CSJ. Decizia nr. 6/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.6Dosar nr.561/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii C.B.A.T., C.G., C.N.P., F.I., F.M.şi P.B.împotriva deciziei nr.752/A din 29 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., Primăria Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic O.O., S.C. „V." SA Bucureşti, reprezentată de avocata M.R.(fostă S.) şi intervenienta C.P., personal. Au lipsit recurenţii reclamanţi menţionaţi mai sus.
Procedura completă.
Neexistând cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată.
Avocata F.A., prezentă în sala de şedinţă, încalitate de pretinsă colaboratoare a avocatului V.A. (care a reprezentat pe recurenţii reclamanţi la termenele de judecată din 11 septembrie 2001, 27 noiembrie 2001 şi 24 septembrie 2002), depune la dosar concluzii scrise în susţinerea recursului reclamanţilor.
Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice, solicită respingerea recursului, făcând referire la întâmpinarea de la dosar.
Consilier juridicO.O., pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocata M.R.(fostă S.), pentru intimata pârâtă S.C. „V." SA Bucureşti, solicită respingerea recursului, referindu-se la notele scrise din dosar.
Intervenienta C.P. solicită admiterea cererii de intervenţie formulatăîn interesul intimaţilor pârâţi şi respingerea recursului reclamanţilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusăla 25 mai 2000, reclamanţii C.B.A., C.G., C.P. N., F.I., F.M.şi P.B.au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor, S.C. „V." SA Bucureşti, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând, potrivit art.111 din C.proc.civ.:
- să se constate inexistenţa vreunui titlu valabil de preluare de către stat a imobilului (construcţiile şi terenul aferent în suprafaţă de 3995 mp) situat în Bucureşti, strada Banului nr.2, sectorul 1 şi a imobilului (teren în suprafaţă de 216 mp şi construcţii) situat în Bucureşti, strada General Budişteanu, nr.17, sectorul 1;
- să se constate că niciodată imobilele nu au fost valabil transferate în proprietatea statului ori a vreunui terţ subdobânditor şi, ca atare, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seriaM 07,nr.0271 din28iunie1996;
- să se constate că reclamanţii au fost şi sunt, împreună, coproprietari în indiviziune ai cotei de 19/32 din imobil.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că imobilele au fost proprietatea lui B.A.Ş.ale cărui fiice au decedat, astfel că, ei, în calitate de nepoţi, vin la moştenirea bunicului.
Referindu-se la modul cum statul a dobândit imobilele, reclamanţii au arătat că neexistând un titlu de transfer valabil, au dreptul să ceară a se constata cota lor de proprietate indiviză.
În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar copiile următoarelor acte: sentinţa civilă nr.429 din 29 aprilie 1900 a Tribunalului Ilfov – Secţia aI-a, procesul verbal nr.73235/194o emis de Comisia pentru Înfiinţarea Cărţilor Financiare Bucureşti, jurnalul nr.5929 din 30 martie 1946 întocmit de Tribunalul Ilfov – secţia a VII-a, testamentul olograf întocmit de B.Ş., pactul de familie întocmit de moştenitorii defunctului B.Ş., certificatele de stare civilă, adrese emise de S.C. „H.N." SA Bucureşti, de Primăria Municipiului Bucureşti, de Ministerul Agriculturii, de Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti şi schiţa de plan – situaţie pentru imobil.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr.966 din 22 septembrie 2000, a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi în cauză, prin Decizia nr.752 A din 29 noiembrie 2000, l-a respins ca nefondat.
Ambele instanţe au reţinut, în esenţă, că de vreme ce reclamanţii au la dispoziţie posibilitatea de a cere realizarea dreptului, acţiunea introdusă în temeiul art.111 din C.proc.civ. are caracter subsidiar şi devine inadmisibilă.
Totodată, instanţele au reţinut că reclamanţii, pentru realizarea principiului unanimităţii, în situaţia că vor folosi acţiunea în realizare, în scopul evitării altor litigii în legătură cu dreptul reclamat, vor putea solicita, potrivit art.57-59 din C.proc.civ., chemarea în judecată a altor persoane, care ar putea pretinde aceleaşi drepturi.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs reclamanţii C.B. A., C.G., C.N.P., F.I., F.M.şi Pană Barbara, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.9,6 din C.proc.civ., în dezvoltarea cărora arată că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă vădeşte interpretarea greşită a prevederilor art.111 din C.proc.civ..
Prin criticile formulate, recurenţii, în esenţă, susţin:
- că, înmod greşit acţiunea a fost considerată ca fiind provocatorie, statuându-se că aceasta ar fi putut fi formulată numai în ipoteza în care reclamanţii ar fi avut posesia bunului;
- că, reclamanţii nu aveau la îndemână acţiunea în revendicare a imobilului, câtă vreme ei, împreună nu au decât 19/32 din dreptul de proprietate şi nu urmăresc decât recunoaşterea acestei cote independent de poziţia celorlalţi coproprietari;
- că, soluţia de respingere a acţiunii vădeşte încălcarea principiului disponibilităţii respectiv a celui privind accesul liber la justiţie;
- că, în mod greşit, prin hotărâre, li s-a impus folosirea acţiunii în realizare pe calea prevăzută de art.57-59 din C.proc.civ. – texte de lege care n-ar avea legătură cu pricina dedusă judecăţii.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.111 din C.proc.civ., cererea în constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Aceste dispoziţii legale, care învederează caracterul subsidiar al cererii în constatare, se referă la acţiunile propriu-zise în justiţie prin care partea are posibilitatea de a-şi realiza dreptul pe calea dreptului comun, cum ar fi, de exemplu, acţiunea în revendicare.
Condiţia esenţială în ceea ce priveşte admisibilitatea unei acţiuni în constatare este aceea ca partea să nu aibă posibilitatea de a-şi realiza dreptul.
În speţă., aşa cum în mod corect au reţinut instanţele,reclamanţii, prin modul de redactare, au formulat o acţiune negativă în constatare cu scopul de a se pune capăt situaţiei actuale în care statul, care pretinde că este proprietar, îiîmpiedică să-şi exercite pretinsul lor drept de proprietate.
Acţiunea, evident, are caracter provocator potrivit concepţiei de clasificare a acţiunilor de acest gen din literatura juridică.
Acţiunea reclamanţilor, astfel cum afost formulată nu poate fi primită devreme ce aceştia au posibilitatea să formuleze o acţiune în realizare (revendicare).
Dar pentru promovarea unei acţiuni în revendicare, reclamanţii, care pretind că au o cotă de 19/32 din imobilul din litigiu, vor avea în vedere respectarea principiului unanimităţii care presupune acordul celorlalţi moştenitori respectiv participarea în proces a acestora în aceeaşi calitate.
Pentru realizarea aceluiaşi principiu, aşa cum în mod corect a motivat instanţa de apel, reclamanţii mai au o posibilitate legală -introducerea în proces şi a celorlalţi moştenitori, potrivit art.57-59 din C.proc.civ..
Evident, o atare introducere forţată înprocesa altor persoanepermite lichidarea unor situaţii care ar putea da naştere la noi litigii în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului.
Fiind vorba de reclamanţi, o asemenea cerere va putea fi formulată până la închiderea dezbaterilor din faţa primei instanţe.
În raport de considerentele prezentate mai sus,Decizia instanţei de apel, care a confirmat sentinţa tribunalului, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, este legală şi temeinică, astfel că recursul reclamanţilor urmează să fie respins.
Cererea de intervenţie accesorie, formulată în cauză de C.P. (în interesulintimaţilor pârâţi) în această fază procesuală, urmează să fie admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată deC.P..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.B.A.T., C.G., C.N.P., F.I., F.M.şi P.B.împotriva deciziei nr.752/A din 29 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 618/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4462/2001. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
