilor la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, că nu ar exista identitate între terenul arabil care se pretinde că a fost cumpărat de la U.I. şi terenurile ocupate de pârâţi, deţinute de aceştia legal în temeiul Legii nr. 18/1991.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin respingerea ca nefondat a apelului reclamanţilor conform deciziei civile nr. 117 din 11 mai 2001.
În raport de motivele apelului instanţa de fond a reţinut în esenţă că terenul cumpărat de reclamanţi de la G.V.U. moştenitoarea proprietarului tabular U.I. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16796/1992, nu este identic cu terenul pe care reclamanţii l-au ocupat efectiv împrejmuindu-l în detrimentul titularilor de drept în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Instanţa de apel a socotit că procesele verbale de punere în posesie şi titlurile de proprietate emise în favoarea pârâţilor persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991 sunt pe deplin valabile în privinţa terenului pe care reclamanţii l-au ocupat în mod greşit după cumpărare.
Din motivarea hotărârii rezultă că instanţa de apel a socotit lămurite toate împrejurările cauzei, aşa încât a respins ca fiind nejustificată critica şi respectiv cererea reclamanţilor vizând completarea dovezilor cu înscrisuri în vederea depunerii unor extrase de C.F. care ar fi condus la clarificarea schimbului intervenit după comasare, a amplasamentului real al terenului primit în schimb de către antecesorul reclamanţilor şi a faptului că nefiind membru CAP, terenul care a aparţinut lui U.I. nu a făcut parte din perimetrul CAP.
În cauză au declarat recurs în condiţiile procedurale prevăzute de lege, reclamanţii I.A. şi I.L.
Invocându-se lipsa de temei legal a hotărârilor pronunţate, s-a susţinut că instanţele au stabilit greşit cadrul procesual al litigiului atât sub aspectul calităţii procesuale pasive al pârâtelor chemate în proces, cât şi a obiectului acţiunii le-au încălcat dreptul la apărare neacordându-le posibilitatea să administreze proba cu înscrisuri şi chemarea pârâţilor la interogator necesare stabilirii corecte a situaţiei juridice a imobilului, respectiv a schimbului de terenuri survenit prin comasare cât şi pentru identificarea corectă a terenului revendicat primit în schimb de U.I.
Recurenţii au arătat totodată că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în partea privind anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea unora dintre pârâţi pe terenul proprietatea lor şi în fine că prin respingerea nejustificată a probatoriilor solicitate au fost împiedicaţi să demonstreze amplasamentul real terenului primit în schimb şi cel efectiv ocupat şi cumpărat de la moştenitoarea lui U.I.
Recursul este fondat, pentru motivele care urmează:
Potrivit cererii de chemare în judecată cu completările şi precizările ulterioare şi a scopului acţiunii, reclamanţii au solicitat mai întâi să se constate că în anul 1952, urmare a comasării unor terenuri situate în comuna Floreşti, în interesul şi implicând Ministerul Apărării Naţionale, Consiliul Local Floreşti, RA E.D. Cluj şi o serie de proprietari tabulari persoane fizice, între aceştia pe de o parte şi autorul lor U.I. pe de altă parte, a intervenit un schimb de terenuri prin care, în locul unei suprafeţe de 5235 mp din suprafaţa totală de 5764 mp (înscrisă atunci în C.F. nr.3348 A + 39 nr. top1896 şi A+40 nr. top1899 şi C.F. nr.3349 A?5 nr. top1897 A+6 nr. Top 1898, A+11 1895/2 Floreşti), acesta din urmă a primit un teren în aceeaşi suprafaţă situat în paralel cu drumul naţional 1 (DN 1) (înregistrat în C.F. Floreşti la data schimbului sub nr. topografice 1895/2, 1896/1, 1896/2, 1896/3, 1897/1, 1897/2, 1897/3, 1897/4, 1898, 1898/1, 18998/2, 1898/3, 1900, 1901/1, 1901/2, 1901/3, 1902-1904) şi totodată, că o diferenţă de 519 mp care nu a făcut obiectul schimbului ca urmare a comasării, a rămas în proprietatea celui numit fiind înmatriculat în C.F. 3833 A 3+4 nr. top 1897/2 şi 1897/3.
Reclamanţii au cerut ca urmare, să se constate că în baza contractului autentificat sub nr. 16976/1992 de fostul notariat Judeţean Cluj, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor mai sus menţionate, prin cumpărare de la U.G.V. moştenitoarea legală a lui U.I. şi ca urmare să fie obligaţi pârâţii să le recunoască dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5754 mp înmatriculată în C.F. 3833, 3348 şi 3349 Floreşti, pe care să o lase în deplina lor proprietate şi folosinţă, iar după formarea unui lot unitar cuprinzând terenul şi casa astfel dobândite să se dispună reîntabularea dreptului lor de proprietate în C.F.
La 2 aprilie 1995 prin cerere completatoare şi extindere de acţiune, reclamanţii I.A. şi I.L. au cerut ca în contradictoriu cu Comisia Locală Floreşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi cu pârâţii T.S., T.I., I.T., T.L., C.E., L.M. şi T.G. să se constate nulitatea proceselor verbale prin care cei menţionaţi au fost puşi în posesie asupra unor părţi din terenul proprietatea lor.
Totodată prin întâmpinarea depusă la aceeaşi dată, în raport de cererea reconvenţională introdusă de pârâtul P.I.H. odată cu întâmpinarea la 5 februarie 1996, reclamanţii au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5867/1995 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Ulterior, printr-o cerere în completarea acţiunii reconvenţionale, primită fără rezoluţie şi dată certă pârâtul reclamant P.I.H. a cerut la rândul său ca în contradictoriu cu reclamanţii şi cu ceilalţi coproprietari să se dispună sistarea stării de indiviziune şi atribuirea în proprietate exclusivă a unei suprafeţe de 260 mp şi totodată să se dispună intabularea acestuia ca bun propriu.
La 1 iunie 1998 prin sentinţa civilă nr. 5931, Judecătoria Cluj Napoca, socotindu-se necompetentă material să soluţioneze litigiul a dispus declinarea competenţei la Tribunalul Cluj Napoca.
În faţa instanţei astfel sesizate pârâţii I.V., Z.G., P.G.G., G.P.M., moştenitorii defunctului T.N., G.D., P.V.F., P.P.I., G.D., V.V.V., L.M. şi T.M. au înfăţişat în apărarea lor în sensul că deţin terenurile în mod legal, titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în lunile octombrie şi noiembrie 1998, aşadar în cursul soluţionării litigiului.
La 12 noiembrie 1999 în raport de împrejurări de fapt noi înfăţişate prin expertiză privind emiterea titlurilor de proprietate, reclamanţii şi-au precizat şi completat din nou acţiunea în sensul anulării parţiale a titlurilor emise în favoarea pârâţilor P.G.V., P.P.I., P.F., G.D., G.M., P.G.G., L.M., F.G.I., V.V.V., G.P.D., T.N.G., T.I., T.P.D. şi T.N. cu delimitarea punctuală pentru fiecare titlu, a suprafeţei de teren ce s-ar situa pe proprietatea lor.
În fine, la 6 februarie 2000, faţă de noi înscrisuri înfăţişate instanţei de cei chemaţi în judecată, reclamanţii au cerut să se verifice calitatea procesuală pasivă a unora dintre pârâţi, completându-şi acţiunea prin chemarea în judecată a pârâţilor T.R., C.F., A.M., T.V., P.F., F.G.I., T.I., T.V. şi Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
În acest cadru procesual, la 19 ianuarie 2001, Tribunalul Cluj a trecut la dezbaterea în fond a cauzei, după ce a revenit nemotivat asupra dispoziţiei sale privind necesitatea prezentării registrului de parcelare a zonei, despre care pârâtul Consiliul Local Floreşti i-a învederat că nu se afla în posesia sa.
Totodată au fost respinse cererile reclamanţilor privind pe de o parte suspendarea judecăţii în vederea procurării vechilor extrase de C.F. nr. 3348, 3349, 3664 şi 3667 ale comunei Floreşti, cu privire la care, au şi demonstrat prin adeverinţa eliberată de Judecătoria Cluj Napoca la 6 martie 2000 (dosar Tribunal Cluj) că nu se regăsesc în arhivele biroului de C.F. şi a căror concludenţă era vădită pe de altă parte pentru identificarea fizică a terenului atribuit prin titlu de proprietate nr. 27614/1100 vânzătoarei T.I.V. fostă G. în calitate de moştenitoare a lui I.U.
În fine, contrar oricărei justificări legale, instanţa de fond a respins cererile părţilor privind necesitatea comunicării expertizei (şi a anexelor) efectuate de expertul D.I., chiar dacă reprezentantul Consiliului Local Floreşti i-a învederat că în lipsa acesteia instituţia pe care o reprezintă în cauză nu se poate pronunţa cu privire la cele pretinse de reclamanţi.
Ori, cum rezultă tocmai din acest raport de expertiză, neavut în vedere la pronunţarea soluţiei pentru motive care nu sunt reflectate în considerente (dosar Tribunal) terenul revendicat de reclamanţi ar fi constituit dintr-o parcelă situată de-a lungul şoselei Cluj Oradea, spre deosebire de restul parcelelor situate perpendicular pe şosea.
Aşadar, ceea ce aveau de stabilit cu precădere instanţele în vederea soluţionării corecte a litigiului sub aspectul tuturor capetelor de cerere, era în condiţiile dovedirii netăgăduite a faptului că antecesorul vânzătoarei U.I. a primit în schimb ca urmare a comasărilor şi exproprierilor produse în zonă între anii 1962-1967 un teren echivalent în suprafaţă de 5235 mp, tocmai amplasamentul terenului primit de acesta la data efectuării schimbului, şi dacă terenul primit atunci în schimb este acelaşi cu terenul vândut reclamanţilor de către G.V., fostă U., şi cu terenul luat în stăpânire şi împrejmuit după vânzare de către reclamanţi.
Aşa fiind, se reţine că instanţa de apel a respins fără temei legal motivul de apel formulat de reclamanţi cu privire la neadministrarea tuturor probelor, parţial admise şi neefectuate, considerându-se eronat şi faptul că extrasele de C.F. nr. 3664 şi 3667 Floreşti s-ar fi depus la dosarul cauzei.
Ca urmare recursul se va admite cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru administrarea tuturor probelor utile în vederea delimitării fizice a terenului primit în schimb de U.I., a amplasamentului acestuia la data schimbului şi a identificării sau nu cu terenul vândut de U.G.V. şi apoi cu cel ocupat de reclamanţi.
În rejudecare va trebui să se aibă în vedere şi faptul că actul de vânzare-cumpărare intervenit între G.V. şi reclamanţi înfăţişat pentru prima dată în faţa instanţei de apel după dezbateri, nu a fost examinat nemijlocit la efectuarea expertizelor cât şi împrejurarea că procesul verbal încheiat la instanţa de apel la 3 martie 2001, pentru completarea materialului probator, dar de asemenea după dezbateri, nu a fost pus în discuţia părţilor.
În raport de cele ce se vor stabili în sensul arătat, instanţa va trebui să examineze sau nu şi motivul de apel vizând atribuirea greşită a unor părţi din terenul revendicat unora dintre pârâţi conform Legii nr. 18/1991, în condiţiile în care până acum, s-a dovedit că U.I., nu a fost membru CAP (dosar Judecătoria Cluj Napoca) dar nu s-a verificat dacă şi în ce mod anume proprietatea acestuia ar fi fost legal cuprinsă în perimetrul CAP pentru a justifica aplicarea Legii fondului funciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.A. şi I.L.D. împotriva deciziei civile nr. 117 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 6/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 446/2001. Civil → |
|---|
